din realitatile romanesti

Ideea acestui articol nu a fost coapta in capsorul meu blond, ea s-a nascut la o discutie intre prieteni langa niste pahare de vin (pentru dezlegarea ideilor).
Tabloul e urmatorul: cativa prieteni, nu multi, numar egal de soti si sotii, discutii relaxate.

Consortul (cine altul?) a inceput sa ne povesteasca calatoria lunga prin hatisul Clujului dupa un anume buchet de flori, de la o anume florarie, din centru. Astfel, ne-a povestit cum a lasat masina intr-un "parking", exprimare din care noi am inteles ca intr-un parking supraetajat, din acelea construite mai in toate orasele (cred ca v-ati prins la ce ma refer). Insa nu, el parcase intr-o parcare clasica, din aceea cu bariera si cartela. Asa ca am sarit noi, gastele ( a se citi nevestele) cu gura ca, vezi doamne, "aia e parcare, nu parking, ca ala (n.r. parking-ul) e cel cu etaje. Pai da, ca asa ne-am invatat sa folosim termenii, ganditi-va si voi daca nu asa catalogati parcarile/parking-urile. Stiam toti cei de fata la discutie ca termenii inseamna acelasi lucru, in limbi diferite, discutia s-a desfasurat pe baza a ceea ce reprezinta ei in viziunea fiecaruia.
Si atunci a intervenit replica unuia dintre domni :  e drept ca parcare in engleza e parking, insa "in romana" parking inseamna parcare supraetajata. Corect, nu-i asa ?

Daca explicatia vi se pare prea alambicata, lasati articolul deoparte si incercati sa-l reciti dupa doua pahare de vin si credeti-ma ca altfel suna.