Despre ce sa vorbesti zile acestea, daca nu despre isteria "Pokemon"? Nu sunt eu vreo inraita a jocurilor, dar trebuie sa recunosc, ca uneori m-a mai prins cate unul.
Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?
( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
- Ce faci?
- Prind bazbidusi
- Dar cum arata bazbiusii?
- Nu stiu, ca inca n-am prins niciunul...)
Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?
un blog despre orice
Abonaţi-vă la blogpentrucinciprieteni
Postări
Comentarii
vineri, 22 iulie 2016
De la "Cats" la "Pokemon Go"
Despre ce sa vorbesti zile acestea, daca nu despre isteria "Pokemon"? Nu sunt eu vreo inraita a jocurilor, dar trebuie sa recunosc, ca uneori m-a mai prins cate unul.
Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?
( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
- Ce faci?
- Prind bazbidusi
- Dar cum arata bazbiusii?
- Nu stiu, ca ina n-am prins niciunul...)
Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?
Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?
( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
- Ce faci?
- Prind bazbidusi
- Dar cum arata bazbiusii?
- Nu stiu, ca ina n-am prins niciunul...)
Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?
miercuri, 20 iulie 2016
Marea, nisipul si...halba
Asa cum stiti deja din articolele precedente, presupunand desigur ca le-ati citit, concediile noastre se organizeaza in jurul plozilor din dotare. Vorbim aici de concediile importante, pentru care iti faci datorii pentru un an intreg, cu pasaport la purtator sau nu, dupa caz, ca altfel mai furam si noi cate 2, 3 zile singuri, dar alea n-au nici o organizare. Buuun, sa revenim asadar, la plecatu' in concediu cu toata satra disponibila, adica mama in cauza, Consortul/tata si Dragonii minunati, ajunsi acum la 2 ani si 10 luni si, respectiv 5 ani jumate.
Fiind primul drum cu masina pe o distanta atat de mare( pana in Grecia), am decis sa calatorim noaptea, pentru odihna lor si linistea noastra. Sincera sa fiu, mi se pare cea mai buna varianta, mai ales daca sunt 2 soferi. Simplu: noapte, liniste, drumuri libere, vami fara cozi si, pana la ora 6 a.m. nici macar un "cand ajungem?". Eu una, as alege tot varianta aceasta.
Am pornit noi la drum ca romanu', cu snitele si chiftele pentru tot sejurul si prajitura tot atata (multumim mamelor din dotare), desi, va spun din start, ca noi am plecat la all inclusive. Catre dimineata, ne-am fi oprit noi sa mancam pe capota masinii, adica eu si colegii de drum, respectiv frate-mio cu familionul, dar ne-a dus Consortul pana la hotel, tot ametindu-ne ca urmeaza imediat un loc cu "view' minunat, unde sa ne oprim.
La hotel totul ok si, spre deosebire de anul trecut, am ajuns cu toate bagajele la noi. Frumos la greci, frumos hotel, marea un vis, poate doar cam multa plimbareala dintr-o parte in alta pentru bauturi. Nu ne-a luat mult sa descoperim barul cel mai dotat, nici noua, nici Dragonilor, care, dupa ce au invatat cum se da bacsisul, s-au abonat la dozatorul de sucuri. Pentru mine a fost simplu din start, mi-am facut repede o prietena noua, pe Margarita, motiv pentru care a inceput acum razbunarea antrenoarei de Kangoo Jumps. Consortul si fratele meu au decis repede, ca all inclusive-ul are nevoie de o suplimentare pentru seara, asa ca au descoperit repede un supermaket local. Baieti prietenosi, in special Consortul, si-au facut inclusiv card de fidelitate la magazin, ca deh, poate ajungem si anul viitor acolo, s-au pozat cu personalul si au ajuns la hotel cu o impresionanta rezerva de bere si vin.
Asta n-ar fi fost deloc o problema, daca nu ar fi plecat a doua zi Consortul iar la acelasi supermaket sa cumpere ceva suveniruri si nu s-ar fi intors cu inca 20 de beri, ca era oferta si primise 3 halbe gratis. Suvenirurile le-am achizitionat ulterior impreuna, ca nu plecase omu' cu atatia bani la el si doar nu era sa rateze oferta la..halba. Asa ca, daca altii isi iau bere cu ei cand pleaca in concediu, noi am mai adus si acasa.
In alta ordine de idei, Dragonii au fost foarte cuminti anul acesta, s-au bucurat de mare, soare si aspersoarele de udat gazonul, evident, imediat ce i-am imbracat pentru cina. Dragonul Rares a decretat din start ca el " nu mai e bebelus", deci nu mai doarme in patut, ca el "merge la gradi la doamna" ( ceea ce tradus inseamna, din toamna). Au cumparat roboti cu perseverenta cu care a cumparat tatal lor bere, desi la acestia nu ne-a dat nimeni, nimic gratis.
Drumul de intoarcere nu a mai fost atat de linistit, deoarece am calatorit ziua, am auzit de 11432 de ori intrebarea "cand ajungem", am tipat la ei de vreo 13 ori, m-am intors de vreo 152 de ori sa le dau apa, biscuiti, s.a si am amenintat in fiecare vama ca "aici va las, sa veniti cu autobuzul"( nu sariti cu parenting-ul pe mine, ca nu i-am lasat). Una peste alta, am ajuns toti acasa, nu stiu daca mai odihniti, dar cu siguranta mai relaxati si la anu' tot pe acolo mergem, poate ne fac cei de la supermaket o reducere in baza cardului de fidelitate si facem si noi de un set de 6 halbe.
Fiind primul drum cu masina pe o distanta atat de mare( pana in Grecia), am decis sa calatorim noaptea, pentru odihna lor si linistea noastra. Sincera sa fiu, mi se pare cea mai buna varianta, mai ales daca sunt 2 soferi. Simplu: noapte, liniste, drumuri libere, vami fara cozi si, pana la ora 6 a.m. nici macar un "cand ajungem?". Eu una, as alege tot varianta aceasta.
Am pornit noi la drum ca romanu', cu snitele si chiftele pentru tot sejurul si prajitura tot atata (multumim mamelor din dotare), desi, va spun din start, ca noi am plecat la all inclusive. Catre dimineata, ne-am fi oprit noi sa mancam pe capota masinii, adica eu si colegii de drum, respectiv frate-mio cu familionul, dar ne-a dus Consortul pana la hotel, tot ametindu-ne ca urmeaza imediat un loc cu "view' minunat, unde sa ne oprim.
La hotel totul ok si, spre deosebire de anul trecut, am ajuns cu toate bagajele la noi. Frumos la greci, frumos hotel, marea un vis, poate doar cam multa plimbareala dintr-o parte in alta pentru bauturi. Nu ne-a luat mult sa descoperim barul cel mai dotat, nici noua, nici Dragonilor, care, dupa ce au invatat cum se da bacsisul, s-au abonat la dozatorul de sucuri. Pentru mine a fost simplu din start, mi-am facut repede o prietena noua, pe Margarita, motiv pentru care a inceput acum razbunarea antrenoarei de Kangoo Jumps. Consortul si fratele meu au decis repede, ca all inclusive-ul are nevoie de o suplimentare pentru seara, asa ca au descoperit repede un supermaket local. Baieti prietenosi, in special Consortul, si-au facut inclusiv card de fidelitate la magazin, ca deh, poate ajungem si anul viitor acolo, s-au pozat cu personalul si au ajuns la hotel cu o impresionanta rezerva de bere si vin.
Asta n-ar fi fost deloc o problema, daca nu ar fi plecat a doua zi Consortul iar la acelasi supermaket sa cumpere ceva suveniruri si nu s-ar fi intors cu inca 20 de beri, ca era oferta si primise 3 halbe gratis. Suvenirurile le-am achizitionat ulterior impreuna, ca nu plecase omu' cu atatia bani la el si doar nu era sa rateze oferta la..halba. Asa ca, daca altii isi iau bere cu ei cand pleaca in concediu, noi am mai adus si acasa.
In alta ordine de idei, Dragonii au fost foarte cuminti anul acesta, s-au bucurat de mare, soare si aspersoarele de udat gazonul, evident, imediat ce i-am imbracat pentru cina. Dragonul Rares a decretat din start ca el " nu mai e bebelus", deci nu mai doarme in patut, ca el "merge la gradi la doamna" ( ceea ce tradus inseamna, din toamna). Au cumparat roboti cu perseverenta cu care a cumparat tatal lor bere, desi la acestia nu ne-a dat nimeni, nimic gratis.
Drumul de intoarcere nu a mai fost atat de linistit, deoarece am calatorit ziua, am auzit de 11432 de ori intrebarea "cand ajungem", am tipat la ei de vreo 13 ori, m-am intors de vreo 152 de ori sa le dau apa, biscuiti, s.a si am amenintat in fiecare vama ca "aici va las, sa veniti cu autobuzul"( nu sariti cu parenting-ul pe mine, ca nu i-am lasat). Una peste alta, am ajuns toti acasa, nu stiu daca mai odihniti, dar cu siguranta mai relaxati si la anu' tot pe acolo mergem, poate ne fac cei de la supermaket o reducere in baza cardului de fidelitate si facem si noi de un set de 6 halbe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)