Anul salbatic

     Nu știu exact daca definiția blogului in sine cuprinde si date legate de periodicitatea publicărilor, dar ințeleg că nu am cum să mă calific la noțiunea de blog. Să zicem, că dacă intreabă cineva, că am o publicație online cu apariții flexibile. Bun, acum că am stabilit detaliile legate de apariția articolelor, am vrut sa incep prin a ma lauda ca de fapt am decis sa-mi iau un an sabatic, dar in realitate a fost unul salbatic. 

    Pe 2023 l-am inceput undeva intr-o statiune de schi, cu ochii la partie pe post de suport moral pentru una bucata Dragon cu mana in gips la vremea respectiva. N-am schiat, am chibitat pe margine si mi-am jurat in gand sa ma prinda finalul de an undeva pe o plaja exotica. Ar fi fost sabatic anul, daca as fi scris acum cu picioarele in mare, cu nimic deosebit de punctat, dar am mai trecut de cateva ori pe la camera de garda, sa mai punem maini in gips cu alta bucata Dragon mic, pentru care o singura experinta nu era suficienta, asa ca si-a rupt cate ceva in doua ture anul trecut. Ca sa nu aveti emotii pentru noi, aflati ca suntem toti bine, sanatosi si cu toate oasele pe pozitii, nu la cald intr-o destinatie mirifica, ci undeva pe o partie de schi...surpriza!

    Si nu e rau, mai putin daca ne prinzi dimineata cand mai mult ne prabusim din hotel pe partie in echipamente, cu toate accesoriile in brate, transpiranti, bolborosind fiecare cate ceva despre ala care a ales vacanta, despre sport, conditia fizica distrusa si toate cate ne mai trec prin cap pana la prima pauza dupa care parca ni se mai aliniaza si noua schiurile in picioare. Mai mila decat de noi, mi-e doar de parintii aia curajosi, care trag dupa ei cate un plod mic, plans si obosit inainte de a ajunge pe partie si ma gandesc ca de cand i-au dat echipamentul pana l-au pus pe schiuri, s-a  cerut de 3 ori deja la baie. Dragonii sunt mari acum, e usor cu ei, practic mai ai 2 voci care sa te bolboroseasca daca ceva nu e bine. Si de obicei ceva nu e bine: ba nu e buna casca cumparata saptamana trecuta, ba e salopeta stramba, cagula ii strange de gat, picioarele dor si maine sigur mai gasim altele. Ei, nu noi, noi am platit, deci ne place, ei inca se mai decid. 

  Una peste alta, bine ca l-am inceput pe 2024! Sper sa fie cu mai putine peripetii, ca premiul de Mama Anului s-a dat si nu am fost pe lista. Sincera sa fiu, bine ca nu ne-am trezit cu Protectia Copilului la usa, la cate vizite la Urgente am avut. Dragonii au promis ca o lasa mai moale anul asta, noi am promis ca-i lasam mai mult in pace, sa vedem cum tragem linie la final. Ca sa nu-mi pierd antrenamentul, am pus Blogul la rezolutiile de anul Nou, ca pe aia cu slabitul si sportul le am in pending de la pandemie incoace si cam atat, deci un 2024 cu mai multe cuvinte si mai putine poze...de la o varsta cred ca e mai safe asa.

   Bine... va las o poza cu un peisaj, ca asta nu are cum sa nu iasa bine :)