Copii mici...probleme mici...

     Dupa aproape 5 ani de parinteala, si vorbesc aici de parinteala din aceea facuta ca la carte ( a se citit zeci de carti), de la zigot pana la 5 ani dupa casatoria pruncului, am aflat cu stupoare ca sunt total inafara subiectului. Acum, ce-i drept ca avusesesm eu niste banuieli pe parcurs, mai ales cand am descoperit ca nu fac parte din multitudinea de grupuri pentru mame existente online, dar ma consolasem cu gandul ca le-am sarit doar datorita firii mele apucate si nicidecum din lipsa de implicare.
      In aceste conditii, Dragonii au ratat cu brio etapa purtarii in diverse sisteme extraordinare special create pentru suspendarea lor de mama in cauza si i-am limitat la mersul in carucior. Se pare ca acest lucru nu le-a afectat in nici un fel elasticitatea cordonului ombilical, pe care ii suspectez pe cei de la maternitate ca au omis sa-l taie.( asta ar putea fi si motivul pentru care nu reusesc sa scap de minunata burta :)))
     Cu toate micile mele scapari, daca ma uit in urma, mi se pare ca m-am descurcat chiar bine pana la ora asta cu Dragonii, in toate etapele . Trebuie sa recunosc ca mi-e teribil de dor de perioada in care nevoile lor se limitau la scutece curate, papa la timp si somnul regulamentar. Am si uitat parca, de toate retetele de piureuri bio, creme bio, supe bio si alte apucaturi bio, desigur, adoptate inca din timpul sarcinilor, apucaturi de terorizat restul familiei si in special bunicii. Daca la al doilea copil am fost ceva mai indulgenta, si din lipsa de timp, dar si datorita experientei ( e altceva sa fii mama a doua oara, e deja experienta) , la primul copil, am fost spaima familiei. In primul rand i-am dezinfectat si sterilizat pe toti din casa de le-am luat luciul, iar mancarea copilul avea regim mai strict ca la astronauti.( multumesc pe aceasta cale bunicilor, care au tacut si au facut )
     Buuun, pana acum m-am laudat cu capacitatile mele de supermama ( am un talisman de bratara care atesta asta ), greul insa, abia de acum incepe. In primul rand, mi s-a parut nedrept, inca de la inceput, faptul ca ni se livreaza copiii fara instructiuni de folosire, dar sa treci la etapa descoperirii propriei sexualitati de catre cel mic, mi se pare un cosmar. Daca pana acum singura diferenta intre fetite si baieti se limita la culorile roz si albastru, acum am ajuns deja la varsta intrebarilor colorate si nu numai. Am aflat, dupa o saptamana de investigatii, ca toti baietii isi ating permanent zonele intime ( le-o fi frica sa nu dispara) si ca asta e perfect normal, iar Consortul a trecut deja cu succes de prima discutie tata-fiu.Macar asta sa fie norocul meu, daca nu am avut fata, discutiile incomode le duce Consortul, sub atenta si finuta mea supraveghere. Ce-i drept ca a ramas bietu' om cu tensiunea marita, dar sper sa-si revina pana la urmatoarea (discutie, evident).
        M-am intors acum exact la stadiul de la care am plecat in urma cu 5 ani, articole de parenting( suna mai profi decat parinteala), carti de psihologie si o maaaare nebuloasa, totul pentru a excela in minunata meserie de parinte, pentru care realizam zi de zi ca nu suntem deloc pregatiti. Asa ca, daca vreti sa ma consolati cu ceva, va astept cu povesti despre momentele critice si vreau sa aud doar ca ati fost cel putin la fel de incurcati de situatii, ca povesti de lauda despre parinti geniali aud toata ziua si mi-as mai reface si eu respectul de sine.

Toamna..despre vara..

      Mi-am batut recordul la lene de data asta. Am stat departe de blog 11 saptamani. Stati linistiti, ca nu am renuntat la a va tine la curent cu toate prostiile, pur si simplu, intre atatea subiecte legate de criza valului de imigranti, nu prea mi-am gasit locul.

      Timpul a trecut repede, asa cum unii dintre voi ati aflat deja, Dragonul Rares a implinit 2 ani, varsta care a venit peste noi cu noi provocari si binecunoscuta criza, pe care "cercetatorii americani" o numesc atat de sugestiv "Terrible two". Influentat de frate-su sau poate doar asa pentru a-i tine isonul, Dragonul Alexandru pare sa fie decis sa ne convinga de existenta acestei crize si in jurul varstei de 5 ani. Eu, sincera sa fiu, cred ca asta e razbunarea sortii pentru impertinenta noastra, a parintilor, de a fugi 5 zile la mare singuri la inceputul lunii august.
      Asa... stiu ca v-ati spus deja in gand ca asa ne trebuie, ca am lasat bietii copii si am plecat singuri, dar pedeapsa ne-am luat-o singuri atunci cand am ales litoralul romanesc.De ce ? Pai sa va spun...

      Am pornit noi, plini de aplomb spre mare pe la 3 dimineata, din Hunedoara. Pana la capitala, totul roz, drumul ok, trafic decent, ba chiar si capitala a fost ok, apoi.. HAOS. De la Bucuresti la Saturn am ajuns in 6 ore. Am prins coada de la Fetesti, ca  de ce sa plateasca Romanu' altundeva taxa, cand poate sta la coada.( acolo am scapat repede pentru ca am achitat cu sms), dar din cauza aglomeratiei create, am mai servit 3 opriri din cauza a trei accidente, apoi traficul de pe litoral si, iata-ne ajunsi la hotel la ora 14. Desi check-in-ul era la ora 18, ne-am prezentat la hotel, in speranta ca ne vom putea caza mai repede, dar Surprizaaaa: in receptia hotelului 20 de familii cu sejur platit, pt care nu erau camere. Pe scurt, romanii nu au invatat nimic in ultimii 25 de ani de turism, astfel ca sejururile se vand si se incaseaza fara limita de locuri, turistii sunt impartiti apoi  prin statiuni la alte hoteluri ale aceluiasi lant hotelier ( THR Marea Neagra), hoteluri mai slab cotate, nerenovate si in alte locatii decat cele pentru care se achitase concediul. Lucrurile erau cam asa : vreti, bine, nu vreti , asta e ! Dupa ore intregi de lupte, dupa sunat la televiziuni ( era sa ajungem vedete), dupa sunat inutil la Protectia Consumatorului, oamenii cedau rand pe rand si acceptau conditiile lor. Trist.
        Marea surpriza a fost ca noi chiar ne-am primit camera, pentru ca desi nu platisem in avans, ca si restul si desi nu aveam cu noi copii mici si obositi, aveam rezervarea facuta prin Booking.com, iar cei de la hotel au decis sa nu-si riste contractul cu acest site international. Trist.
        Concluzia : in Romania nu se pune pret pe nimic, nici pe oameni, nici pe agentiile subcontractante, totul e la risc si la mica intelegere. Pacat.
        Intr-un final, pe la ora 19, am ajuns si noi in camera, am ratat orice sansa de plaja pentru ziua respectiva, asa ca, a doua zi ne-am propus sa luam tot soarele. Zis si facut, am stat toata ziua pe plaja, chiar si la orele nerecomandate, daca tot eram doar noi doi, fara juniorii urlatori prin zona. Ce a urmat nu are rost sa va povestesc. S-a stramtat pielea pe noi de la atata soare si bronzul a tinut fix o saptamana, dupa care am inceput sa ne decojim ca rosiile in apa fiarta. Altfel, a fost frumos la mare, am profitat din plin de regimul de parinti fugiti de acasa, cu mancare nesanatoasa, bronz la ore nepotrivite si muuuulte beri. Dar, pentru ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita, drumul inapoi a durat aproape cat un concediu intreg, pentru ca unde altundeva, daca  nu in Romania, poti face in 3 ore 90 de km, ocazie cu care, Consortul i-a pomenit pe toti guvernantii.

       Cam asa  a fost concediul fara copii la Marea Neagra, de unde ne-am cumparat un top de vederi, sa avem la ce ne uita cand ni se mai face dor de litoralul romanesc, ca noi pe acolo nu mai calcam curand. Oricum, cea mai buna "mancare de la mare", am mancat-o langa Sibiu, un traditional ciolan cu fasole.