joi, 9 mai 2019

Ce mostenesc copiii de la noi?

Stiti vorba aia ”nu realizezi cat esti de ciudat pana nu ai un copil exact ca tine”?


Cam asa sunt eu, doar ca la mine a fost musai sa fac doi copii, ca era nedrept sa ia doar unul toate apucaturile mele. Asa, s-au mai impartit intre ei, ce-i drept ca a mai contribuit si Consortul cu niste obsesii si uite asa, pe Dragoni iti vine uneori sa-i mananci. Mda, apoi iti pare rau ca nu i-ai mancat cand ai avut ocazia.


Sa luam de exemplu dimineata de azi. O zi oarecare de joi, zi de scoala...simplu. Dar eu cand zic dimineata, cititi ora 5:15. Pai da, ca asta e ora la care m-a strigat prima data Dragonul Rares. Am sarit din pat, am fugit pe 5 carari la el in camera, sa ma intrebe copchilul ”unde e tricoul albastru cu Manchester”. Asta a fost primul moment cand m-a coplesit iubirea si am vrut sa il mananc...cu tot cu pijama. I-am spus ca e la spalat si s-a culcat Dragonul linistit la loc, cam 20 de minute. La 5:40 m-a strigat iar sa ma intrebe daca s-a spalat tricoul, apoi dupa 10 minute mi-a aminitit ca i-am promis ca azi poate sa mearga la gradi imbracat in fotbalist. Sa ne intelegem: copilul nu face fotbal, de fapt nici macar nu e pasionat de sportul asta. Dar saptamana asta aveau voie sa mearga costumati sa exemplifice o meserie si el a ales costumul de fotbalist...3 zile la rand. Acum stau si ma gandesc ca nici nu-i rau, putea sa se imbrace in manelist si unde naiba gaseam eu telefon de aur si lanturi de asortate???

Interesant e ca, desi nu am facut o fata, Rares reuseste sa suplineasca cu brio pretentiile vestimentare ale celei mai fitoase fetite. De mai bine de 6 luni decide singur cu ce se imbraca, ceea ce nu e rau, dar incepe Apocalipsa daca bluza nu se asorteaza cu pantalonii sau blugii skinny sunt la spalat.
Buuun, cam asta e cu imbracatul si nu ne facem probleme ca stim de unde a mostenit problema. Grav e ca la asta se mai adauga si toate celelalte fixuri, mostenite amestecat si amplificat. Adica, daca vii la noi in vizita, poti sa te joci cu ce vrei, dar lego-urile se pun la loc intr-un singur fel si nimeni nu o face mai bine si mai precis de Dragonul Alexandru. Seara, povestile pe cd se asculta intr-o anumita ordine, asta doar dupa ce timp de 10 minute, fiecare isi aranjeaza plusii din pat. La scoala trebuie sa ajunga printre primii, de la gradi trebuie sa plece printre primii si tot asa.
Ma gandesc cu groaza la ce urmeaza, mai ales ca Alexandru isi da ochii peste cap intr-un maaare fel, zici ca m-a vazut pe mine in adolescenta, iar Rares a inceput deja sa tranteasca usi, oare cu cine o fi semanand? Enervant rau!


Sincer, nu stiu cum va simtiti voi, cei din generatia mea in calitate de parinti, dar mie imi vine de multe ori sa o sun pe mama si sa imi cer iertare. Nici nu mai stiu exact pentru ce, dar cand ma gandesc cat de bine seamana Dragonii cu mine, sigur as avea o lista simpatica. Imi primul rand, imi pare tare rau pentru toate diminetile in care nu am vrut sa dorm, singura mea consolare e ca macar l-am trezit de fiecare data si pe frate-mio.



Un comentariu:

  1. Ei, nu exagera, Laura! De la etajul 4 eu te vedeam o fetiță tare cuminte, deci și dragonii ar trebui sa fie ca tine...dar...au doi părinți. Acum, fără glumă, îmi place grozav cum scrii, te citesc cu mare placere și mă amuz de fiecare dată.

    RăspundețiȘtergere