Dulceata si pantofi

        Nu stiu ce are aerul asta de iarna, dar pe mine si pe Consort ne-a lovit tare anul acesta. Stati sa va introduc intai in peisaj: noi avem o curte mica,mica, in care nu se pune problema de vreo gradina sau cultura de ceva. Avem gazon si flori si, din pura intamplare un visin si un gutui. Sincer nu credeam sa ai atat de lucru cu un visin si un gutui si nici nu stiam ce talente gospodaresti zac in mine. Daca de visine am scapat relativ repede in vara cu niste prajituri, altfel sta treaba cu gutuiul. Nu stiu ce l-a apucat anul acesta, dar a facut o gramada de gutui si pentru ca vorba consortului, doar nu era sa le aruncam, m-am trezit in fata telefonului cautant retete de dulceata. Acum sa va spun cum se face. Intai suni mama si soacra, ca pana la urma ele sunt expertele cu experienta. Apoi ajungi la capatul net-ului cautand, evident, retete mai dietetice, mai fine, mai cu mot. In final, dupa turul culinar al tarii si al unei parti importante dintre tarile arabe, ca ei se stiu la dulceturi, iti dai seama ca lasa ca sigur faci tu mai bine, asa ca te apuci de treaba, pana la urma cat de greu poate fi?
Pai nu e greu, dar e al naibii de migalos si nici macar nu stii daca iese ceva sau nu. Dupa vreo 2-3 ore a iesit, cel putin asa zice Consortul si cand aveam impresia ca torn dulceata in borcane si gata, mi-a fulgerat prin cap ca o vazusem pe mama punand borcanele goale in cuptor la sterilizat sau ceva de genul. O sun pe mama, iar si o intreb cum se sterilizeaza borcanele, iar a mea, infiipta bine in 2018, zice senina ”le bagi in masina de spalat vase”. Fain! doar ca masina era deja in lucru si mai avea vreo ora, iar dulceata nu statea sa astepte dupa program, asa ca am luat-o tot pe varianta cu cuptorul: borcanele spalate, sterse, se pun in cuptorul incalzit la 100 de grade, obligatoriu cu gura in jos. Habar n-am de ce sterse, as fi zis ca se usuca singure in cuptor si nici de ce e musai cu gura in jos, dar nu te contrazici cu expertul, nu?
Am facut-o si pe asta, pana la urma, dar tot mi se pare oribil sa muncesti atat pentru 4 borcane de dulceata si intre timp au mai aparut o tura de gutui pe pervaz, cica isi asteapta si alea randul. Sa-mi spuna si mie careva care e pretul la dulceata, macar sa stiu ce economie am facut, mai ales ca astea sunt varianta bio.
Sa nu aveti impresia ca dupa o oala de dulceata m-a parasit harnicia. Pai nu, ca stiti cum e aia cu ”prost dar hotarat”, dupa 2 zile am realizat ca am vreo 2 kg de ardei iute in frigider, asa ca mi-a inflorit ideea unei exotice dulceti de ardei iute, mai ales ca din asta n-a facut neam de neamul nostru si m-am gandit ca-i dau gata pe toti din familie. Am sapat iar tot internet-ul pana am ales o oarecare reteta, am trimis Consortul dupa ingrediente si la treaba. Primul lucru pe care l-am aflat a fost ca fix atunci cand ti-ai pus manusi si ai curatat primul ardei iute, incepe sa te manance nasul, apoi fata. Stai pe loc, bati usor din picior si-ti vezi de treaba la curatat de ardei, ca daca iti dai manusile jos, clar pui mana si e iuteeeee! Ce-s alea 2 kg de ardei iute? o nimica toata si se curata rapid. S-o credeti voi, dar n-aveti decat sa incercati, ca merita.
Buuun, am mai stat 2 ore si langa dulceata de ardei iute, evident ca tot in ultimul moment mi-am amintit ca trebuie sterilizate borcanele, si masina de spalat vase era tot in lucru. De fapt am realizat ca masina de vase e mereu in lucru, asa ca si astea au ajuns spalat, uscat si cu gura in jos, la cuptor. Am pus pana la urma si tura asta in borcane, cu specificatia ca pe Consort nu l-am putut convinge sa guste. Am incercat-o eu si sincera sa fiu e ciudatica, dar daca ajungeti la noi la masa, naiba va ia daca nu o gustati si nu va dati impresionati, va avertizez.
Tot de la aerul de toamna cred ca mi se trage si cu gatitul saptamanile astea, ca am facut deja de un meniu de restaurant, dar intrebarea mea e ”o fi asta vreun semn de batranete?”. Oare ni se declanseaza noua, femeilor, vreo chestie cu pusul pe iarna de la o anumita varsta, ca am mai avut un puseu cu coptul vinetelor acum vreo 2 ani, dar m-a parasit apoi. Intreb pentru un prieten, evident. Daca e asa, eu cred ca sunt intr-o perioada de tranzitie, ca in timp ce cautam dupa retete, mi-a aparut o reclama la pantofi si recunosc ca am cedat la o pereche de stilleto rosii, dar m-am consolat cu gandul ca ii meritam dupa atata efort, asa ca i-am comandat. Am uitat sa va spun ca eu nu mananc dulceata si nici nu stiu daca am iesit mai ieftin cu gutuile din gradina proprie, dar sunt mandra de mine ....si abia astept sa-mi ajunga pantofii.