O insula mica, fara dor...

"Ia te uita, Laurica,
Cum mai doarme, mititica!"

       Asa zicea Mos Craciun noaptea, cand venea la Deva, langa patutul meu. Asa imi spunea bunica. Si mi-e dor! Mi-e dor pentru ca Bunica e atat de aproape, la Alba Iulia. Eu sunt la Cluj si ultima data cand mi-a povestit asta, nu am fost deloc atenta, pentru ca aveam un ochi pe telefon si un ochi la unul din Dragoni, care avea de gand sa trezeasca la viata o papusa din copilaria mea. Si acum mi-e DOR! Si as vrea sa-i spun ca am auzit-o, ca am fost acolo de fiecare data, ca stiu ca batranetea e grea si stiu ca vrea sa scriu...orice, oricand, ca o legatura cu trecutul ei. Si scriu, atat cat pot eu, de dor!
   
     Mi-e dor de frate-miu, care sta la 2 strazi  de noi si pe care l-am vazut de la poarta de 2 ori, cand mi-a adus cate ceva. Daca mi-ar fi spus cineva acum 30 de ani ca imi va fi dor de el, ce bine as fi ras! Ca fra nu e sentimental si nu-i place sa-i atingi fata si ne pupam de Anul Nou si de Ziua Mea, ca nu are incotro. Da' te suna cand e greu si stii ca e acolo! si el e FRA! Si mi-e dor!

   Mi-e dor de nepoata-mea! Ca eu am 2 baieti si doar ea ma intreaba daca vreau sa avem parul ca printesele. Vreau! Oricand! Si cand ma enervez pe copii si ii amenint ca ii trimit la culcare daca nu sunt cuminti, ea pleaca prima pe scari in sus, din solidaritate. Mi-e dor de momentele cand doar pe mine ma lasa sa ii prind parul. Mi-e dor!

   Ba! Mi-e dor de TATA!!! Mi-e dor rau de tot, desi nu cunosc alt om cu care sa ma stiu certa cum  ma cert cu el. Mi-e dor sa ma trimita dupa sare si cand nu o gasesc, sa-mi spuna sa o caut, ca sunt la mine acasa. Nu mai stau "acasa" de 19 ani, dar sarea e tot acolo si e normal sa o gasesc. Mi-e dor sa gasesc sarea si sa o trantesc demonstrativ pe masa, ca dupa 19 ani Tata  nu accepta ca m-am mutat... si bine face! Ca mi-e dor rau!

   Mi-e DOR de MAMA! Mi-e dor sa-mi spuna Mama "stai jos", " pun eu masa", " duc eu sarea" !d
Mi-e dor de mirosul de cafea dimineata, de cuvinte putine... MI-E DOR DE MAMA!

   MI-e dor si stau acasa! Si de la carantina asta am invatat ca am o lume atat de mica. Daca ne numaram noi 4, cu Fra si nepoata, cu parinti si socrii ( care stau langa noi) , am ocupa  o insula foarte mica, fara dor.