Marea, Dunarea si barca

      Stiu ca nu ati mai auzit de  multisor de mine, dar promit sa revin la o frecventa decenta, acum ca incepe scoala si nu mai alergam ca banii rai, cum ar zice mama. Tot mama mai zice ca eu si Consortul suntem copii facuti pe drum si de aceea ne potrivim, ca suntem tot timpul cu bagajul facut. Si la asa parinti, asa copii,deci nici Dragonii nu sunt straini de drumuri si nici nu par sa fie deranjati de trambaleala.
     Revenind la subiectul postarii de azi, sa va spun cum ne-am organizat noi sa plecam 2 zile la Dunare, trei generatii: Dragonii, noi si toti cei 4 bunici din dotare. Mai aveam acasa si cate o strabunica fiecare, dar le-am iertat de data asta, pentru linistea lor si a noastra.
     Planurile de plecare le-am facut cu ceva vreme inainte, am schimbat vreo 5 rezervari la pensiuni, ca ba nu aveau baie la camera, ba nu vedeai Dunarea, ba mai stiu eu ce gaseam cand citeam pe net. Am rezervat pana la urma 3 camere la o pensiune in Orsova, pentru ca surpriza si soc, la Orsova, zona turistica din minunata Romanie, nu functioneaza nici un hotel. Ma rog, sincera sa fiu nu functioneaza mai nimic, dar acesta e un subiect pentru blogurile de calatorie, noi le avem pe ale noastre.
     Ne-am impartit noi in doua masini, dupa formula femeile cu copiii si barbatii separat, ca na, sa fie bine. In masina barbatilor nu stiu cum a fost, dar pe la noi prin masina au trecut toate trupele de muzica ale momentului, plus un spectacol suuuuper lung de cantece de copii si credeti-ma nu e de ici de colo sa auzi 2 dragoni si doua bunici urland din toti plamanii Am o casuta mica, Rem pom pi, Aram zam zam ca sa ajungi inevitabil la Panamera.Si pentru ca ma gandesc ca nu sunteti toti la curent cu melodia asta care ne-a chinuit pe noi toata vara, las link-ul aici, ca poate aud si copiii vostri si suferiti si voi vreo 2,3 luni. Cu placere!
   Dar sa ajungem in sfarsit la Orsova, unde dupa ce am intrat in oras, pe malul Dunarii, deja fascinati de peisaj, era sa dau cu capul de parbriz cand am vazut ca ne oprim la o pensiune fix in drum, de ziceai ca acolo stau tir-isti cu ora. Nu stiu ce o fi fost in capul bunicilor, ca ei saracii se lasasera pe mana noastra. Am avut noroc totusi, pensiunea s-a dovedit foarte draguta, camerele erau cu balcoanele la propriu pe Dunare, deci minunat, mai putin pentru copii, la care se striga pe 6 voci nu-i voie, de cate ori incercau sa se uite macar catre balcon. Si daca tot am ajuns pana la Dunare, nu aveam cum sa ratam o excursie cu barca, mai ales ca era Nunu cu noi si stiti deja ca el e mare fan croaziere. Nu ma intrebati, ca nu si-a luat barca cu el. A avut-o si anul acesta in Grecia si dupa ce a tot carat-o la plaja vreo 5 zile, s-a gandit ca-i ajunge si ce credeti? A scos biata barca la vanzare exact acolo, in curtea hotelului. Adica ce, voi n-ati mai vazut barci de vanzare cand va plimbati prin gradina unui resort? Uite asa, i-a pus omu afis cu SALE si gata. Acum nu stim sigur daca n-a vrut-o nimeni sau i-a incurcat faptul ca trecuse nr de telefon fara prefixul de tara, ideea e ca ne-am intors cu tot cu barca, dar oferta ramane valabila.
    Cum va spuneam, la Dunare ne-am rezervat locuri, adica o barca intreaga, la o croaziera. Vreo ora ne-am tot pregatit, ca vorba aia, nu pleci pe Dunare fara mancare la copii. Am pus eu gustarele, biscuti, bananute, suculet s.a, ne-am schimbat de vreo 3 ori ba cu pantaloni scurti, ba lungi, ne-am organizat, ce mai! Am plecat pana la urma tot fara ochelarii de soare, ca Dragonul cel mic deja plangea ca nu mai vrea si pana sa plece barca de la ponton ii promisesem deja jumate din avere, numa sa taca. A tacut copilu cam 30 de secunde, pana cand a realizat cu ce viteza mergem. Plangea copilul, oftam eu, suspinau bunicile, vis. O croaziera pe Dunare nu e deloc ca o plimbare cu barca pe Chios, ci mai degraba o cursa de viteza, ca nu mai stiu sigur daca eu tineam Dragonul sau el pe mine. Chiar si dupa ce ne-am mai relaxat, am realizat ca ochelarii de soare erau ultima grija acolo, mi-era teama ca-mi zboara capul cu totul. Am reusit, cu toate astea, sa facem 487 de poze cu Decebal si alte 289 cu celelalte obiective, deci scopul a fost atins. Stati linistiti ca n-a vrut nimeni gustarele, nici macar apa. Experienta e minunata, merita incercata, peisajul superb, senzatia foarte faina si dupa vreo 30 de minute de la revenirea pe mal, ti se dezmorteste si fata.
   Sa nu ma mai lungesc, daca vreti sa faceti un week-end la Dunare, va dau niste ponturi bune, inclusiv despre unde se mananca mai bine la sarbi si cat alcool aveti voie sa aduceti in tara, ca daca tot treceti si pana la ei, zice tot Nunu ca e musai sa faci si o aprovizionare. Si sa stiti ca e mai frumos la noi decat la ei, mai ales daca urcati si pana la Manastirea Sf Ana, de unde privelistea e absolut incredibila. Tot la obiective turistice am trecut si masa de la un han din Caransebes, care ne-a aratat inca o data ca la noi, la Români e mereu despre mancare. Si uite asa, vorba bancului, din cele 3 kg pe care le aveam de dat jos la inceputul verii, mai am 5.