Ma uit la femeile astea care au fost nevoite sa puna mana pe telefoane si sa cheme parintii la scoala. N-au avut alta optiune. E saracie mare si mai sunt doua saptamani si copiii aia mici cu ghiozdane prea mari vin iar la scoala. Cu visuri si galagie, cu uniforme noi si haine cumparate special pentru scoala. Si ele, Doamnele nu ii pot primii in clasele murdare cu pereti scorojiti.
E 8 dimineta si parintii si-au luat ore/zile libere sa ajunga la spalat pereti si mutat mobila. Salile de clasa se rotesc in fiecare an si in fiecare an, Doamnele o iau de la capat cu sunatul. Exista in fiecare clasa un tatic, o mamica, uneori un bunic care ii poate anunta si pe restul. Se aduna oamenii si muta dulapuri pe scari, demonteaza jaluzele si zugravesc pereti. Doamna trage langa ei “pentru copiii ei”, muta materiale, da cu mop-ul, muta harti si biblioteci. Nu asa credea ca va fi meseria asta, dar copiii sunt mici si nu pot cara toate caietele in spate, au nevoie de dulapioare. Clasele nu mai miros ca pe vremuri a petrol din podele, acum trebuie spalate, reparate, sterse si copiii sunt buni si merita. E o lupta totul si parintii se plang, dar vin la ajutor si la reparat si strang bani si renoveaza an dupa an alta clasa.
Si te intrebi pana cand? Pana cand Doamnele vor trebui sa sune dupa parinti? Pana cand vom face totul noi, parintii? Pana cand scoala din tara asta va fi asa? Nici nu mai stiu cine e ministrul educatiei acum si nici nu mai conteaza. Atunci cand scolile arata asa cu o saptamana inainte sa inceapa scoala, ai esuat ca tara, nu ca putere politica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu