10 si ceva..

     Sa fie 10 ani si ceva de cand sunt mama. Maine sunt 10 ani de cand s-a nascut Dragonul, dar mama am devenit candva inainte, undeva intre prima ecografie si cele 7 kg de portocale mancate in ultimul weekend de sarcina. 7 kg ca asa a fost oferta la un supermaket in anul ala. Puteai cumpara la pret fix cate portocale incapeau intr-o galeata. Consortul a bagat 7 kg in ea, galeata o mai avem si acum. Alexandru nu e mare fan portocale. Oare s-o fi scarbit atunci? 

     Ultima luna de sarcina mi-o amintesc cel mai bine, cred ca ma urmareste inca. E ok, ca prima luna de dupa nasterea lui nu prea mi-o amintesc . Ce vreau sa zic e ca nu inteleg cum au trecut 10 ani! Eu inca nu mi-am revenit dupa sarcina si "asta micu" imi explica cum e cu iphone 12 si de ce cica merita banii. 

     Imi amintesc perfect fata botita si rosie, cea mai frumoasa pe care o vazusem eu vreodata. In clipa aia, pe masa din maternitate am murit si inviat cand l-am vazut. Nimic, niciodata nu a mai fost la fel! Imi amintesc si decibelii care razbateau din camera bebelusilor pana in salon, facandu-ma sa ma intreb daca mai are sens sa plecam acasa sau sa platim cinstit sa ne cazeze la ei macar 2 luni. Am plecat intr-un final acasa, cu un landou mult prea pentru zgaiba mica ce tocmai intrase in vietile noastre cu surle si trambite.

     Ce n-am inteles niciodata a fost cum m-a facut copilul asta mic atat de mare. Si nu vorbesc de fizic, desi a avut si acolo o contributie insemnata. Cand m-am vazut in prima oglinda, eram convinsa ca nu au scos medicii tot. I-am cerut Consortului sa ma duca inapoi sa verificam, ca burta ramasese pe pozitie. M-a facut insa mare, un om mare, cu o menire in lume. Sa fiu mama lui. M-am prins repede ca asa cum eu l-am facut pe el, el a facut mama din mine. Si o  creste de 10 ani si ceva...

                                        

Filme si pastile

           12 zile pana la Craciun... si foarte putin pana la o supradoza de filme de sezon.  Stiu, pana la urma cine ma pune? Sincera sa fiu,  nu ma pot abtine. Din momentul in care apar primele reclame cu propunerile de maratoane de filme , mi se decupleaza ultimul neuron disponibil si intru in atmosfera. 

           Nu stiu daca ati remarcat, ma rog, poate ati fost ocupati in ultimele saptamani si nu stiti, filmele astea se desfasoara in principiu in 3 platouri special amenajate, zapada lor nu te uda pe pantofii de piele intoarsa si nici bezelele nu se topesc absolut gretos in ciocolata calda. Actorii sunt in general aceiasi, unii dintre ei au avut apogeul carierei pe vremea Melrose Place sau chiar Dallas ( sper ca ati vazut filmul cu Bobby)  si tipele astea au acelasi aceeasi coafura indiferent ca se trezesc pe partie sau la petrecerea de Craciun. 

           Stiu, sunt rea, nu se cade sa-ti barfesti prietenii, fie ei si virtuali. Dar cum pe unii ii vad si revad de la 10 dimineata, jur ca simt ca ne cunoastem suficient cat sa ii analizez. Singura mea problema e ca nu apar filme in ritmul in care ma uit eu, nici astea de Craciun nici serialele nordice cu crime, dar asta e alta poveste care ma chinuie si in restul anului. 

           Mai am si alte dileme majore in perioada asta, ca na am timp liber, cum ziceam 12 zile pana la Craciun si inca 6 de carantina si in seara asta iar se pierde Kevin in New York si eu nu mai rezist. Stiu ca face si el parte din magia Craciunului, dar pe mine ma dispera pustiul ala. Singura simpatica din film e doamna cu porumbeii, dar pe cand apare sigur sunt la bucatarie dupa a 8 a tura de popcorn pentru "seara de film". Avantajul de sambata asta, fata de saptamana trecuta, cand a ramas iar copchilul ala singur acasa, e ca am ceva miros si poate nu mai ard floricelele.

          Sigur va intrebati daca suntem bine. Multumim, suntem toti ok. Consortul a trecut cate o ora , doua prin fiecare simptom descris in definitia de caz, pesemne nu era deloc decis daca sa fie asimptomatic sau simptomatic usor, copiii se trateaza cu jocuri pe computer, ca nu-i mai streseaza nimeni sa iasa la joaca afara, eu m-am  uitat 2 zile la o ceapa taiata din bucatarie intrebandu-ma daca sa o arunc sau sa o pastrez de decor. Daca pana vinerea viitoare nu ne inecam cu vreo enormitate de vitamina D sau nu facem vreun soc de vitamina C, de Craciun vom fi fresh ca panselutele primavara. De plictisit nu ne plictisim. Am ajuns la capatul internetului...de doua ori si ne-au sunat de la Netflix sa ne ceara parerea pentru niste scenarii, in rest totul bine. 

                                                  

        Va recomand cu tarie sa aveti grija de voi si sa ramaneti negativi, cat o mai fi din perioada asta! Noi am incercat, dar cumva nu ne-a chiar iesit, dar voi mai aveti o speranta. Acum va las ca incepe un film de Craciun fain...ceva cu un han, un el si o ea si zapada din aia care nu face mizerie. 

       Simtiti-va liberi sa radeti la postarea asta, ca e ok, din fericire ne-a ramas simtul umorului.