Concediul nebunilor II

Dupa episodul drumului spre concediul mult asteptat, iata-ne ajunsi in sfarsit la frumosul hotel de pe litoralul turcesc.

Asa cum v-am povestit deja, bagajele noastre au facut un stop la alt hotel ( multumim colegilor de drum :(  pentru asta ), deci prima seara a reprezentat din start o economie de tinute, caci am ajuns la cina exact asa cum am venit de pe drum, noroc cu politica relaxata a hotelului privind tinuta.
Inca de la intrarea in restaurant am fost intampinati de animatoarele pentru copii, care in mod evident vorbeau doar rusa. Ma rog, animatoare pentrru copii impropriu spus, ca la cum arata rusoaica blonda de la intrare, era menita sa anime visele barbatilor mai degraba. Unde mai pui ca a avut si nesimtirea sa i mplineasca 19 ani tocmai pe perioada sejurului nostru !!!

Parinti experimentati, am ales din start o masa in interiorul restaurantului, ca am scanat noi zona si masa pe terasa, desfasurata in imediata apropiere a piscinei, reprezenta din start un risc pentru dragonii din dotare. Linistea noastra a durat fix 5 minute, pana cand, odata iesit consortul afara sa studieze oferta culinara, piticii au decis sa-l urmeze. Urmatorul tablou a aratat cam asa. Consortul, cu farfuria plina intr-o mana, alerga dupa cel mai mic dintre copii, care tintise deja albastrul linistit al piscinei, Alexandru, copilul cel mare, alerga strigand dupa tat'su, iar eu alergam bezmetica dupa cei trei, pe principiul "stai ca vin". Am reusit, intr-un final, sa strangem trupele in restaurant, sa mancam si chiar ne-am incumetat la o plimbare pe ponton, nelipsita de vesnicele " nu-i voie", "ai grija", " o sa cazi in mare ". Intre timp, dupa o incursiune a consortului la hotelul vecin, am prrimit si bagajele, deci eram oficial pregatiti sa incepem vacanta.
Copiii si adultii, desigur, am participat in fiecare seara la minidisco, daca nu de dragul cantecelor in melodioasa limba rusa, macar de dragul animatoarei.

La urmatoarele mese la restaurant ne-am prezentat cu tot cu carucior, in speranta ca cel mic va sta linistit, dar pana la urma, am realizat ca sigurul mod de a-l tine locului erau pastele mancate de el singur, evident cu mana, cu gurita, cu tricoul, cu pantalonii....cu tot ce mai avea in dotare. In concluzie, avem copil mare, mananca singur la restaurant, important e sa nu te uiti la el .

Ziua, la piscina sau la mare a fost chiar mai usor decat am sperat. Cel mic e de fapt chiar temator, asa ca nu s-a mai avantat spre apa si a decis sa ramana in piscina gonflabila pe care am carat-o cu noi.
Am descoperit la copiii mei capacitatea de a se descurca foarte bine printe straini. Rares, care abia acum incepe sa vorbeasca a invatat repede cateva expresii de baza: "sucu meu", "pizza" si " cand 'cepe"teca? " ( n.r. cand incepe discoteca?) , iar Alexandru a trecut la nivelul superior si a invatat sa ceara suc, inghetata si burgeri in limba engleza. Alexandru si-a pastrat pe mana si acum bratara de la all inclusive, mai ales ca e in vacanta la bunici si acolo s-ar putea sa mai functioneze.
Noi, parintii, am invatat sa pornim ca din pusca dupa ei in orice moment si chiar sa evaluam riscurile in functie de pozitie in cateva secunde. Adica : ei o iau la fuga, evident deodata, in directii diferite, iar eu ma gandeam ca cel mic e mai aproape de belele, dar cel mare alearga mai repede, deci decizia trebuie luata urgent, prin urmare fugi dupa mezin, dar cu ochii dupa cel mare, la care urli zadarnic sa se opreasca, prinzi piticul, apoi alergi cu el in brate, dupa frate'su.

Mare, soare, frumos acolo, copiii alearga, alti copii zbiara mult mai tare decat ai tai, deci e ok, nu ai senzatia ca cineva se uita urat, ii mai plimba si consortul prin resort si apuci si tu sa prinzi o jumate de ora de plaja. Nu mai ai putere sa te dai si cu crema, ca ai facut deja asta toata dimineata cu cei mici, asa ca ramai asa, intepenita ca soparla si te bucuri de un mojito care doar a vazut  sticla de rom.
In stanga si-n dreapta mamici, copii, rusoaice carora nu poti sa le ghicesti varsta, cu bikini minusculi, pe care le vezi seara la discoteca piticilor pe tocuri imposibile, cu fuste foaaaaarte scurte, tragand dupa ele trei plozi. Ele arata perfect, eu sper in gand ca poate sunt doar bonele copiilor, dar vin aia mici si striga mama si nu-mi mai ramane decat sa sper ca sunt macar proaste .

Stiu ca pare o nebunie, mai ales daca ai pretentia sa te duci in concediu sa te odihnesti, dar credeti-ma pe cuvant as lua-o oricand de la capat, in orice locatie, singurul lucru pe care l-as schimba ar fi marca scutecelor de apa, care ne-au tradat groaznic de cateva ori, dar asta e alta poveste. Asa ca luati-va consortii, plozii din dotare ( daca nu aveti copii, va inchiriez eu cu ziua) si carati-va la mare si soare, oriunde vreti voi, ca e frumos.