Are frate-meu o vorba "parintii care spun ca nu-si lasa deloc copiii la televizor, fie mint, fie sunt animatori profesionisti"
Gata, stiu ca v-ati incruntat toti si fiecare si-a spus in sinea lui ca juniorul poate sta fara televizor, ca se joaca, etc. Asa am zis si eu la inceput, mai ales ca aveam doar un copil in dotare si eram decisa sa nu las televizorul sa-i altereze copilaria. Lucrurile s-au complicat in practica, la inceput pentru ca era unul singur si se plictisea uneori, apoi tocmai pentru ca sunt doi si nu se mai plictisesc deloc. Normal, cand naiba sa se mai si plictiseasca?! Sunt in permanenta ocupati cu topaitul pe nervii vecinilor si distrusul casei.
Si astfel ajungem la scurta si minunata intamplare de ieri, duminica de Florii, cand vremea nemiloasa ne-a tinut pe toti 4 membrii familiei laolalta, in casa. Pornind de la principiul expus cateva randuri mai sus, conform caruia televizorul are consecinte nedorite asupra celor mici, eu am militat pentru renuntarea la desene si "lasa-i sa mai si alerge, ca se plictisesc si ei saracii". In definitiv, ce ar putea face doi micuti intr-o casa, ca oricum ordinea e un animal rar pe la noi si, mama m-a invatat ca orice obiect spart poate fi inlocuit. Drept!
Nu ne-am asteptat, desigur, ca un plod de 1 an si 7 luni si 90 cm inaltime, sa poata rupe o usa, destul de masiva, din balamale...Sincera sa fiu, dintre toti, cel mai surprins mi s-a parut Consortul, pe care l-am suspectat pret de cateva momente de un AVC, dupa lipsa graiului, gura stramba si expresia schimonosita. In timp ce ma preocupam de ascunderea micilor infractori din cauza uraganului pe cale sa se dezlantuie, mi-am amintit ca am mai vazut expresia asta o data, acum vreo 11 ani. Atunci, catelul proaspat achizitionat reusise sa decapitoneze (sper ca exista verbul asta) usa de la intrare, tata era nehotarat pe care sa ne agate in loc de usa si mama alerga ca o closca intre noi si catelul vinovat, care era sa fie dat de timpuriu spre adoptie (a scapat si a mai comis-o de multe ori in urmatorii ani).
Nu pot decat sa trag concluzia ca asa stau lucrurile in toate familiile "normale" .
Pana azi, Consortul s-a mai calmat (vedem noi cum stam dupa ce citeste articolul) si cauta solutii de fixare a usii pentru urmatorii ani, pana trece pericolul, copiii au ajuns in siguranta la gradinita/cresa, unde vor face azi niste ore suplimentare, iar eu promit sa revin si cu poze, dupa ce se va efectua reparatia. Pana una, alta, televizorul ramane deschis, ca pana la urma, cateva zeci de minute de desene sigur nu au omorat pe nimeni....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu