Anul asta vine Mosu?

           Acum ca am trecut cu bine de primul Halloween in care s-au implicat cu adevarat Dragonii, am si eu o intrebare. De fapt am mai multe, dar sa o luam incet:

          Copiii vostri ce-si doresc de la Mos Craciun, ca noi mai avem putin si-l blocam definitiv pe nenea asta? Ca sa va explic, ideea e ca nu trebuie sa sara calul cu cadoul, ca na, ar fi bine sa fie intr-un buget rezonabil, ca are Mosu destui copii. Bine, credinta in Mosu e un soi de pasare pe care o vezi dar nu e, adica ei cred ca noi credem ca ei mai cred inca. Daca in restul anului aceiasi Dragoni pot sa te uimeasca cu sarcasm si umor subtil, in perioada apropiata Sarbatorilor de Iarna, se transforma dintr-o data in niste naivi. Sunt in stare timp de vreo 2 luni sa creada in orice personaj de basm de la Iepurasul de Pasti, la orice alt individ aducator de cadouri. De fapt, daca stau sa ma gandesc, in Zana Maseluta nu si-au declinat nici o clipa credinta, atata timp cat si-a facut treaba si a platit dintele lipsa. Revenind la Mos Craciun, coincidenta sau nu, ca tot se apropie Black Friday, s-au apucat copiii de facut niste scrisori elaborate cu desene incluse, rugaminti si promisiuni. Mai complicat e ca dupa ce a luat Mosul prima scrisoare ( da, se pare ca le ridica noaptea) ei se mai razgandesc de doua ori si trebuie sa faca niste rectificari, asa ca urmeaza o serie de anexe, lasate la ridicat noaptea.

          Pentru a se asigura de reusita, au incercat chiar sa grupeze toate cadourile pe care le lasa Mosu pe la bunici, unchi, matusi, intr-unul singur, dar aceasta optiune nu s-a votat, asa ca au ajuns iar la limitarile de buget. Si pana la urma ce-si mai doresc copiii in ziua de azi? E normal sa vrea un controller sau o tastatura noua? La ce interval se schimba treburile astea? Si daca nu suntem de acord cu asta, catre ce ii putem orienta? Sincer, eu chiar sunt deschisa la propuneri, doar sa nu fie vorba de animale, ca ne ajunge Luna, catelul nostru si cu pisicile avem o oarecare retinere. Deci, ce ne ramane? Daca le aduce Mosu carti, cu siguranta vor renunta de bunavoie la Magie, dulciurile le-am taiat de pe lista, avem stoc de la Halloween, hainele nu-i pasioneaza in asa masura, lego si jocuri avem pentru cel putin inca o familie. Si mai avem o problema: daca totusi schimbam tastatura si controller-ul, nu le dam nici pe cele vechi, ca vorba aia "poate trebuie". Pe principiul asta avem 6 seturi de casti in casa: cu fir, fara fir, de gaming. De vreo 2 zile au facut Dragonii liste peste liste, Consortul le-a respins la aprobarea finala, au sters Dragonii, au completat, au studiat linkuri cu oferte online si tot nu stim inca ce ar fi ok sa aduca Mosu. Nu-i bai, ca nu ne dam batuti si chiar daca au auzit ei la stiri ca vine criza si s-ar putea sa nu ajunga comenzile in timp util, concluzia finala a fost "Relax...Mosul e magic". Si ca sa vedeti cum e cu credinta in puterile lui, ca sa se asigure ca nu se pierde scrisoarea sau pur si simplu din motive de organizare, pentru fiecare cadou din lista mi se trimite mie un link cu cea mai buna oferta pe WhatsApp. Mie, ca la tat'su pica iar la aprobat si le aduce Mosu un top de hartie sa-si scrie listele de dorinte. Practic, in perioada asta functionam ca un minister, unde unii cer buget si alti taie de pe lista, iar eu plimb hartiile intre ei, ca cineva trebuie sa si munceasca.  

        Daca tot e magic si aduce orice indiferent de criza, am si eu o dilema: o banda de alergat o fi prea voluminoasa pentru sacul lui? Oare sa ma reorientez catre ceva cu ambalaj mai mic?

                                 

         

Karma nebuna

    Eu atata va zic: nu mergeti in concediu! Sincer, nu are rost ca daca sariti calul si e foarte fain , sigur se razbuna nebuna de karma pe voi.

    Da...stiu... asa ne trebuie...

    Pai stati sa va zic cum e. Am plecat si noi ca oamenii obositi in concediu la inceput de iulie, cu masina si casa inghesuita in portabagaj. Am incercat din greu inainte de plecare sa lasam cateva kg de la purtator acasa, dar nuuu. Nu, domne, ele vor in concediu, lasa-l naibii de costum de baie ca e elastic si 4 kg in plus nu se vad tare daca te uiti din avion. Acum, ce era sa facem? Sa stam acasa ca n-am dat jos 4 kg? Bine 4 kg eu, ca domnul slabeste din cura mea de slabire ca se baga karma in seama. Ne-am gandit ca oricum e Grecia, mare, soare, peste, sigur ne mai eliberam de ele acolo...

Ne-am dus pregatiti, ca suntem oameni organizati. Am pus in bagaj si aparatul de espresso si un set de 4 pahare de vin, ca mai asteptam niste prieteni. Ma rog, fosti prieteni intre timp, ca au avut nesimtirea sa vina slabi, in forma si gata bronzati in concediu. Pot ierta eu multe, dar sa apari cu "trup de plaja" la plaja, mie mi se pare nesimtire. Altfel oameni faini, de gasca, pana cand am iesit dimineata la prima cafea si i-am vazut intorcandu-se transpirati si obositi la hotel. Am crezut ca i-a lovit ceva, ca au uitat vreun bagaj pe drum si au fost sa-l caute. Nuuu, veneau oamenii de la alergat. Mno, pe mine la faza asta m-au facut deja curioasa, mai ales ca au scos si un TRX din bagaj, gata sa ne antreneze pe toti. Pana la urma asa e cu prioritizarea, noi cu cafea si pahare, ei cu pantofii de alergat si trx-ul la purtator. Si pentru ca oricum mai era loc la capitolul bagaje, s-au cazat langa noi inca 2 familii de romani, care ne-au dat clasa la organizare. Venisera oamenii si cu cucta electrica, sa poata hrani corect copiii. Cu copiii eram si noi, dar nu ne-am batut capul tare, ca abia asteptau sa scape de supa de acasa...am zis eu. Pai si karma? Pai nu le-a venit alor mei pofta de supa tocmai dupa ce ma "laudasem" eu ca nu mananca  nici acasa? Noroc cu mamica in cauza ca a hranit si Dragonii bezmetici, minunandu-se probabil de asa mama inconstienta. No lasa, mama ca o sa mancati supa crema de 1431 de ori de acum.

Concediul fain, ne-am distrat, am profitat de paharele de vin si cafea toti, de trx si alergat ei, ne-am ingrasat noi, s-au mentinut ei... ce mai, bucurie mare, mai mergem. Ma rog, mai mergem noi, ca ei mai alearga inca si nu stiu daca vrem sa ii mai vedem :) 

Si pentru ca nu ne-a ajuns, ne-am mai riscat o ultima saptamana de concediu si am prelungit putin vara si in septembrie. Lejer asa, pe comoditate si soare. No, aici nu le-a mai trebuit Dragonilor supa, ca era la fiecare masa si nu mai avea farmec. Dar karma si-a facut treaba pana la sfasit si ne-a bucurat sufletul pe avion cu o scumpete de copilas care a facut o criza de 1,5 h in avion, unde mamica-sa nu a considerat necesar sa il potoleasca in vreun fel. Am trecut si peste asta, ca oricum nu mai auzisem de mult copii urland de la 11 la 12:30 noaptea. Karma cea amuzanta si-a spus cuvantul doar acasa, unde ne-a cadorisit cu o toaleta infundata vreo 2 zile, de am uitat tot concediul. Partea buna e ca acum stim si eu si consortul sa folosim un sarpe pentru canalizare si sa desfundam o toaleta cu niste folie alimentara. In weekend eram deja obosita, asa ca am zacut 2 zile sa-mi revin dupa vara nebuna.

Acum ma bucur de o saptamana normala de scoala, poate ultima de anul asta, la cum arata cifrele...

O fi karma nebuna, dar sa vedeti cum voi fi eu pana la sfarsitul anului. Stati pe aproape!

   

Doar o sambata

    Ce ar putea merge rau la o zi de sambata inceputa cu elan la shopping? No fix asa ma gandeam si eu.

    Ca sa incep cu inceputul, va zic ca am ramas acasa weekend-ul asta ca sa ne odihnim. Ne-am odihnit vreo 6 ore azi-noapte si pana luni mai vedem. Revenind la sambata, se pare ca s-a bruiat feng shui-ul de la 7 dimineata, cand a deschis Dragonul Rares ochii si gura totodata. 

    Pe la 10 am reusit sa ajungem in mall, ca vorba aia, n-o fi aglomerat cand se deschide. Mda.. ce pandemie, virus, distantare? La 10:15 parca se intra la Untold. Am inotat prin marea de oameni vrand-nevrand, nu din pasiune pentru cumparaturi ci pentru ca se pare ca le prieste ploaia Dragonilor si era absolut necesar sa le gasim ceva decent de imbracat pentru "toamna" asta. Din fericire Consortul nu mai are nevoie de nimic vreo 2 ani, iar eu am intrat sa-mi cumpar o crema si am plecat usurata ca nu era pe stoc. Nici nu-mi mai trebuie crema, ca o sa port mastile de snorkeling pe care le-am cumparat cautand slapi. Sigur, cei de la magazin s-au bucurat, mai putin domnisoara care a sapat dupa mastile cu margine alba, ca cele cu model nu corespundeau cerintelor. Ea a cautat calma, noi am mai golit tot calmi niste rafturi cu chestii absolut necesare, mai putin slapi, ca efectiv nu erau. Dupa vreo 5 magazine si cateva alte cumparaturi vitale, am gasit si slapii intr-un final, am dat pe 2 cafele cat pe o supa la un restaurant decent si am plecat acasa. Daca ma gandesc bine, sa termini cumparaturile cu Dragonii dupa tine pana la 12:30 nici nu pare asa rau, asa ca eram pregatita si de o tura de curatenie inainte de odihna. Am plasat strategic Dragonii la play station si ne-am apucat de curatenie. De  vreo 2 saptamani tot aveam o banuiala ca ceva se intampla sub mobila din bucatarie, ca am inceput sa remarc ca se scurge un firicel de apa, devenit azi firicioi. L-am ignorat initial cu gratie, sperand ca am am un pitic simpatic sub mobila care se joaca cu apa in asteptarea verii. Nope! Azi a cedat consortul si a desfacut masca de la mobila doar ca sa-mi dea vestea ca vinovata e masina de spalat vase. Nici daca ma anunta ca am o ruda bolnava nu putea sa ma loveasca mai tare. A golit masina si mi-a pus embargo pe ea pana la o eventuala solutionare, nu inainte de a rupe si o usa de la mobila in incercarea de a solutiona problema. N-a reusit...inca. Eu inca ma gandesc daca ma pot ruga sa fie alta problema, orice, nu masina mea. Am abandonat intr-un final, dupa 3 ture de spalat apa de sub mobila, ne-am desfacut un vin si am asteptat sa ne loveasca inspiratia. De vreo 2 ori mai ca era sa-mi vina cate o idee, dar de fiecare data m-a bruiat al 1874-lea strigat " mamaaaa!"... Daca luam o gura de vin la fiecare apelare "mama", jur ca nu avea cine sa va povesteasca acum cum a curs sambata asta. Si sa nu va amagiti cu gandul ca azi doar am sters cu mopul lacul din bucatarie, ca pe cei doi, de cate ori ii decuplezi de la play station, ii loveste o foame teribila de "ceva bun". 

    In rest, weekend, bine si frumos, Luna pare mai obosita saraca.

                              

    

Altii nu au ce manca si tu...

           Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost sa am un laptop cand eram in clasa 1, dar pot cu usurinta sa imi imaginez cum ar fi fost sa-l stric. In timp ce scriu, parca si aud pe fundal teoria cu totii copiii care nu au ce manca, in timp ce eu imi bat joc de ceea ce am... Daca n-ati auzit textul asta in copilarie, cel mai probabil sunteti prea tineri sa cititi blogul asta si oricum habar nu aveti de ce era absolut imperios sa mananci tot si sa tii de hainele bune. Tot la capitolul asta intra si salamul de Sibiu si treaba cu "mananca, ma, cascaval", dar asta e alta poveste si divagam.

          Asta imi place mie la Dragoni, ca reusesc sa ma transpuna cu usurinta in copilaria mea, mai ales ca are Consortul discursul pregatit la nevoie. Ca sa intelegeti ce indrug eu aici, va spun ca laptopul Dragonului Rares e victima colaterala Fortnite. Inca nu stim cat de "mort" e, ca sunt la bunici Dragonii si ne-au dat vestea la telefon, sa se mai detensioneze coarda pana ajungem noi acolo. Acum sa nu va imaginati ca e jocul de vina  pentru defectiune. Nuuu, de vina e "firea impulsiva" a micutului, care va fi pedepsit pana la 17 ani si nu va mai vedea laptop in viata lui. Sau ma rog , pana vineri cand ii imprumuta ma-sa altul si-i face tac'su teoria cu "alti copii n-au ce manca si tu iti bati joc".

          Pedeapsa ramane in vigoare, dar o vom aplica cu incepere de saptamana viitoare, ca un weekend prelungit de Pasti meritam sa-l petrecem si noi in liniste, nu printre suspine, mai ales ca e o faza cu Neymar primit gratis si nu stiu ce battle pass care face nu stiu ce minune fix de 1 mai. Gratis pe naiba, ca pe langa laptopul cazut la datorie, se mai cumpara de catre bunici, unchi, matusi si oricine se mai ofera si o caruta de V-bucks. Astia sunt un fel de crypto-moneda fara beneficii in viata reala, in caz ca nu sunteti familiarizati cu termenul.

     In conditiile astea, Iepurasul ne va saluta de pe deal, in special pe Rares si ma gandesc serios sa ii cumpar un joc Tetris, din acela clasic, sa poata da cu el dupa frate'su cand se supara. II iau 3, sa aiba copchilu' si tot e mai rentabil.

                                                  

        Nu pot sa nu remarc totusi rezistenta crescuta a Consortului la vestile de genul, comparativ cu acum cativa ani, cand orice paguba il apropia riscant de un AVC. E ca si cum socurile repetate i-ar fi intarit vena care statea sa-i puste pe tampla. Acum am remarcat doar o zbatere a ochiului stang, niste vorbe printre dinti si niste promisiuni desarte. Eu, in schimb, am vazut-o pe asta venind de ceva vreme, problema era deja "cand" nu "daca" se va intampla. Bag de seama ca viata de parinte este un permanent drum spre acceptare, presarat cu amenintari si multumirea ca n-a fost mai rau. In traducere, cand mai strica plodu ceva, te gandesti "bine ca nu si-a rupt gatu, ca de ala ma ocup eu, aparatele le mai reparam noi!" ( sper) 

       Pana una-alta, ma bucur ca azi noapte mi-au iesit cozonacii si ma consolez cu ideea ca uneori trebuie sa iti alegi bataliile. 

    

Pandemie si placinte

      Pandemia m-a afectat in multe feluri, unele sunt sigurā ca le voi descoperii doar in timp, unele poate niciodatā. Si acum când mā gândesc la carantina din 2020, aia prima, in care mi-era groazā si sā deschid de tot geamul, mi se strange stomacul. Dupa "criza drojdiei" am ramas cu sechele si acum, cumpār drojdie uscatā de câte ori ajung in supermaket, desi folosesc drojdie proaspātā de obicei. Aia uscata o "pun bine", ca rezistā si cine stie... 

       Cel mai tare mi se pare ca m-a defectat pandemia la capitolul copturi. Pânā la urmā, e si normal, drojdia aia trebuie si folositā. De cate ori mai apar niste restrictii, eu sunt cu mâna pe punga de fāinā si pe cubul de drojdie. Bine, e drept cā la capitolul āsta mā chinuie si mostenirea geneticā. Numai cei care au cunoscut-o pe bunica Simina, bunica din partea tatālui, ar putea intelege legatura mea cu aluatul dospit. Daca ati stat macar o vacantā de varā la tarā, stiti ca duminicā fārā cocāturi nu existā. Cam asa e acum la mine: carantinā fārā placinte nu se poate! 

           

      Stati linistiti, cā nu transform blogul intr-unul culinar, doar vā pregateam pt pozele noastre din vara asta, sā fiti empatici si sa intelegeti cā noi chiar ne strāduim sa ne mentinem, dar nu ne lasa pandemia. As mai sta cu voi la povesti, dar e sâmbātā si de maine intrā noile restrictii si mi se ard brânzoaicele in cuptor. Sā nu uit, pânā nu se resctictioneazā accesul in magazine, sā mai cumpār niste drojdie si niste fāinā, ca nu se stie niciodata...

Rochia verde de in topit

   In poza asta suntem doi copii simpatici, dar nu exagerat as zice eu. In caz ca aveati dubii, eu sunt aia cu degetul in gura. Si in spatele nostru, pe fundal e toamna. Un tapet absolut superb cu toamna, asa cum greu gaseai. Dar nu.. nu e despre noi!

   In spatele nostru, in poza si in viata e Mama. Cu rochie verde, de in topit...in topit plisat, mai greu de gasit chiar decat tapetul cu toamna. Si parca rochia nu ar fi de ajuns, e Mama! Atat de frumoasa si stand atat de simplu in spatele nostru...

   Ma gandeam cat de frumoasa e in poza asta, fara 112 incercari pe camera, ca nu era film si nu stia cum o sa iasa. O singura clipa si totusi, nu se incrunta la mine, nu spune printre dinti "Scoate degetul din gura!" , pentru ca, pur si simplu e Mama

    Si ani de incercari nu ma vor aduce acolo, mai ales ca nu incapeam in rochia verde de in topit, nici macar la 15 ani. Dar ea e Mama!

Aș fi genială, dacă aș avea timp...

       Anul ăsta, de fapt anul trecut deja, 2020 te obligă la o balanța personală.

      Adică stai așa liniștit, ca omul ăla mediocru si banal și te loveste pandemia. Serios? Fix anul ăsta când urma sa devin excepțională? Adică dacă mai aștepta figura 5 ani, intram și eu in istorie, făceam ceva, scriam o chestie deșteaptă, pictam pânza aia care nu se dă gata. Dar nu! Acu' fă-te, fata, afterschool! No bine, voi ați pierdut un talent, numa zic... Ieri am muncit de acasă, pe motiv de ședință online si efectiv mi s-a parut că văd așa o bucurie in privirea câinelui. Era ceva gen "hmm, ai comis-o iar așa-i? 2 săptămâni iar stai cu mine! Știam eu!" Bine, adevărul e că bietul caine nici nu s-a uitat la mine, că era ocupat cu somnul pe canapea. V-am spus ca-mi bâzâie capul de la pandemia asta. Azi m-am bucurat teribil ca m-am prins repede de o problema la matematica de a 3a, ca stătea plodul cu ochii pe mine. Ce să zic? Realizari mici pentru omenire, munți urcati in realizare personala. Deci când? Când să apuci să mai fi genială?

     Să revin la ce mă doare: daca io mor mâine, ce las? Ca plozii sunt ok, dar faptul ca sunt și frumoși și deștepți ( dacă ai ceva de comentat aici, mai bine ieși din pagina) e doar meritul unei loterii genetice favorabile, la care cumva am câștigat de 2 ori. Dar eu? Ce  am facut eu? Hmmm.... să vedem: păi m-am măritat, până la urmă, cu omul potrivit. Știu că ăștia pe care v-a aliniat soarta nu sunteți impresionați, dar eu nu pariam pe mine. A ieșit, totusi. La job e fain, dar chiar fain, partea asta cumva am acoperit-o. Dar undeva, in zona telenovelistică a ființei mele ceva mă roade. Să mai fac ceva, ca până scriu opera aia literară, e cam noapte. 

     Și cum stăteam eu așa si meditam la genialitate, m-a lovit altă problemă. Concediul! Unde mergem in concediu? Si iar nu-mi ajunge timpul să mă remarc, că am de scris vreo 243 de mailuri pentru oferte de cazare, de citit 1452 de recenzii, deja fac inventarul costumelor de baie si trebuie sa reiau cura de slabire începută deja de 4 ori doar in 2021.Sincer, eu chiar nu am timp sa fiu genială! 

     Stați totuși pe aproape, că fac eu cumva! Până una alta, m-am întors la pictura pe pânză, că am terminat hainele disponibile, așa că nu se știe când vă provoc la un vernisaj si vă fac praf. Timp să am!