Zile grele..

...sunt grele zilele acestea si par atat de nepotrivite pentru scris, pentru stilul meu de scris si pentru umor.

   

   E atat de bine sa ai copii, sa ai norocul sa-i ai langa tine sanatosi si in siguranta, chiar daca spaimele noastre de parinti cresc cu fiecare stire de la televizor, cu fiecare atrocitate care loveste in cei de langa noi, indiferent de distanta in km.

   E sambata dimineata si dupa ce ultima speranta de somn s-a ruinat undeva in jurul orei 7, ne impleticim pe scari, pana in bucatarie, cautand disperati salvarea in ceasca de cafea.

Ma catar apoi in varful canapelei, cu cafeaua in mana, citesc stirile pe telefon, la televizor urla Capitanul Jake din Tara de nicaieri, si mi se strange stomacul...

    Moarte, iar moarte, si chiar daca de data asta nu se mai intampla in Romania, ci la Paris, nu ai cum sa nu simti drama. Creierul meu parca nu reuseste sa asimileze toata informatia, nu pot pricepe cum pot oamenii sa loveasca asa in alti oameni, nu inteleg ce fel de religie se poate construi pe atata moarte. Am aceeasi senzatie pe care am avut-o in dimineata de sambata de dupa Colectiv, parca ma simt vinovata ca am dormit atat de linistita azi-noapte, in timp ce lumea se zguduia.

    Ma trezeste un tipat din gandurile mele...cei doi Dragoni au pornit un razboi pentru trenuletul de lego. Nu-mi mai vine sa-i cert, ii las sa-si rezolve singuri disputa, multumesc in gand pentru dimineata asta si ma rog sa fie acesta singurul razboi la care vom participa...razboiul jucariilor.