Iubesc mirosul de cafea dimineata, iubesc mirosul de cafea gata facuta cand ma trezesc eu ( ceea ce e practic imposibil) . Poate pentru ca-mi aminteste de diminetile cu mama, femeia care e practic atasata la aparatul de cafea ( cred ca in momentul in care deschide ochii, porneste singur expresorul).
Dar nu, diminetile nu miros a cafea suficient de devreme. Din momentul in care deschid ochii, fortata de sunetul magic " mamiiiiiiiiii", timpul pare ca se ia la intrecere cu mine, care ma lovesc ca beata de toti peretii.
N-am sa va descriu cursa care se desfasoara pana e toata lumea imbracata, nu de alta, dar mai am inca prietene insarcinate, care e bine sa nu se nelinisteasca inainte de vreme.
Ceea ce se desfasoara in capul meu, in paralel, e ceea ce ma preocupa acum. Inca din copilarie, mi s-a spus a seaman cu tata ( si recunosc, ca la ce gura are am, s-ar putea sa fie asa), insa uneori parca privesc dinafara cum ma transform in mama. A avut ea intotdeauna o vorba " doar nu sunt castigata la loz in plic", expresie care, acum cand ma aud repetand-o, parca nu mai pare asa amuzanta. Pai cum naiba sa se fii simtit si ea, cand incepeam sa o alergam pana nu se facea bine lumina afara !
N-am habar cand si de ce m-am certat cu somnul in copilarie, dar din ceea ce povestesc ai mei, se pare ca eram spaima oricui incerca sa se odihneasca in preajma mea, iar acum, Soarta/Karma/Universul se razbuna si am parte de doi copii dupa chipul si asemanarea mea. Pai n-am avut si eu norocul sa semene baietii cu Consortul, care are o relatie absolut speciala cu somnul, in orice conditii.
Eu, care pe vremuri, nu vorbeam cu nimeni pana nu imi savuram cafeaua, acum pana ajung sa ma vad cu cana mare de expresso in mana, mi se pare ca a trecut deja jumate de zi.
Am si eu o intrebare pentru cei ce au depasit etapa trezitului de catre copii ( mama, fii atenta) : De ce , Dumnezeu, va treziti tot la ore absolut imposibile ? Chiar nu vine nici o vreme cand vom profita de dimineti cu aroma de liniste ?
un blog despre orice
Abonaţi-vă la blogpentrucinciprieteni
Postări
Comentarii
Laura draga, te felicit ca ai curajul sa-ti expui trairile, si-mi place tare mult modul in care scrii....te inteleg, am trecut si eu, si Mirela si multe alte mame prin asta; norocul meu e ca dormeam bine noaptea si eu, si fetele, dar ma exaspera faptul ca trebuia sa le trezesc inainte de ora 6 si sa le imbrac pentru cresa, camin si apoi sa le ducem pe fiecare (eu pe Ramona, la cresa, in carucior, iar Vali o ducea pe Adriana pe bicicleta).....Cafeaua nu mai apucam sa o beau acasa, dar era primul lucru pe care-l faceam ajunsa la serviciu (obosita deja de mers pe jos).
RăspundețiȘtergereTu ai doi copii minunati, o familie frumoasa si nu stiu ce sa-ti mai zic, eventual curaj si rabdare, timpul trece mult prea repede si, peste ani, poate iti vei aminti cu duiosie de diminetile de acum. Te pup, Laura! Si scuze ca m-am bagat in seama :) ....
Multumesc mult de aprecieri si ma bucur din suflet pt fiecare mesaj.Scriu aceste lucruri tocmai pt ca, acum, le traiesc si din perspectiva mamei si imi amintesc atat de bine cum era atunci. Nu puteam intelege de ce se tot agita mama 😊
ȘtergereVa pup si multumesc ca urmariti blogul