Dragonii ce mananca?

      Scriu articolul asta de la mare, cred ca ma macina problemele existentiale de la atata soare si relaxare.

      Ma uit pe plaja asta lata si cu greu mai gasesc copil mai slab decat Dragonii. Cum ar putea fi altfel, ca parca se hranesc cu aer si nu, tabara nu i-a calit sa manance orice. De fapt nu stiu ce mai mananca zilele acestea. Dragonul Alexandru e intr-o perioada  cvasivegetariana, ceea ce e ok, nu il oblig sa manance carne, iar Dragonul Rares nu are nici o dorinta de a incerca ceva nou, mai ales daca nu are gust dulce. Legumele sunt bleaky, fructele sunt “ nu, multumesc”, pastele nu stiu astia sa le faca, pizza are si ciuperci, burgerii au si rosii, dimineara nu au chef de oua si uite asa, dupa 2 zile i-am lasat sa se descurce. Pana acum au mancat in 3 dimineti clatite si in 2 cereale cu lapte, iar la pranz , stati sa ma gandesc... mai nimic si la cina, tot aia. De la atatea incercari de a-i hranii, cred ca mi s-au dezvoltat  niste extracapacitati de cantarire mancare din ochi si apreciere dupa lingurite( inca 5 si gata).

       Am incercat toate variantele etice, agreate de normele de parenting, nonetice, disperate, de santaj sau orice alta varianta, ba chiar le-am explicat cum au nevoie de proteine si carbohidrati pentru muschi. Nu stiu zau cu cine seamana, dar nici macar pizza sau cartofii prajiti nu ne mai salveaza, ca sa-l citez pe Dragonul Rares :” mai lasa-ma, femeie, ca am inteles!” O fi inteles el, dar tot nu mananca, asa ca am abandonat. Sper sa ma prind eu cum face, ca tare bine m-as lipsi si eu de niste mancare si nici modelul cu coastele la vedere nu ma deranjeaza.

       Acum sa nu va imaginati cumva ca s-au transformat Dragonii in niste legume letargice, care dorm la soare. Nici vorba! Se alimenteaza cu orice prind dulce sau cu sucurile negociate pentru alea 5 lingurite amarate de mancare, plus ca la cat stau in mare, ii suspectez ca au baut si o cantitate semnificativa de apa sarara. Una peste alta, daca le facem analizele, s-ar putea sa fie chiar ok.  De energie nu duc lipsa si nici de perseverenta, mai ales Rares, care ma intreaba cu stoicism la inceputul fiecarei mese :”putem alege ce vrem noi?

                              Da, doar sa mancati

                              Ok, aleg desert”  

       Si uite asa mai trece o zi de concediu si pana sa ne dezmeticim, schimbam fructele de mare pe ciorba de perisoare si pestele pe paste cu branza, pana or invata si grecii sa gateasca pe gustul Dragonilor. 

       In rest suntem foarte in forma toata trupa, mai ales ca trecem neremarcati intre zecile de rusi din hotel. Nu suntem noi cei mai cuminti, dar ei sunt mai vocali, mai inalti si cu siguranta mai antrenati decat noi.   Si unde as mai fi avut eu ocazia sa dansez cu Dragonii pe “Coco Jumbo” ? Ma rog, de dansat eu si Alexandru, ca Rares are o retinere fata de orice manifestari publice ale talentului si asta chiar nu stiu de unde a mostenit-o, ca si eu si tat’su parca am fi fost circari in alta viata, nu ratam nici o ocazie de spectacol. 

  

      Gata cu povestile, intre timp ati observat ca am tricou de diva, daca
nu l-ati vazut

vi-l mai arat odata.