Am iesit cu piticii la plimbare si pentru ca domnul consort isi lasase manusile acasa, iar eu, fata prevazatoare, luasem o pereche, just in case, i le-am dat lui.
"Mami, de ce ii dai manusile tale lui tati? "
"Pentru ca-l iubesc"
Si atunci, am realizat. Cand te casatoresti e ca atunci cand ai un frate, imparti lucrurile. Inainte sa vina al doilea bebe, l-am tot intrebat pe copilul cel mare daca vrea un fratior. Copilul a raspuns mereu ca da, insa nu i-a spus nimeni ce inseamna asta. Acum incepe sa se cam prinda, dar vorba ardeleanului " amu-i tarziu".
Corect era sa-l intrebam daca vrea sa-si imparta jucariile, camera, atentia familiei si, abia atunci ar fi putut bietul copil sa raspunda in cunostiinta de cauza.
Cam asa stau lucrurile si cu casatoria. In loc de intrebarea " vrei sa te casatoresti cu mine?", mult mai realist ar fi sa ne intrebam unii pe altii daca vrem sa impartim canapeaua, telecomanda, salteau, baia, etc. Majoritatea barbatilor s-ar gandi mult mai serios daca sa se insoare sau nu, daca i-am intreba inaintea casatoriei daca vor sa-si imparta masina cu noi ( imparteala care, de multe ori, se definitiveaza dupa incheierea casatoriei, cand ea pleaca cu jumatate din jucariile tale).
Cand vine vorba despre lucrurile noastre, indiferent ca sunt materiale sau spirituale, fiecare avem senzatia ca noi le stim folosi cel mai bine si nu avem nici un chef sa-l lasam si pe celalalt sa se deprinda cu ele. Eu, de exemplu, sunt absolut convinsa ca doar eu stiu exact cum se foloseste telecomanda de la televizor, insa l-as lasa pe consort sa se deprinda si el cu cuptorul ( uite, asta chiar sunt dispusa sa-l impart). El, insa, e singurul care stie sa conduca masina la perfectie ( ma si mir cum am reusit sa fac munca de teren 6 ani fara el in dreapta mea ), dar nu are nici o problema cu impartitul sarcinilor.
La fel e si cu fratii: si ce daca sunt mare si nu ma mai joc cu jucariile de bebe ? Daca mi le ia cel mic " eu nu mai am nici o jucarie !!!!"
Si totusi, decat o casa goala pe care sa nu o imparti cu nimeni, daca ar trebui sa o iau de la capat , tot da as raspunde la amandoua intrebarile care mi-au schimbat viata: " te casatoresti cu mine? " si pe vremuri : " vrei un fratior? "
Noi am avut o problema cu impartitul laptopului - eu nu prea eram dispusa sa-l impart pe al meu, in conditiile in care el are deja un calculator tapan, care aproape ca "prinde bulgarii" fara antena la cat de performant e. Cand am vazut ca el se trage la laptopul meu, i-am facut cadou unul... Acum ne mai disputam doar locul de pe canapea, ca doar cu laptopul se sta pe canapea, nu?! Inca nu avem loc de inca una, dar vine o vreme...
RăspundețiȘtergere