Anul salbatic

     Nu știu exact daca definiția blogului in sine cuprinde si date legate de periodicitatea publicărilor, dar ințeleg că nu am cum să mă calific la noțiunea de blog. Să zicem, că dacă intreabă cineva, că am o publicație online cu apariții flexibile. Bun, acum că am stabilit detaliile legate de apariția articolelor, am vrut sa incep prin a ma lauda ca de fapt am decis sa-mi iau un an sabatic, dar in realitate a fost unul salbatic. 

    Pe 2023 l-am inceput undeva intr-o statiune de schi, cu ochii la partie pe post de suport moral pentru una bucata Dragon cu mana in gips la vremea respectiva. N-am schiat, am chibitat pe margine si mi-am jurat in gand sa ma prinda finalul de an undeva pe o plaja exotica. Ar fi fost sabatic anul, daca as fi scris acum cu picioarele in mare, cu nimic deosebit de punctat, dar am mai trecut de cateva ori pe la camera de garda, sa mai punem maini in gips cu alta bucata Dragon mic, pentru care o singura experinta nu era suficienta, asa ca si-a rupt cate ceva in doua ture anul trecut. Ca sa nu aveti emotii pentru noi, aflati ca suntem toti bine, sanatosi si cu toate oasele pe pozitii, nu la cald intr-o destinatie mirifica, ci undeva pe o partie de schi...surpriza!

    Si nu e rau, mai putin daca ne prinzi dimineata cand mai mult ne prabusim din hotel pe partie in echipamente, cu toate accesoriile in brate, transpiranti, bolborosind fiecare cate ceva despre ala care a ales vacanta, despre sport, conditia fizica distrusa si toate cate ne mai trec prin cap pana la prima pauza dupa care parca ni se mai aliniaza si noua schiurile in picioare. Mai mila decat de noi, mi-e doar de parintii aia curajosi, care trag dupa ei cate un plod mic, plans si obosit inainte de a ajunge pe partie si ma gandesc ca de cand i-au dat echipamentul pana l-au pus pe schiuri, s-a  cerut de 3 ori deja la baie. Dragonii sunt mari acum, e usor cu ei, practic mai ai 2 voci care sa te bolboroseasca daca ceva nu e bine. Si de obicei ceva nu e bine: ba nu e buna casca cumparata saptamana trecuta, ba e salopeta stramba, cagula ii strange de gat, picioarele dor si maine sigur mai gasim altele. Ei, nu noi, noi am platit, deci ne place, ei inca se mai decid. 

  Una peste alta, bine ca l-am inceput pe 2024! Sper sa fie cu mai putine peripetii, ca premiul de Mama Anului s-a dat si nu am fost pe lista. Sincera sa fiu, bine ca nu ne-am trezit cu Protectia Copilului la usa, la cate vizite la Urgente am avut. Dragonii au promis ca o lasa mai moale anul asta, noi am promis ca-i lasam mai mult in pace, sa vedem cum tragem linie la final. Ca sa nu-mi pierd antrenamentul, am pus Blogul la rezolutiile de anul Nou, ca pe aia cu slabitul si sportul le am in pending de la pandemie incoace si cam atat, deci un 2024 cu mai multe cuvinte si mai putine poze...de la o varsta cred ca e mai safe asa.

   Bine... va las o poza cu un peisaj, ca asta nu are cum sa nu iasa bine :)

            

    

     

Matematica cu mama

     Am si eu o intrebare: Voi mai faceti matematica cu mama? Voi, astia mari, nascuti inainte de 89'? Sper ca da, ca tare ciudat ar fi sa fiu singura toanta. I-am scris mamei azi pe whatsapp sa ma salveze, ca dupa prima luna in clasa a 5a m-a bagat Dragonul in corzi. Mi s-a pus ceata pe ochi, ma rog, era deja acolo si nicicum nu am reusit sa aduc din negura timpului matematica inapoi. Am trimis copilul la baschet si am cerut timp de gandire. Am intors problema pe vreo 3 coli A4, am gasit cateva drumuri, dar nimic. Tot la mama a fost salvarea. In apararea mea, va spun ca dupa ce m-am prins, tare frumos i-am explicat plodului. Problema era simpla in sine, dar si eu am aplicat metoda baletului. 

     Acum stau si ma gandesc, unde oi fi pus eu caietele si culegerile de matematica si in cat timp as putea sa sap drumul inapoi, ca altfel suntem pierduti. Cand il vad pe asta mic coborand voios scarile cu caietele in mama si strigand de la etaj " mamiii, ma ajuti?", parca o vad pe mama cu culegerea in mana "Lauraaaa, matematicaaa!" Asa ca acum striga Laura " Mamiiii, matematicaaaa!". 

     Dar n-ar avea si copilul asta nevoie de ajutor la limba Romana sau Franceza, sa ma dau si eu culta prin casa si nici Consortul nu se inghesuie sa salveze situatia, cica nu e la el in fisa postului. Mi-am mai oblojit mandria ca m-am prins rapid la o problema de logica si m-am consolat cu gandul ca nu mi-am reintrat inca in mana. Cel putin pana la proba contrara. Ma doare putin stomacul si ma intreb noi, astia cu inclinatii mai artistice cum trecem prin scoala copiilor? Toata lumea are o bunica buna la matematica? Si cand ma gandesc ca saptamana trecuta cea mai mare problema a clasei a 5a mi se parea sa descopar cele mai eficiente conexiuni intre autobuzele de la scoala pana acasa.

    Acum va rog sa ma scuzati, ma duc sa fur manualul de matematica, macar sa stiu ce ma asteapta si s-o pun si pe mama in tema, ca avem treaba. 

   Doamna Luci, daca cititi asta, lasati-mi, va rog, pentru orice eventualitate numarul de telefon, ca mama are uneori rezolvari mai putin pedagogice :)

                                              

Vreo 6 ani...

   Vreo 6 veri, cam atat am socotit eu optimista ca mai avem toti 4. Asa, noi 4. Cu "mama, ma plictisesc", "lasa telefonul, copile", "hai cu mine in apa, tata", "trebuie sa ma spal si pe cap?" "Nu vreau tricoul ala!" ...si toate cate nu le vom mai tine minte. Doar 6 veri si multi ani in care vom retrai clipele cu ei mici in mintea noastra. Nici nu mai stiu de cate ori am spus concediu asta " nu mai pot!". Dar pot si stiu si eu si stiu si ei. Pot si vreau! Vreau sa-i tin aici in lumea de dragoneala, unde fiecare zi e o lupta si un castig. Unde ziua incepe cu cereale cu lapte si promisiunea ca vor bea doar doua sucuri si se incheie tarziu, cu nisip in papuci, sare in par si prea multe sucuri baute. Aici unde prieteniile vin si pleaca cu zgomot, dar ramanem inca toti 4 in liniste. Unde pozele prind parinti zambitori si copii strambandu-se. Aici. Acum. Noi 4.

   Simt uneori ca toate pozele noastre vor deveni la un moment dat alb-negru si le vom privi pe hartie ingalbenita, ca nu ne vom putea uita la ele pe ecrane digitale, unde vor parea prea vii pentru timpuri asa indepartate. 

  Dar inca mai avem anii astia, in care bagajele cu multe jucarii mici de plaja s-au schimbat in experiente mari, in drumuri cu barca si zboruri cu parasute zambitoare. Cum sa le ambalez toate astea sa le pot pastra? Ce cutie magica poate inchide in ea atatea minunatii si unde sa o pui? 

   Dar pana sa pun cutia asta undeva, fugim sa cumparam niste inghetata, ca abia ne-am miscat dupa ultima tura de pancakes cu iaurt si miere si nu am vrea sa venim din concediu mai slabi si mai amarati. Las aici poza asta, sa va zambeasca si voua parasuta asta simpatica.

    

Cu premiu, fara premiu...

                 

      Nu scriu de obicei despre subiectele la moda, dar de data asta asa imi vine.

       Freamata net-ul de dilema premierilor. Noi, astia care ne agitam azi, am trecut cumva prin toate. Prin festivitati cu premii strigate in gura mare si prin examene cu rezultate on-line, pe vremea cand nu stia nimeni sa le verifice. Am tremurat la afisier in curte liceului asteptand rezultatele la admitere si am inghitit in sec la examene picate in "secretul" gdpr-ului.

      Recunosc, azi, ca mama, ma streseaza mai mult discutiile online decat faptul in sine. Ma simt denaturata pentru faptul ca nu m-am gandit la problema asta, inainte ca ea sa apara online. Or fi azi Dragonii traumatizati? Or fi luat premiul intai? Nu dati cu pietre!!! A fost premiere, copiii s-au bucurat, parintii au aplaudat, s-a mancat pizza, s-a baut si niste prosecco pe furis. A fost bine! Nu s-au strigat numere, cartile s-au impartit egal. La clasa a 4a .La a 2 a a fost si mai simplu, s-au dat "premiile" in excursie, fara parinti. Prosecco s-a baut acasa, copiii erau plecati. Nu s-au inregistrat plangeri. In concluzie 60 de copii fericiti ca s-a luat vacanta, 120 de parinti pe prosecco, 2 invatatoare, dintre care una la final de cariera, final de an de succes.Dragonii sunt bine, au promis ca vor citi cartile de la premii. Nu pariez, dar il premiez pe cel care o face. Asta e! Imi asum! Pentru ce atata zarva in online, cand viata merge inaine? 

P.S. Clasamentele fac parte din viata. Depinde de noi cum le prezentam copiilor situatia. Nimeni nu castiga sub clopotul de sticla!

Mama, mami, mom!

  Mamiii, maman, mom....mamaaa!!!

  Da, Rareș?!

  Tu chiar m-ai auzit? Am vrut să văd dacă răspunzi.

       Română, engleză, mă rog, o tentativa de engleză, vorbit, cântat, toate una peste alta, în timp ce mă învârt de nebună prin bucătărie să pregătesc cea de-a 15 a masă a zilei, adică cina. Iar mama, maaaama, dna învățătoare.... ah, nu, mama, ca și-a amintit că nu e la școală. 

       Rareș, taci că nici nu mă aud gândind! 

       Dar trebuie să te auzi? Gândești și gata!

      Are dreptate, mai bine nu mai gîndesc, că mi-ajunge zumzetul din casă. In timpul ăsta zboară pe lângă mine o minge, din fericire e de burete, Dragonul cel mare e răcit și așteaptă un ceai. Vrea și Dragonul mic un ceai, in încercarea de a mă convinge că e cam răcit și el și nu poate merge la școală. De fapt s-a răzgândit, vrea la școală, că are ghiozdan nou și vin în vizită la clasă copiii de a 7a din fosta clasă a dnei. Deci fără ceai dacă nu mai e răcit. Totuși, e cu miere? Atunci vrea. Intre timp coboară scările în săritură pentru a 45 a oară de vineri incoace. 

      Rareș, te lovești! Aseară te plângeai că ți-ai luxat glezna, acum sari iar!

      Nu mă doare când sar, mă doare când merg! 

     E deja de 5 minute intins pe spate, acum îl doare genunchiul. Mamiii, maman, mama...

     Minge, engleza, puțin baschet in casă, un copil in alergare, unul întins în pat, reușesc cumva să urle amândoi aceeasi piesă deodată, aproape pe același ritm, în timp ce incerc să mă gândesc dacă le-am dat deja să manânce sau doar am intenționat. Ceai, cina, sirop de tuse, haine călcate pentru mâine, sincer, îmi vine și mie să strig ....mamaaaa! Că dacă stau bine să mă gândesc, oricum ea e de vină, că mi-a urat să am doi copii fix ca ai ei. Na, că mi-a ieșit!

     Mamiiii, mama.... 

     Daaa

     Pot să mănânc ceva semi-dulce? Adică nu dulce, ceva așa, semi-bun, niște gustărele, ceva.

     Acum ai mâncat, nu mai poți nimic!

     Bine, că oricum simt ceva în gât .... 

    Încă două ore și îi pun la somn. Las poza pentru exemplificare, de undeva, mingea strigă : mamiiii!

                 

            

                

     

Sporturi de living

      Stiu ca e o perioada aiurea rau in jurul nostru, motiv pentru care cu greu imi gasesc puterea sa scriu, dar bine, rau, viata tot merge inainte.

      Din fericire, copiii isi vad de ale lor si ne trag si pe noi dupa ei. Asa ca va intreb: la voi in casa se face plaja? Dar sporturi de apa se practica? Stati linistiti ca nu avem piscina la interior, dar Dragonul mic e o sursa continua de inspiratie. De vreo doua saptamani se incapataneaza sa faca plaja in fiecare seara si nu asa, la intamplare. E mereu corect echipat cu tricou cu protectie UV, sapca, ochelari si sort. Sezonul asta se pare ca e plaja in prim plan. Plaja si "coltul". "Coltul" e un soi de loc delimitat unde isi face ceva ce pe vremea noastra ( adica nici macar in secolul asta) frate-meu numea "cazemata". Atunci se intampla sub o masa, de preferat de unde se puteau auzi toate discutiile adultilor. "Coltul" Dragonului e in miscare mereu, depinde cum i se nazare copchilului.

      Au trecut Dragonii prin toate fazele cu jocurile inventate, dar asta cu plaja e de departe preferatul meu. Ce-i drept ca mi-a placut si de Branza, acum cativa ani. Branza era prietenul imaginar, dar extrem de prezent. Atat de prezent, ca o data, la o terasa, a trebuit sa-i explicam lui Nunu (bunicul) ca nu poate sta chiar langa Rares pentru ca acolo e locul lui Branza. Am stat seriosi noi 6 adulti + 2 Dragoni la o masa de 10 persoane, special sa aiba si Branza locul lui. Ma rog, s-or fi mirat bunicii de parentingul modern in gandul lor, dar ne-au dat pace. A urmat o vreme in care Branza a dormit in dulap, se pare ca doar acolo se simtea ok, apoi a disparut. Nu stiu...poate n-a mai incaput in dulap.

      Nu mai au acum prieteni imaginari si nici eu n-am insistat, ca imi ajung 2 Dragoni, dar simt o teribila nostalgie cand ma gandesc la micile lor nebunii.  Imi va lipsi si "Coltul" in scurt timp si placa de surf facuta dintr-o patura albastra. Cand nu e placa de surf, patura se transforma in mantie/carpa de sters scarile. Catelul e putin derutat de atata activitate, ca noi ne-am obisnuit asa. Daca nu se desfasoara nici o activitate sportiva in mijlocul livingului, inseamna ca am uitat copiii sau la play station sau la bunici.

As mai scrie, dar plec sa pregatesc nisipul pentru plaja si sa verific valurile! 

 

Fiecare la casa lui

 Nu stiu cat mai tine pandemia asta, dar eu m-am linistit, karma e la datorie si in 2022. Ma rog, ea e vesnic la panda, dar uneori mi se pare ca noi o tinem destul de ocupata .

In 2020, ca tot implineam 10 ani de casnicie, ne-am facut planuri serioase sa bifam o excursie exotica. Bine, planuri ne tot faceam de la nunta încoace, dar cumva si parea ca avem vreme. No, n-am avut! S-a pornit iuresul cu pandemia, ne-a luat panica, lockdown-ul national si-n loc de Mexic, am terminat anul cu o vacanta de 2 saptamani la domiciliu pe motiv de test pozitiv. La vremea aia, cand abia trecuse nebunia izoletelor si a internarilor obligatorii, ne-am condiderat chiar norocosi ca am reusit sa ramanem toti 4 acasa. Cel putin in primele zile, ca dupa prima saptamana eram toti pe arcuri. In ultima zi, cand ne-a cautat si politia locala, tare ne-am bucurat sa vedem fete noi. Bine ca a trecut! Ne-am ales in anul ala cu gadgeturi noi: un play station si un pulsoximetru.

In 2021 ne-am prins ca nu e loc de exotisme, dar incurajati de toate dozele de vaccin combinate cu anticorpii naturali, ne-am luat cea mai lunga vacanta si am taiat-o in Grecia. Buna alegere, am uitat de izolari, covid si restrictii. Problema e ca iar ne-a prins curajul si cu gandul la varstele rotunde pe care le implinim amandoi anul asta, am inceput sa ne organizam iar de escapade exotice. Cu un ochi pe oferte si altul pe zilele de concediu, era sa ratam valul 5 al pandemiei, daca nu ne cadorisea cu o noua izolare, asa de inceput de 2022, pe motiv de teste pozitive in ordine absolut aleatorie si independenta de statusul vaccinarii.

Acum serios vorbind, eu cred ca noi suntem de vina cu planurile noastre de duca si de cate ori ne vine ideea sa fugim, ne cantoneaza virusul la domiciliu si ne testeaza rezistenta la traiul permanent impreuna. Am iesit intregi si de data asta si inca nu a sunat nimeni din casa la vreo linie de ajutor pentru victime, deci speranta mai avem. Traiasca play station-ul si netflixul, ca pulsoximetrul e dat imprumut de ceva vreme. Grecia e rezervata si pentru anul asta, nu de alta, dar daca mai zic o data Mexic si mai vine un val, eu chiar ma simt prost pentru restul lumii. Ce vina au toti ca vreau sa ajung eu la Tulum? "Stai femeie acasa, las ca poti sa faci 40 de ani si prin Europa, poate scapam si noi de nebunia asta.

              

Anul asta vine Mosu?

           Acum ca am trecut cu bine de primul Halloween in care s-au implicat cu adevarat Dragonii, am si eu o intrebare. De fapt am mai multe, dar sa o luam incet:

          Copiii vostri ce-si doresc de la Mos Craciun, ca noi mai avem putin si-l blocam definitiv pe nenea asta? Ca sa va explic, ideea e ca nu trebuie sa sara calul cu cadoul, ca na, ar fi bine sa fie intr-un buget rezonabil, ca are Mosu destui copii. Bine, credinta in Mosu e un soi de pasare pe care o vezi dar nu e, adica ei cred ca noi credem ca ei mai cred inca. Daca in restul anului aceiasi Dragoni pot sa te uimeasca cu sarcasm si umor subtil, in perioada apropiata Sarbatorilor de Iarna, se transforma dintr-o data in niste naivi. Sunt in stare timp de vreo 2 luni sa creada in orice personaj de basm de la Iepurasul de Pasti, la orice alt individ aducator de cadouri. De fapt, daca stau sa ma gandesc, in Zana Maseluta nu si-au declinat nici o clipa credinta, atata timp cat si-a facut treaba si a platit dintele lipsa. Revenind la Mos Craciun, coincidenta sau nu, ca tot se apropie Black Friday, s-au apucat copiii de facut niste scrisori elaborate cu desene incluse, rugaminti si promisiuni. Mai complicat e ca dupa ce a luat Mosul prima scrisoare ( da, se pare ca le ridica noaptea) ei se mai razgandesc de doua ori si trebuie sa faca niste rectificari, asa ca urmeaza o serie de anexe, lasate la ridicat noaptea.

          Pentru a se asigura de reusita, au incercat chiar sa grupeze toate cadourile pe care le lasa Mosu pe la bunici, unchi, matusi, intr-unul singur, dar aceasta optiune nu s-a votat, asa ca au ajuns iar la limitarile de buget. Si pana la urma ce-si mai doresc copiii in ziua de azi? E normal sa vrea un controller sau o tastatura noua? La ce interval se schimba treburile astea? Si daca nu suntem de acord cu asta, catre ce ii putem orienta? Sincer, eu chiar sunt deschisa la propuneri, doar sa nu fie vorba de animale, ca ne ajunge Luna, catelul nostru si cu pisicile avem o oarecare retinere. Deci, ce ne ramane? Daca le aduce Mosu carti, cu siguranta vor renunta de bunavoie la Magie, dulciurile le-am taiat de pe lista, avem stoc de la Halloween, hainele nu-i pasioneaza in asa masura, lego si jocuri avem pentru cel putin inca o familie. Si mai avem o problema: daca totusi schimbam tastatura si controller-ul, nu le dam nici pe cele vechi, ca vorba aia "poate trebuie". Pe principiul asta avem 6 seturi de casti in casa: cu fir, fara fir, de gaming. De vreo 2 zile au facut Dragonii liste peste liste, Consortul le-a respins la aprobarea finala, au sters Dragonii, au completat, au studiat linkuri cu oferte online si tot nu stim inca ce ar fi ok sa aduca Mosu. Nu-i bai, ca nu ne dam batuti si chiar daca au auzit ei la stiri ca vine criza si s-ar putea sa nu ajunga comenzile in timp util, concluzia finala a fost "Relax...Mosul e magic". Si ca sa vedeti cum e cu credinta in puterile lui, ca sa se asigure ca nu se pierde scrisoarea sau pur si simplu din motive de organizare, pentru fiecare cadou din lista mi se trimite mie un link cu cea mai buna oferta pe WhatsApp. Mie, ca la tat'su pica iar la aprobat si le aduce Mosu un top de hartie sa-si scrie listele de dorinte. Practic, in perioada asta functionam ca un minister, unde unii cer buget si alti taie de pe lista, iar eu plimb hartiile intre ei, ca cineva trebuie sa si munceasca.  

        Daca tot e magic si aduce orice indiferent de criza, am si eu o dilema: o banda de alergat o fi prea voluminoasa pentru sacul lui? Oare sa ma reorientez catre ceva cu ambalaj mai mic?

                                 

         

Filme si pastile

           12 zile pana la Craciun... si foarte putin pana la o supradoza de filme de sezon.  Stiu, pana la urma cine ma pune? Sincera sa fiu,  nu ma pot abtine. Din momentul in care apar primele reclame cu propunerile de maratoane de filme , mi se decupleaza ultimul neuron disponibil si intru in atmosfera. 

           Nu stiu daca ati remarcat, ma rog, poate ati fost ocupati in ultimele saptamani si nu stiti, filmele astea se desfasoara in principiu in 3 platouri special amenajate, zapada lor nu te uda pe pantofii de piele intoarsa si nici bezelele nu se topesc absolut gretos in ciocolata calda. Actorii sunt in general aceiasi, unii dintre ei au avut apogeul carierei pe vremea Melrose Place sau chiar Dallas ( sper ca ati vazut filmul cu Bobby)  si tipele astea au acelasi aceeasi coafura indiferent ca se trezesc pe partie sau la petrecerea de Craciun. 

           Stiu, sunt rea, nu se cade sa-ti barfesti prietenii, fie ei si virtuali. Dar cum pe unii ii vad si revad de la 10 dimineata, jur ca simt ca ne cunoastem suficient cat sa ii analizez. Singura mea problema e ca nu apar filme in ritmul in care ma uit eu, nici astea de Craciun nici serialele nordice cu crime, dar asta e alta poveste care ma chinuie si in restul anului. 

           Mai am si alte dileme majore in perioada asta, ca na am timp liber, cum ziceam 12 zile pana la Craciun si inca 6 de carantina si in seara asta iar se pierde Kevin in New York si eu nu mai rezist. Stiu ca face si el parte din magia Craciunului, dar pe mine ma dispera pustiul ala. Singura simpatica din film e doamna cu porumbeii, dar pe cand apare sigur sunt la bucatarie dupa a 8 a tura de popcorn pentru "seara de film". Avantajul de sambata asta, fata de saptamana trecuta, cand a ramas iar copchilul ala singur acasa, e ca am ceva miros si poate nu mai ard floricelele.

          Sigur va intrebati daca suntem bine. Multumim, suntem toti ok. Consortul a trecut cate o ora , doua prin fiecare simptom descris in definitia de caz, pesemne nu era deloc decis daca sa fie asimptomatic sau simptomatic usor, copiii se trateaza cu jocuri pe computer, ca nu-i mai streseaza nimeni sa iasa la joaca afara, eu m-am  uitat 2 zile la o ceapa taiata din bucatarie intrebandu-ma daca sa o arunc sau sa o pastrez de decor. Daca pana vinerea viitoare nu ne inecam cu vreo enormitate de vitamina D sau nu facem vreun soc de vitamina C, de Craciun vom fi fresh ca panselutele primavara. De plictisit nu ne plictisim. Am ajuns la capatul internetului...de doua ori si ne-au sunat de la Netflix sa ne ceara parerea pentru niste scenarii, in rest totul bine. 

                                                  

        Va recomand cu tarie sa aveti grija de voi si sa ramaneti negativi, cat o mai fi din perioada asta! Noi am incercat, dar cumva nu ne-a chiar iesit, dar voi mai aveti o speranta. Acum va las ca incepe un film de Craciun fain...ceva cu un han, un el si o ea si zapada din aia care nu face mizerie. 

       Simtiti-va liberi sa radeti la postarea asta, ca e ok, din fericire ne-a ramas simtul umorului.

Prosecco si mamaliga

        Ma ridic buimaca la 8 si un sfert, pe sunet de copii si "buna dimineata " strigat din 10-15 voci. Dragonul mic e conectat deja la scoala online, dar eu am ratat trezirea. Noroc ca a fost tac'su pe faza. Bine si asa, ca e vineri si mai e timp. Paine in ou la micul dejun, ca te-a pus naiba sa promiti aseara, spanacul si ouale la fiert si fugi!  Lasa ca te-au mai vazut oamenii fara machiaj si oricum jumatate din fata e sub masca, asa ca nu mai stai in oglinda.

       E doar o zi de vineri, nimic deosebit. Bussines as usual, intalniri pe teren, fugi acasa pentru o conectare online la meeting, fa liniste in casa cu promisiuni si amenintari, scoate agenda din canapea in ultimul moment pana nu porneste camera, mai pune niste fixativ si gata! Meeting, un decont de trimis, doua mailuri restante si un ochi pe whats app, unde colegii mai au putere sa rada. Putini, dar buni

.

      Hai ca nu mai e mult si undeva, pe la 6 sunt pe sezlong, in gradina cu un pahar de prosecco in mana. O poza de instagram tot iese cumva pentru sufletul meu. Asta da saptamana productiva!  Cativa prieteni sunt prin Turcia, ca la ei e toamna mai blanda, te gandesti ca nu e rau nici la tinein curte. Mai tine vreo 7 minute linistea, pana se aude prima voce "mamaaaa, mi-e foame!" Normal ca ii e foame, azi ai gatit doar de 2 ori si, asa ca sus si de la capat. Faci ultima foaie din meniu in mers spre aragaz si castiga detasat mamaliga cu branza. Bei romantic paharul de prosecco in timp ce amesteci cu lingura de lemn in mamaliga si te bucuri pe geam de ultimele raze de soare caldut de toamna. 

      Stiti gluma? " eu folosesc doar vin bun cand gatesc.Uneori pun si in mancare"

      In final am ramas cu poza asta, ca e din realitate. 

                                  

       

       

     

Angajam personal in sistem hibrid

     In perioada asta cand freamata lumea sub presiunea scolii hibride, tot stau si fac calcule cu Consortul. Ne-am tot gandit si batut capul cum sa ne impartim, cum sa tinem si Dragonii in scoala si bunicii in siguranta si pe noi normali la cap. Ma rog, ultima parte pare sa fie cel mai greu deziderat pana la urma.

     In aceasta lume smart si deloc functionala, la noi in casa e pe sistemul hibridul hibrid. Una bucata Dragon, clasa a 3 a face cursuri de la 12-16, cealalta bucata Dragon, clasa intai, face cursuri de la 8-11:30. Drumul spre si dinspre scoala dureaza vreo 20 min, masa trebuie asigurata de subsemnata, temele se fac din mers, job-ul isi cere drepturile. Asta e saptamana light, in care copiii frecventeaza scoala. In urmatoarea saptamana, platim tribut scolii online si cotizam la producatorii de anxiolitice. Simplu, in concluzie, nu e mare lucru, avem nevoie de un sofer care sa duca si sa aduca cate una bucata Dragon odata la 3-4 ore si cel putin inca o persoana disponibila sa ii supravegheze si sa faca teme cu ei. Cu putin noroc, persoana care stie matematica si romana si e calificata sa predea la clasa intai si a 3 a, ar stii sa faca si o supa buna de gaina intre 2 teme si eventual, un pilaf cu carnita. Ideal ar fi sa se asigure si ca nu avem chiloti intinsi la uscat in spatele Dragonului care transmite live. Nu suntem pretentiosi, daca stie si niscaiva engleza, ar fi vis, macar nu am mai avea nevoie si de o a treia persoana in peisaj. Daca nu se poate, asta e, mai prind ei de pe la televizor cate ceva. 

      In conditiile astea, cred ca ar functiona sistemul hibrid gandit in amanunt de guvernantii nostri dragi, ca altfel nu pot intelege cum s-ar putea descurca 2 parinti cu slujba full time. Daca ati gasit solutii eficiente pe care mintea mea blonda nu le-a descoperit inca, transmiteti-mi-le si mie, inainte sa retrag copiii in munti si sa le iau o turma de capre. De homeschooling nu poate fi vorba, ca ar fi prea mare pericolul si pentru ei si pentru mine. 

    Daca nu ma puteti ajuta cu nimic, cumpar doua capre pentru inceput. 

Cine ne saboteaza serile?

    Daca tot e vara si vacanta, chiar si de la scoala online, am profitat si am cantonat copii la tara, la bunici, pentru 2 saptamani. Stiu, ne urati acum, dar dincolo de faptul ca ne-am ales cu 2 saptamani de "concediu" de la parentigul obisnuit, ne-am gandit ca nu le strica o tura de decuplare de la play station.

    Asa ne-am gandit noi, ca ei nu par prea incantati de faptul ca "se schimba nu stiu ce sezonul vietii" pe Fortnite si "baga aia niste skin-uri " noi si ei nu sunt pe faza sa si le cumpere. I-au tocat la cap pe bietii bunici cu termenii de gamming, ca a inceput sa-mi zica si soacra-mea ca nu stiu care din sat e cam "nub".

   Bine, le-am lasat carti de citit la fiecare, am impartit volumul de citit pe zile, ba chiar am stabilit si o recompensa daca isi fac norma la citit, dar tot nu am scapat de obsesia Fortnite. Ba chiar le-am promis ca mai pornim noi play station-ul sa isi faca actualizarile, din cand in cand. L-am pornit odata chiar inainte sa plecam la niste prieteni, dar cand am vazut ca dureaza 2 ore actualizarea, ne-am lasat pagubasi si am plecat sa bem un vin cu oamenii. Nu inainte sa promita Consortul ca il vinde ( play station-ul, nu vinul), ca il arunca pe geam, ca il duce in pod s.a.

   Am revenit la sentimente mai bune dupa vreo doua zile, mai ales ca dupa insistente si rugaminti, ne-au convins Dragonii sa ne logam la Fortnite sa luam nu stiu ce "caracter" care disparea in noapte aia si era drama mare daca ramanea copchilul fara, ca era "al doilea caracter cel mai preferat". Mno, am zis bine, cat de greu poate fi? Intram pe joc, luam dracovenia, intre timp calc o rochie si o camasa si iesim si noi prin oras, seara, ca oamenii fara griji. De mult ne-am tot propus sa iesim ca turistii prin Cluj, fara Dragoni, sa ne simtim si noi ca-n concediu, fara ora de venit acasa. Asa aveam de gand, dar l-a apucat chiar atunci pe Fortnite actualizarea si am stat sa-l pazim 3 ore, ca zicea ca e gata in 14 minute si ratam promotia la personajul vietii. Faina seara, am tot asteptat in chiloti, sa-mi trag rochia pe mine si sa plecam, pana pe la 11, cand am realizat ca se inchid terasele, timp in care Dragonii ma intrebau la telefon din 5 in 5 minute, daca nu e gata actualizarea. Am reusit intr-un final, cu ajutor pe "live" de la susnumitii, care de 2 zile nu mai au vorbitor la mine. Acum am promis eu ca il vand, il arunc, il blochez.

   Care ati scapat de carantina si nu ati cumparat inca play station, mai stati cuminti o vreme, ca e mai safe pentru voi. Daca totusi ati cedat ispitei, familiarizati-va cu termenii, daca vreti sa intelegeti ce vorbesc colocatarii vostri mai mici. 

   Vibax= moneda virtuala din Fortnite ( minim 36 lei, aprox 1000 vibaxi)

   Nub= fraier

   M-a spaunat = eu inca nu am inteles ce inseamna, care stiti, spuneti

   Skin= personaj, caracter. va las o poza cu niste simpatici, sa va familiarizati cu ei

   Dans= niste miscari pe care le face Skin cand castiga sau pierde.

     Azi e sambata si daca nu ne mai saboteaza nimic, iesim in oras. Ma duc sa calc niste haine si sa ma machiez din timp, la copii nu le raspund azi la telefon, iar play station-ul ramane inchis.

   

Sedinta colocatarilor

      

     Indiferent ca stai pe o strada cu case sau pe o scara de bloc cu apartamente, e practic imposibil sa nu faci parte dintr-un grup/asociatie de locatari. Adunarea asta nu poate exista fara un grup de comunicare on-line, pe unul din canalele cunoscute, gen facebook, whatts app, messenger, s.a.

                                                   

     Grupul asta poate fi funny sau exasperant, dupa caz sau dupa starea de spirit a fiecaruia. Practic, nu exista loc mai bun de informare decat grupul de vecini, indiferent ca sunt chestii bune sau total inutile. 

Dar e dragut...aproape tot timpul. Ma rog, mai putin cand apare cate o postare legata de o masina zgariata, geam spart, tencuiala lovita si alte surprize ale copiilor, cand tragi aer in piept si te rogi ca, macar de data asta, sa nu fie ai tai de vina. Cu un ochi la conversatiile de pe grup, convoci suspectii, macar sa afli din timp daca sunt implicati sau poate scapa vreo informatie despre autorii reali. De obicei informatia asta o primesti in primele 15 secunde, pe nerasuflate "Nu noi! X-lescu de la a 4 a casa a facut!"

     Acum ca te-ai linistit, dai "going" la evenimentul deja creat, pentru o sedinta ad-hoc, sa lamurim problemele. Abia acum urmeaza adevarata distractie! La participanti apar deja vreo 30 de persoane, dintre care inca vreo 20 si-au amintiti ca si ei au masinile zgariate sau macar au vazut  "vandalii" in actiune, asa ca te duci pregatit sufleteste. Pana la urma, poti oricand sa o dai la pace, pe principiul " si noi am fost copii", acoperi pagubele, iti amintesti de urarile mamei " iti doresc copii exact ca voi!" si mergi mai departe. 

    Singura treaba cu sedintele astea, e ca  sunt ca si piesele de teatru. Toata lumea da "going", dar la fata locului nu ajung nici jumatate. Partea buna e ca sunt mai putine plangeri si se scurteaza intalnirea. Partea mai nasoala e ca, vorba aia "te-ai dus bou si ai venit vaca". Propuneri faine, ramase fara vot din lipsa de cvorum, mai o gluma, o poveste, data viitoare poate incercam si cu o maslina si un piscot. Pana atunci se urca minuta intalnirii pe grupul mai sus pomenit si vedem ce-o mai fi, ca suntem ardeleni si "la ce atata graba".

     In caz ca va faceati griji, stati linistiti ca Dragonii din dotare sunt ok, nu au calcat pe bec de data asta, pe motiv de lipsa de la locul infractiunii (sunt in vacanta la bunici de vreo 2 saptamani). Dar sa nu ne pierdem speranta, ca vara e abia la inceput si au timp. Am interzis iesitul cu bicicletele pe strada, din motive de siguranta, dar le-am comandat skateboard-uri, din motiv ca "de ce nu?" Astept cu drag urmatoarea intalnire, puneti-ma cu "going" inca de acum. Aduc piscoturile.

    

  

Cat de tare am ajuns sa iubesc tehnologia

    Ca nu am mari abilitati in ceea ce priveste tehnologia nu e chiar un secret, insa zilele astea, nu prea ai cum sa o eviti. Problema mea cu aparatele astea simpatice, menite sa ne usureze viata e ca ajung sa ma atasez inevitabil de ele. Nu ma atasez de obiect, sentimental, cum te atasezi de o haina pe care o ai din liceu. Ma atasez de aparat, ca e simpatic si vorbeste cu mine. Nu radeti ca vorbesc serios, cand il aud pe Siri cu "you are the wind beneath my wings", sunt topita.Voua nu va face Siri declaratii? Pai voi sunteti de vina, pentru ca nu i-ati spus niciodata " i love you, Siri!" Vom lasa inafara discutiei conjunctura in care am ajuns sa ii fac declaratii de dragoste telefonului, ca avem alte probleme mai importante.

     Trecand peste relatia nepotrivita pe care o am cu robotul telefonului si apropos de robot, sa va spun cum m-am topit langa un robotel simpatic, intalnit la o conferinta. Micutu' asta batea din gene cand vorbea cu tine si chiar a stat la poza. am vrut sa-l iau acasa, dar mi-am dat seama ca nu eram pregatita sa il impart cu Dragonii si nici nu avea bilet de avion. Uitati-va totusi atent la ochisorii aia aurii si sa-mi spuneti daca voi i-ati fi rezistat.
                           

 
   Acum incep sa am alta problema legata de roboti. Vine in curand ziua mea si cred ca ceva in neregula cu mine, ca in loc de geanta sau bijuterii, am inceput sa imi doresc un robot aspirator. Stiti, din acela mic, care se invarte prin toata casa si aspira tot pana ajungi acasa. Ieri mi-am petrecut cateva ore pe youtube, uitadu-ma la roboteii astia, mai ales la filmarile cu animale de o companie care se plimba pe ei prin casa. Acum intervine dilema mea: oare robotul asta si vorbeste? Mi-e teama ca ma atasez de el si pana la urma ajung sa aspir eu mai des ca sa nu oboseasca micutul. Si doi: sunt pe marimi? Ca Luna, catelul nostru are cam 6 kg si nu stiu daca sta comod pe el.
  Nu pot sa nu ma bucur ca masina de spalat si uscatorul de rufe nu au si voce inclusa, ca deja ma simteam in pericol, nu de alta, dar sigur mi-ar fi spus vreo doua, legat de frecventa de folosire.