Dulceata si pantofi

        Nu stiu ce are aerul asta de iarna, dar pe mine si pe Consort ne-a lovit tare anul acesta. Stati sa va introduc intai in peisaj: noi avem o curte mica,mica, in care nu se pune problema de vreo gradina sau cultura de ceva. Avem gazon si flori si, din pura intamplare un visin si un gutui. Sincer nu credeam sa ai atat de lucru cu un visin si un gutui si nici nu stiam ce talente gospodaresti zac in mine. Daca de visine am scapat relativ repede in vara cu niste prajituri, altfel sta treaba cu gutuiul. Nu stiu ce l-a apucat anul acesta, dar a facut o gramada de gutui si pentru ca vorba consortului, doar nu era sa le aruncam, m-am trezit in fata telefonului cautant retete de dulceata. Acum sa va spun cum se face. Intai suni mama si soacra, ca pana la urma ele sunt expertele cu experienta. Apoi ajungi la capatul net-ului cautand, evident, retete mai dietetice, mai fine, mai cu mot. In final, dupa turul culinar al tarii si al unei parti importante dintre tarile arabe, ca ei se stiu la dulceturi, iti dai seama ca lasa ca sigur faci tu mai bine, asa ca te apuci de treaba, pana la urma cat de greu poate fi?
Pai nu e greu, dar e al naibii de migalos si nici macar nu stii daca iese ceva sau nu. Dupa vreo 2-3 ore a iesit, cel putin asa zice Consortul si cand aveam impresia ca torn dulceata in borcane si gata, mi-a fulgerat prin cap ca o vazusem pe mama punand borcanele goale in cuptor la sterilizat sau ceva de genul. O sun pe mama, iar si o intreb cum se sterilizeaza borcanele, iar a mea, infiipta bine in 2018, zice senina ”le bagi in masina de spalat vase”. Fain! doar ca masina era deja in lucru si mai avea vreo ora, iar dulceata nu statea sa astepte dupa program, asa ca am luat-o tot pe varianta cu cuptorul: borcanele spalate, sterse, se pun in cuptorul incalzit la 100 de grade, obligatoriu cu gura in jos. Habar n-am de ce sterse, as fi zis ca se usuca singure in cuptor si nici de ce e musai cu gura in jos, dar nu te contrazici cu expertul, nu?
Am facut-o si pe asta, pana la urma, dar tot mi se pare oribil sa muncesti atat pentru 4 borcane de dulceata si intre timp au mai aparut o tura de gutui pe pervaz, cica isi asteapta si alea randul. Sa-mi spuna si mie careva care e pretul la dulceata, macar sa stiu ce economie am facut, mai ales ca astea sunt varianta bio.
Sa nu aveti impresia ca dupa o oala de dulceata m-a parasit harnicia. Pai nu, ca stiti cum e aia cu ”prost dar hotarat”, dupa 2 zile am realizat ca am vreo 2 kg de ardei iute in frigider, asa ca mi-a inflorit ideea unei exotice dulceti de ardei iute, mai ales ca din asta n-a facut neam de neamul nostru si m-am gandit ca-i dau gata pe toti din familie. Am sapat iar tot internet-ul pana am ales o oarecare reteta, am trimis Consortul dupa ingrediente si la treaba. Primul lucru pe care l-am aflat a fost ca fix atunci cand ti-ai pus manusi si ai curatat primul ardei iute, incepe sa te manance nasul, apoi fata. Stai pe loc, bati usor din picior si-ti vezi de treaba la curatat de ardei, ca daca iti dai manusile jos, clar pui mana si e iuteeeee! Ce-s alea 2 kg de ardei iute? o nimica toata si se curata rapid. S-o credeti voi, dar n-aveti decat sa incercati, ca merita.
Buuun, am mai stat 2 ore si langa dulceata de ardei iute, evident ca tot in ultimul moment mi-am amintit ca trebuie sterilizate borcanele, si masina de spalat vase era tot in lucru. De fapt am realizat ca masina de vase e mereu in lucru, asa ca si astea au ajuns spalat, uscat si cu gura in jos, la cuptor. Am pus pana la urma si tura asta in borcane, cu specificatia ca pe Consort nu l-am putut convinge sa guste. Am incercat-o eu si sincera sa fiu e ciudatica, dar daca ajungeti la noi la masa, naiba va ia daca nu o gustati si nu va dati impresionati, va avertizez.
Tot de la aerul de toamna cred ca mi se trage si cu gatitul saptamanile astea, ca am facut deja de un meniu de restaurant, dar intrebarea mea e ”o fi asta vreun semn de batranete?”. Oare ni se declanseaza noua, femeilor, vreo chestie cu pusul pe iarna de la o anumita varsta, ca am mai avut un puseu cu coptul vinetelor acum vreo 2 ani, dar m-a parasit apoi. Intreb pentru un prieten, evident. Daca e asa, eu cred ca sunt intr-o perioada de tranzitie, ca in timp ce cautam dupa retete, mi-a aparut o reclama la pantofi si recunosc ca am cedat la o pereche de stilleto rosii, dar m-am consolat cu gandul ca ii meritam dupa atata efort, asa ca i-am comandat. Am uitat sa va spun ca eu nu mananc dulceata si nici nu stiu daca am iesit mai ieftin cu gutuile din gradina proprie, dar sunt mandra de mine ....si abia astept sa-mi ajunga pantofii.

Dimineti in familie

      Nu stiu voi cum sunteti dimineata, dar eu as prefera sa-mi iau doua palme decat sa aud alarma. Ce-i drept ca nici macar nu e alarma mea, e a Consortului, ca el se ocupa de trezire in zori de zi. Daca vara, mai e cum e, mai ales daca te trezesti cu soarele in geam, de cum da frigul si toamna, diminetile mele sunt naruite. Acum sa nu intelegeti ca doar toamna e vinovata. Nuuu, eu ma trezesc cu fata la cearceaf indiferent de vreme si pur si simplu ma tarasc de la un Dragon la altul in incercarea de a-i pune pe picioare. Asta n-ar fi nimic daca nu s-ar trezi Consortul vesel ca un cintezoi, fluierand si zambind cu gura pana la urechi. Nu sunt sigura ce fumeaza in somn, dar pe cuvant ca nu avem acelasi regim. Sare sus la primul strigat al alarmei, trage hainele pe el dintr-o miscare in drum spre baie si tot el face cafeaua si cacao cu lapte pentru Dragoni. In timpul asta eu bajbai nauca prin casa, impiedicandu-ma intre baie si dormitorul copiilor. Si pentru ca e adevarata vorba aia ca ”nu stii cat esti de ciudat pana nu ai un copil care iti seamana perfect”, evident ca si copiii sunt dupa chipul si asemanarea noastra. Alexandru sare din pat fluierand, la propriu, de ma face sa ma intreb unde au fugit oile, in timp ce bietul Rares, care a avut ghinionul sa ma mosteneasca, mai bine s-ar lasa batut decat trezit.
     Serios acum, voi astia care va treziti proaspeti ca niste panselute dimineata, cum faceti? Va programati cumva de seara, beti un ceai miraculos, faceti vreo cura de ceva? N-am pretentia sa ma trezesc chiar cantand, dar m-as multumi si sa nimeresc iesirea din dormitor fara sa lovesc tocul usii in fiecare dimineta.
     In conditiile astea va cam dati seama cum astept eu week-end-ul, ca poate, poate, trec si eu cu somnul de ora 8. Pe bune? Pai ce, Dragonii au somn dimineata? Chiar si Rares, sambata dimineata la 6:45 pare dominat de o forta obscura, care il trezeste fara probleme, ba chiar pare sa-i dea volum la voce. Asa ca, in week-end ne trezim fara alarma, la vocea suava a unuia dintre plozi : ”vreau la baieeeeeee!” Serios?! Pai du-te, mama , ca nu ai nevoie de asistenta! Dupa inca 30 de secunde de liniste in care speri ca au adormit la loc, urmeaza ”putem veni la voi in pat, sa ne uitam la desene?” si de aici incolo s-a dus linistea si somnul si pana ma dezmeticesc iar e luni si iar mor de somn cand suna alarma.
     In conditiile astea ma intreb daca, peste ani, la azil, pe mine si pe Consort ne-or pune in aceeasi aripa. Sau el va fi intr-o zona mai vesela si amuzanta, unde asistentele se poarta frumos cu cei veseli, care se imbraca singuri dimineata, iar pe mine ma vor tranti in zona de trezire cu perfuzie de cafea. Intreb si eu.

Marea, Dunarea si barca

      Stiu ca nu ati mai auzit de  multisor de mine, dar promit sa revin la o frecventa decenta, acum ca incepe scoala si nu mai alergam ca banii rai, cum ar zice mama. Tot mama mai zice ca eu si Consortul suntem copii facuti pe drum si de aceea ne potrivim, ca suntem tot timpul cu bagajul facut. Si la asa parinti, asa copii,deci nici Dragonii nu sunt straini de drumuri si nici nu par sa fie deranjati de trambaleala.
     Revenind la subiectul postarii de azi, sa va spun cum ne-am organizat noi sa plecam 2 zile la Dunare, trei generatii: Dragonii, noi si toti cei 4 bunici din dotare. Mai aveam acasa si cate o strabunica fiecare, dar le-am iertat de data asta, pentru linistea lor si a noastra.
     Planurile de plecare le-am facut cu ceva vreme inainte, am schimbat vreo 5 rezervari la pensiuni, ca ba nu aveau baie la camera, ba nu vedeai Dunarea, ba mai stiu eu ce gaseam cand citeam pe net. Am rezervat pana la urma 3 camere la o pensiune in Orsova, pentru ca surpriza si soc, la Orsova, zona turistica din minunata Romanie, nu functioneaza nici un hotel. Ma rog, sincera sa fiu nu functioneaza mai nimic, dar acesta e un subiect pentru blogurile de calatorie, noi le avem pe ale noastre.
     Ne-am impartit noi in doua masini, dupa formula femeile cu copiii si barbatii separat, ca na, sa fie bine. In masina barbatilor nu stiu cum a fost, dar pe la noi prin masina au trecut toate trupele de muzica ale momentului, plus un spectacol suuuuper lung de cantece de copii si credeti-ma nu e de ici de colo sa auzi 2 dragoni si doua bunici urland din toti plamanii Am o casuta mica, Rem pom pi, Aram zam zam ca sa ajungi inevitabil la Panamera.Si pentru ca ma gandesc ca nu sunteti toti la curent cu melodia asta care ne-a chinuit pe noi toata vara, las link-ul aici, ca poate aud si copiii vostri si suferiti si voi vreo 2,3 luni. Cu placere!
   Dar sa ajungem in sfarsit la Orsova, unde dupa ce am intrat in oras, pe malul Dunarii, deja fascinati de peisaj, era sa dau cu capul de parbriz cand am vazut ca ne oprim la o pensiune fix in drum, de ziceai ca acolo stau tir-isti cu ora. Nu stiu ce o fi fost in capul bunicilor, ca ei saracii se lasasera pe mana noastra. Am avut noroc totusi, pensiunea s-a dovedit foarte draguta, camerele erau cu balcoanele la propriu pe Dunare, deci minunat, mai putin pentru copii, la care se striga pe 6 voci nu-i voie, de cate ori incercau sa se uite macar catre balcon. Si daca tot am ajuns pana la Dunare, nu aveam cum sa ratam o excursie cu barca, mai ales ca era Nunu cu noi si stiti deja ca el e mare fan croaziere. Nu ma intrebati, ca nu si-a luat barca cu el. A avut-o si anul acesta in Grecia si dupa ce a tot carat-o la plaja vreo 5 zile, s-a gandit ca-i ajunge si ce credeti? A scos biata barca la vanzare exact acolo, in curtea hotelului. Adica ce, voi n-ati mai vazut barci de vanzare cand va plimbati prin gradina unui resort? Uite asa, i-a pus omu afis cu SALE si gata. Acum nu stim sigur daca n-a vrut-o nimeni sau i-a incurcat faptul ca trecuse nr de telefon fara prefixul de tara, ideea e ca ne-am intors cu tot cu barca, dar oferta ramane valabila.
    Cum va spuneam, la Dunare ne-am rezervat locuri, adica o barca intreaga, la o croaziera. Vreo ora ne-am tot pregatit, ca vorba aia, nu pleci pe Dunare fara mancare la copii. Am pus eu gustarele, biscuti, bananute, suculet s.a, ne-am schimbat de vreo 3 ori ba cu pantaloni scurti, ba lungi, ne-am organizat, ce mai! Am plecat pana la urma tot fara ochelarii de soare, ca Dragonul cel mic deja plangea ca nu mai vrea si pana sa plece barca de la ponton ii promisesem deja jumate din avere, numa sa taca. A tacut copilu cam 30 de secunde, pana cand a realizat cu ce viteza mergem. Plangea copilul, oftam eu, suspinau bunicile, vis. O croaziera pe Dunare nu e deloc ca o plimbare cu barca pe Chios, ci mai degraba o cursa de viteza, ca nu mai stiu sigur daca eu tineam Dragonul sau el pe mine. Chiar si dupa ce ne-am mai relaxat, am realizat ca ochelarii de soare erau ultima grija acolo, mi-era teama ca-mi zboara capul cu totul. Am reusit, cu toate astea, sa facem 487 de poze cu Decebal si alte 289 cu celelalte obiective, deci scopul a fost atins. Stati linistiti ca n-a vrut nimeni gustarele, nici macar apa. Experienta e minunata, merita incercata, peisajul superb, senzatia foarte faina si dupa vreo 30 de minute de la revenirea pe mal, ti se dezmorteste si fata.
   Sa nu ma mai lungesc, daca vreti sa faceti un week-end la Dunare, va dau niste ponturi bune, inclusiv despre unde se mananca mai bine la sarbi si cat alcool aveti voie sa aduceti in tara, ca daca tot treceti si pana la ei, zice tot Nunu ca e musai sa faci si o aprovizionare. Si sa stiti ca e mai frumos la noi decat la ei, mai ales daca urcati si pana la Manastirea Sf Ana, de unde privelistea e absolut incredibila. Tot la obiective turistice am trecut si masa de la un han din Caransebes, care ne-a aratat inca o data ca la noi, la Români e mereu despre mancare. Si uite asa, vorba bancului, din cele 3 kg pe care le aveam de dat jos la inceputul verii, mai am 5.