Inscrieri pentru vaccin.

      Zi de vineri in carantina. Am facut cea mai buna buna ciorba de perisoare ever! Dragonilor nu le-a placut. Ma rog, e a doua oara din viata mea din viata mea cand fac ciorba de perisoare, deci stacheta e destul de jos. Pentru siguranta lor, i-am santajat cu desert ca sa o manance. Nu e etic din punct de vedere al parentingului modern, dar e safe, in special pentru ei.
   
     Acum lucrez intens la vaccinul impotriva SARS-COV 2. Nu am mari competente in domeniul asta, dar ce nu face o mama pentru copiii ei ? Pai da, ca simt cum creste pericolul in jurul lor, cu cat trece timpul in izolare. In ultima vreme suntem atat de apropiati, incat ne intelegem prin semne. O spranceana ridic si deja nu e unul prin zona.

    Sincera sa fiu, mi se pare ca eu fac fata chiar bine la carantina asta. Consortul se uita la stiri si cand a vazut medicii care au plecat sa ajute in Italia, s-a scapat si a zis cu voce tare ca s-ar duce voluntar. Vi se pare exagerat? in timp ce cititi articolul asta, imaginati-va un fundal sonor cam asa: AUU, HAI, M-A LOVIT, MAMAAA, TATAAA, NU MAI POOOT... Amuzant nu?

   In timpul asta vad pe facebook mamele alea perfecte care fac tot felul de proiecte funny cu copiii. Am vazut ferme din baloane, lumi cu dinozauri din hartie creponata, pereti zugraviti in zig-zag. Nu, pe bune! In primul rand de peretii mei nu se atinge nimeni. Ferme? Dinozauri? Eu le-am dat 20 de minute in plus pe play station si am fugit sa imi beau cafeaua singura in curte. Ma rog, si un mohito.
                                 

   Partea interesanta e ca de data asta facem Sarbatorile de Paste la noi acasa, pentru prima data. Am stat 20 de minute cu mama la telefon, sa aflu cum fac cozonacii si prajitura cu lamaie. E ok. Fac prajitura si cu cozonacul mai vedem. Daca nu iese, asta e, macar am incercat. Oricum Dragonii mananca orice prajitura daca pun bomboane deasupra, deci as putea  fi prima mama care mascheaza o prajitura in alta. Acum radem, glumim, dar eu lucrez intens la vaccinul ala. Pe bune, decat sa ajungem toate sa facem paine acasa in loc sa mergem la job, mai bine ne unim fortele si facem vaccinul. Eu zic sa pornim de la drojdie, ca din asta se pare ca am reusit sa "procuram" toti.

   Tot cu ocazia asta, am realizat ca Consortul era bun la casa omului si in comunism. Iese la cumparaturi o data pe saptamana, dar vine cu niste chestii luate " pe sub mana", ca-mi aminteste de Craciunul comunist. Asa ca daca vaccinul are nevoie de " raritati", Consortul e salvarea noastra.

   As mai scrie acum, dar pana una alta, ma cheama viata din carantina, ca nu mai are
 Omu mohito, asa ca lume stai pe loc, am treaba acum!


P.S pana una, alta, treceti-va pe lista pentru vaccin. Daca nu-l gasesc, va dau de baut pana ma iertati :)

O insula mica, fara dor...

"Ia te uita, Laurica,
Cum mai doarme, mititica!"

       Asa zicea Mos Craciun noaptea, cand venea la Deva, langa patutul meu. Asa imi spunea bunica. Si mi-e dor! Mi-e dor pentru ca Bunica e atat de aproape, la Alba Iulia. Eu sunt la Cluj si ultima data cand mi-a povestit asta, nu am fost deloc atenta, pentru ca aveam un ochi pe telefon si un ochi la unul din Dragoni, care avea de gand sa trezeasca la viata o papusa din copilaria mea. Si acum mi-e DOR! Si as vrea sa-i spun ca am auzit-o, ca am fost acolo de fiecare data, ca stiu ca batranetea e grea si stiu ca vrea sa scriu...orice, oricand, ca o legatura cu trecutul ei. Si scriu, atat cat pot eu, de dor!
   
     Mi-e dor de frate-miu, care sta la 2 strazi  de noi si pe care l-am vazut de la poarta de 2 ori, cand mi-a adus cate ceva. Daca mi-ar fi spus cineva acum 30 de ani ca imi va fi dor de el, ce bine as fi ras! Ca fra nu e sentimental si nu-i place sa-i atingi fata si ne pupam de Anul Nou si de Ziua Mea, ca nu are incotro. Da' te suna cand e greu si stii ca e acolo! si el e FRA! Si mi-e dor!

   Mi-e dor de nepoata-mea! Ca eu am 2 baieti si doar ea ma intreaba daca vreau sa avem parul ca printesele. Vreau! Oricand! Si cand ma enervez pe copii si ii amenint ca ii trimit la culcare daca nu sunt cuminti, ea pleaca prima pe scari in sus, din solidaritate. Mi-e dor de momentele cand doar pe mine ma lasa sa ii prind parul. Mi-e dor!

   Ba! Mi-e dor de TATA!!! Mi-e dor rau de tot, desi nu cunosc alt om cu care sa ma stiu certa cum  ma cert cu el. Mi-e dor sa ma trimita dupa sare si cand nu o gasesc, sa-mi spuna sa o caut, ca sunt la mine acasa. Nu mai stau "acasa" de 19 ani, dar sarea e tot acolo si e normal sa o gasesc. Mi-e dor sa gasesc sarea si sa o trantesc demonstrativ pe masa, ca dupa 19 ani Tata  nu accepta ca m-am mutat... si bine face! Ca mi-e dor rau!

   Mi-e DOR de MAMA! Mi-e dor sa-mi spuna Mama "stai jos", " pun eu masa", " duc eu sarea" !d
Mi-e dor de mirosul de cafea dimineata, de cuvinte putine... MI-E DOR DE MAMA!

   MI-e dor si stau acasa! Si de la carantina asta am invatat ca am o lume atat de mica. Daca ne numaram noi 4, cu Fra si nepoata, cu parinti si socrii ( care stau langa noi) , am ocupa  o insula foarte mica, fara dor.