Educatoare pentru o zi

Titlul corect ar fi "jurnalul unui job la care am esuat lamentabil", asta desi a durat totul putin peste doua ore.

Dar haideti sa incepem cu ceea ce ar trebui sa fie inceputul. Astfel, in urma cu doua saptamani, la sedinta cu parintii de la gradinita fiului meu (retineti ca e vorba de grupa mica) am fost anuntati ca se va desfasura o actiune numita "Mama, educatoare pentru o zi". Cum toata lumea dadea din colt in colt, eu, voluntara din fire (ca doar nu m-or manca 18 pitici de 3-4 ani) m-am inscris prima pe lista.
Ca sa intelegeti curajul meu, am "profitat" de timpul liber castigat prin prezenta bunicilor la noi, care aveau sa stea cu bebele si in ideea sa mai schimb si eu activitatea ( vezi drace schimbare).
Zbuciumul meu a inceput cand, dupa 3 zile de stors creierii cu ce activitati sa-i impresionez eu pe pitici si sa-i tin ocupati in acelasi timp, am gasit grandioasa idee de a face felicitari de 8 martie. Foarte mandra eu de mine, vedeam deja ziua trecand ca un vis, cand imi spune educatoarea ca , bine,bine, felicitari ,si...mai ce ? "Asta dureaza 20 minute, mai trebuie sa faceti ceva !"
Si ia-o, Laura, de la capat cu storsul capului, devenit cret intre timp. Dupa un lung research inutil pe net (de fapt util, ca am aflat si eu ce programa incarcata au la grupa mica) si un brainstorming cu o prietena, fosta educatoare, iata-ma la gradi, la ora 10, gata sa infrunt grupa.
.
Totul a decurs conform planului, copiii s-au distrat, toata lumea a fost multumita .
CREDETI ? Nici vorba !!!!!!!!!

Copiii au asteptat sa ma prezint, s-au prezentat si ei (inclusiv al meu, mirat saracu' ca a uitat ma-sa cum il cheama), au cantat un cantecel, ne-am asezat la masute pt activitatea cu felicitarile si.....HAOSUL:
Culorile nu erau exact cum doreau ei, fluturii de hartie ( 20 de bucati decupate de manutele mele) nu stateau la colorat, lipiciul nu le ajungea .... si tot asa...lacrimi....nas curs...tipete...jucarii in cap, pe sus, pe jos, ce mai ....rau de tot.
Activitatea urmatoare: muzica si dans. Asa intentionam eu, in realitate, insa, o noua tura de tipete, lacrimi, sters de nasuri, toate cu fiu-miu agatat de piciorul meu, ca doar mama e tot mama si la gradi.
I-am mituit cu cate un suculet cu pai ( imi cer scuze parintilor), fructe si 2 povesti, dintre care una inventata si parca, parca ne-am mai linistit.

Fara sa ma mai lungesc, ca plec sa dorm o tura, va spun sincer ca aceasta meserie nu e pentru mine si merg sa caut cadouri mai consistente pentru educatoare ( poate un abonament la spa) si sa le asigur de respectul meu vesnic.