miercuri, 19 martie 2014

Poza de la "disparuti"

O prietena de-a mea, de care imi e foarte dor, de altfel, mi-a spus cand a vazut poza de pe blog, ca parca e o poza de la rubrica "disparuti". De atunci, de cate ori ma uit la poza asta, parca si vad jos un anunt cu semnalmentele.
Azi dimineata cand m-am uitat in oglinda, insa, paream mai degraba buna de rubrica "rataciti". Pai cum sa nu te sperii, cand te vezi cu parul in toate directiile si cu ochii injectati, de parca ai baut toata noaptea (caz in care nu te uiti dimineata in oglinda) ?
Nu, nu ma culc tarziu, nici nu am cum, pentru ca pe la 22:30 parca trece zana somnului peste casa noastra si adormim si eu si consortul pe unde apucam, iar apoi, mai mult ne taram pana in minunatul pat matrimonial. Distractia incepe pe la ora 12 noaptea, cand, dupa un somn de vreo 3 ore, incep cei mici "baletul". Prima data, baiatul cel mare vrea neaparat la baie, apoi isi aminteste ca-i este foame si da-i si convinge-l ca nu mancam noaptea, ca trebuie sa se culce si asa mai departe. Dupa vreo 20 de minute sunt inapoi in pat, adorm inainte de a pune capul pe perna, exact la timp pentru plansul mezinului, care decide ca e vremea pentru prima masa. Pana bea el laptele din sticla sprijinita de patut, ma pun pe canapeau din camera lui, iar cand deschid ochii, a trecut mai bine de o ora, copilul doarme dus, deci ma intorc in dormitor. Dupa vreo ora, cel mare (are 3 ani) viseaza urat, ma striga, stau si langa el 10 minute si revin din nou langa sot, care habar n-are cate plimbari am facut pana atunci. Se trezeste, insa dupa alta ora, la timp sa ma recupereze de pe canapeau din camera celui mic, unde am adormit pentru a doua oara intr-o singura noapte, in timpul celei de-a doua mese nocturne. Pe la 6:30 am ajuns pentru ultima data in pat, pregatita sa dorm dusa, asta pana la ora 7, cand satul de somn, primul nascut se strecoara in patul nostru si vrea desene.
Deci, cu asa nopti, asa privire dimineata. Am gasit insa, solutia: scot oglinzile din casa si asa ma feresc macar de depresia din timpul zile.
Daca ati stii cat mi-e de dor de job !!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu