Altii nu au ce manca si tu...

           Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi fost sa am un laptop cand eram in clasa 1, dar pot cu usurinta sa imi imaginez cum ar fi fost sa-l stric. In timp ce scriu, parca si aud pe fundal teoria cu totii copiii care nu au ce manca, in timp ce eu imi bat joc de ceea ce am... Daca n-ati auzit textul asta in copilarie, cel mai probabil sunteti prea tineri sa cititi blogul asta si oricum habar nu aveti de ce era absolut imperios sa mananci tot si sa tii de hainele bune. Tot la capitolul asta intra si salamul de Sibiu si treaba cu "mananca, ma, cascaval", dar asta e alta poveste si divagam.

          Asta imi place mie la Dragoni, ca reusesc sa ma transpuna cu usurinta in copilaria mea, mai ales ca are Consortul discursul pregatit la nevoie. Ca sa intelegeti ce indrug eu aici, va spun ca laptopul Dragonului Rares e victima colaterala Fortnite. Inca nu stim cat de "mort" e, ca sunt la bunici Dragonii si ne-au dat vestea la telefon, sa se mai detensioneze coarda pana ajungem noi acolo. Acum sa nu va imaginati ca e jocul de vina  pentru defectiune. Nuuu, de vina e "firea impulsiva" a micutului, care va fi pedepsit pana la 17 ani si nu va mai vedea laptop in viata lui. Sau ma rog , pana vineri cand ii imprumuta ma-sa altul si-i face tac'su teoria cu "alti copii n-au ce manca si tu iti bati joc".

          Pedeapsa ramane in vigoare, dar o vom aplica cu incepere de saptamana viitoare, ca un weekend prelungit de Pasti meritam sa-l petrecem si noi in liniste, nu printre suspine, mai ales ca e o faza cu Neymar primit gratis si nu stiu ce battle pass care face nu stiu ce minune fix de 1 mai. Gratis pe naiba, ca pe langa laptopul cazut la datorie, se mai cumpara de catre bunici, unchi, matusi si oricine se mai ofera si o caruta de V-bucks. Astia sunt un fel de crypto-moneda fara beneficii in viata reala, in caz ca nu sunteti familiarizati cu termenul.

     In conditiile astea, Iepurasul ne va saluta de pe deal, in special pe Rares si ma gandesc serios sa ii cumpar un joc Tetris, din acela clasic, sa poata da cu el dupa frate'su cand se supara. II iau 3, sa aiba copchilu' si tot e mai rentabil.

                                                  

        Nu pot sa nu remarc totusi rezistenta crescuta a Consortului la vestile de genul, comparativ cu acum cativa ani, cand orice paguba il apropia riscant de un AVC. E ca si cum socurile repetate i-ar fi intarit vena care statea sa-i puste pe tampla. Acum am remarcat doar o zbatere a ochiului stang, niste vorbe printre dinti si niste promisiuni desarte. Eu, in schimb, am vazut-o pe asta venind de ceva vreme, problema era deja "cand" nu "daca" se va intampla. Bag de seama ca viata de parinte este un permanent drum spre acceptare, presarat cu amenintari si multumirea ca n-a fost mai rau. In traducere, cand mai strica plodu ceva, te gandesti "bine ca nu si-a rupt gatu, ca de ala ma ocup eu, aparatele le mai reparam noi!" ( sper) 

       Pana una-alta, ma bucur ca azi noapte mi-au iesit cozonacii si ma consolez cu ideea ca uneori trebuie sa iti alegi bataliile.