Dimineti in familie

      Nu stiu voi cum sunteti dimineata, dar eu as prefera sa-mi iau doua palme decat sa aud alarma. Ce-i drept ca nici macar nu e alarma mea, e a Consortului, ca el se ocupa de trezire in zori de zi. Daca vara, mai e cum e, mai ales daca te trezesti cu soarele in geam, de cum da frigul si toamna, diminetile mele sunt naruite. Acum sa nu intelegeti ca doar toamna e vinovata. Nuuu, eu ma trezesc cu fata la cearceaf indiferent de vreme si pur si simplu ma tarasc de la un Dragon la altul in incercarea de a-i pune pe picioare. Asta n-ar fi nimic daca nu s-ar trezi Consortul vesel ca un cintezoi, fluierand si zambind cu gura pana la urechi. Nu sunt sigura ce fumeaza in somn, dar pe cuvant ca nu avem acelasi regim. Sare sus la primul strigat al alarmei, trage hainele pe el dintr-o miscare in drum spre baie si tot el face cafeaua si cacao cu lapte pentru Dragoni. In timpul asta eu bajbai nauca prin casa, impiedicandu-ma intre baie si dormitorul copiilor. Si pentru ca e adevarata vorba aia ca ”nu stii cat esti de ciudat pana nu ai un copil care iti seamana perfect”, evident ca si copiii sunt dupa chipul si asemanarea noastra. Alexandru sare din pat fluierand, la propriu, de ma face sa ma intreb unde au fugit oile, in timp ce bietul Rares, care a avut ghinionul sa ma mosteneasca, mai bine s-ar lasa batut decat trezit.
     Serios acum, voi astia care va treziti proaspeti ca niste panselute dimineata, cum faceti? Va programati cumva de seara, beti un ceai miraculos, faceti vreo cura de ceva? N-am pretentia sa ma trezesc chiar cantand, dar m-as multumi si sa nimeresc iesirea din dormitor fara sa lovesc tocul usii in fiecare dimineta.
     In conditiile astea va cam dati seama cum astept eu week-end-ul, ca poate, poate, trec si eu cu somnul de ora 8. Pe bune? Pai ce, Dragonii au somn dimineata? Chiar si Rares, sambata dimineata la 6:45 pare dominat de o forta obscura, care il trezeste fara probleme, ba chiar pare sa-i dea volum la voce. Asa ca, in week-end ne trezim fara alarma, la vocea suava a unuia dintre plozi : ”vreau la baieeeeeee!” Serios?! Pai du-te, mama , ca nu ai nevoie de asistenta! Dupa inca 30 de secunde de liniste in care speri ca au adormit la loc, urmeaza ”putem veni la voi in pat, sa ne uitam la desene?” si de aici incolo s-a dus linistea si somnul si pana ma dezmeticesc iar e luni si iar mor de somn cand suna alarma.
     In conditiile astea ma intreb daca, peste ani, la azil, pe mine si pe Consort ne-or pune in aceeasi aripa. Sau el va fi intr-o zona mai vesela si amuzanta, unde asistentele se poarta frumos cu cei veseli, care se imbraca singuri dimineata, iar pe mine ma vor tranti in zona de trezire cu perfuzie de cafea. Intreb si eu.