Speranta pentru noul an

      S-ar putea sa fim inconstienti sau pur si simplu foarte optimisti, dar noi chiar perseveram si am plecat cu Dragonii la schi si anul acesta. Si pentru ca la noi in casa e pe sistemul " ori la bal ori la spital", am renuntat la prudenta si am fugit pana aici in Slovacia sa probam partiile. Daca tot am gasit zilele libere de sarbatori si nici revelioane cu Dragonii nu prea avem la activ, anul asta am decis sa imbinam activitatile si sa fugim la schi fix de revelion. Pana la urma, ce mod mai bun de a intra intr-o noua decada, decat intr-o alta tara a carei limba nu o vorbesti, cunoasteti?
   
     Am luat cu noi oameni experimentati, un cuplu de prieteni care a fumat deja povestea asta, ca fiul lor e deja major si schiaza minunat si ne-am gandit ca un sfat documentat nu strica si pe frate-meu, care e bun la casa omului, ca nu se sfieste sa te aduca cu picioarele pe pamant la nevoie. Bine, nu stiu daca e la fel de sincer cu toata lumea, dar cu mine nu se sfieste deloc, deci ma pot baza pe luciditatea lui.
   
     Fata de experientele trecute, diferentele au inceput sa apara de la prima ora. Dupa ce toata lumea a fost echipata in costume, castile puse si claparii incaltati, eu am mai stat 1 minut pe loc asteptand sa aud " vreau la baieeee", insa cum nimeni nu am urlat, am pasit chiar increzatori spre partie. Spre surprinderea mea sincera, chiar am reusit sa ajungem toi 4 pe telescaun fara probleme, am coborat in siguranta la finalul cursei si iate-ne sus, la cota x, pregatiti de o coborare de vis. Si ce daca am coborat partia in 40 de minute? Am facut-o impreuna, toti 4, fara sa ne omoram, am lucrat cu schimbul la Dragoni si chair am ajuns jos cu zambetul pe buze. Ok, nu ma laud, un zambet stramb si obosit, in special Consortul, ca el a adus practic Dragonul mic, dar un zambet. Si credeti-ma ca nu a fost asa rau, daca am repetat chestia asta de inca vreo 5 ori, cu mici pauze de vin fiert, ca xanax nu vindeau astia.

     Partea faina e ca maine vrea toata lumea sa o ia de la capat! Partea mai nasoala e ca in cateva|putine  ore se schimba anul si singurii in picioare suntem eu si Dragonii. Ei, ca asa au chef, eu, ca cineva trebuie sa stea cu plozii. Consortul doarme un somn binemeritat si sigur zambeste in somn, la gandul ca in 2-3 ani vom cobori partia in 4 ca niste "profesionisti" ( aia pe care nu ne lasa de tot spatele pana atunci) .
 
    Despre prima zi atat am avut de spus, va las cu urari de bine si sa aveti rabdare cu copiii in 2020! Noi asa ne-am propus si speranta exista, daca si fra a recunoscut ca a fost mandru de mine azi, ca pe o partie plina de rusoaice care urlau la copii, nu m-am facut deloc remarcata :) Credeti-ma, asta e cea mai buna dovada ca exista speranta .
     Va las aici si dovada ca am supravietuit primei zile si nu glumesc, dupa ultima tura, eu si Consortul ne-am imbratisat si ne-am felicitat. La multi ani si voua!