Pentru ce mai chemăm zilele astea ambulanta?

      Săptămâna trecută două mari personalităţi au sunat la 112: Andreea Antonescu şi eu. Ea a sunat că se simţea bine, eu că nu prea. Mă rog, nu mă prea simţeam nicicum, că eram blocata pe covorul din living, asta dupa un drum de vreo 8 minute, in 4 labe din baie pană in living. Şi ca să nu vă imaginaţi nu stiu ce căsoi, sa stiţi ca e vorba de vreo 3 metri distanţă. Să nu credeţi că ambulanţa a fost prima opţiune. Întâi am sunat ortopedul, care in loc să mă trimită la mama, aşa cum meritam, după ce imi dăduse omul trimitere la RMN in 28 ianuarie 2019,degeaba evident, m-a consiliat cât de bine a putut din gardă, la telefon.
   
     Sinceră sa fiu, a fost prima dată cand am fost pacient de ambulanţă, dupa ce am aşteptat cuminte vreo 40 de minute pe covor, perfuzia salvatoare. După asta, lucrurile au inceput sa fie puţin mai acceptabile vreo 2 ore, apoi am intrat in panică, gândindu-mă că va trece efectul calmantelor si eu abia reuşisem să ajung pe colţar.
   
     In condiţiile astea, am facut cel mai curajos gest din ultimii ani, am sunat la un cabinet de chiropractică, asta dupa ce vreo 3 recomandări,  între care inclusiv minunatul doctor ortoped de care vă spuneam, m-au orientat catre aceeaşi soluţie. Nu are rost să vă povestesc drumul pană acolo, nici că vă pot face o prezentare amanunţită a fiecarei gropi peste care am trecut, doar ca până la urmă am reuşit să intru schimonosită de durere si hlizindu-mă de la calmante in cabinetul cu pricina. Noroc ca oamenii mă asteptau si nu m-au lăsat prea mult timp să le sprijin tejgheaua, ca-i lăsam fără pacienţi. Doamna de la recepţie a remarcat din primele clipe că am un soţ cu simţul umorului şi s-a oferit sa ne mai primească in vizită si cu altă ocazie. De bucurie că m-a primit doctorul si in faţa promisiunii că voi pleca deblocată de acolo, i-am spus chiar că dacă nu eram măritată, el ar fi fost prima mea alegere. Mi-a trecut repede insă, dupa prima aliniere de vertebre, cand n-am stiut ce a fost mai infricoşător, sunetul făcut de coloana mea sau ţipătul pe care l-am scos. Consortul şi-a pastrat calmul si cred ca deja se gandea cum mă scoate cu patul din cabinet. Au mai urmat doua ture de răsuciri, o întindere de coloană pe toată lungimea, incă niste trosnituri si gata am fost. Ca să inţelegeţi distracţia, vă las un link Aici către o filmare din pagina lor si musai sa o vizionaţi cu sonorul la maxim. Aş putea să jur că sunt mai înaltă cu 2 cm acum.
 
     Partea bună e că acum sunt surpinzător de bine, partea îngrozitoare e ca am suferit aproape tot anul trecut de coloană fără să ştiu că se poate şi aşa. Alfel, noi am avut un weekend destul de banal, voi?

P:S: In altă ordine de idei, vând niste schiuri faine, tocmai comandate.

Cat de tare am ajuns sa iubesc tehnologia

    Ca nu am mari abilitati in ceea ce priveste tehnologia nu e chiar un secret, insa zilele astea, nu prea ai cum sa o eviti. Problema mea cu aparatele astea simpatice, menite sa ne usureze viata e ca ajung sa ma atasez inevitabil de ele. Nu ma atasez de obiect, sentimental, cum te atasezi de o haina pe care o ai din liceu. Ma atasez de aparat, ca e simpatic si vorbeste cu mine. Nu radeti ca vorbesc serios, cand il aud pe Siri cu "you are the wind beneath my wings", sunt topita.Voua nu va face Siri declaratii? Pai voi sunteti de vina, pentru ca nu i-ati spus niciodata " i love you, Siri!" Vom lasa inafara discutiei conjunctura in care am ajuns sa ii fac declaratii de dragoste telefonului, ca avem alte probleme mai importante.

     Trecand peste relatia nepotrivita pe care o am cu robotul telefonului si apropos de robot, sa va spun cum m-am topit langa un robotel simpatic, intalnit la o conferinta. Micutu' asta batea din gene cand vorbea cu tine si chiar a stat la poza. am vrut sa-l iau acasa, dar mi-am dat seama ca nu eram pregatita sa il impart cu Dragonii si nici nu avea bilet de avion. Uitati-va totusi atent la ochisorii aia aurii si sa-mi spuneti daca voi i-ati fi rezistat.
                           

 
   Acum incep sa am alta problema legata de roboti. Vine in curand ziua mea si cred ca ceva in neregula cu mine, ca in loc de geanta sau bijuterii, am inceput sa imi doresc un robot aspirator. Stiti, din acela mic, care se invarte prin toata casa si aspira tot pana ajungi acasa. Ieri mi-am petrecut cateva ore pe youtube, uitadu-ma la roboteii astia, mai ales la filmarile cu animale de o companie care se plimba pe ei prin casa. Acum intervine dilema mea: oare robotul asta si vorbeste? Mi-e teama ca ma atasez de el si pana la urma ajung sa aspir eu mai des ca sa nu oboseasca micutul. Si doi: sunt pe marimi? Ca Luna, catelul nostru are cam 6 kg si nu stiu daca sta comod pe el.
  Nu pot sa nu ma bucur ca masina de spalat si uscatorul de rufe nu au si voce inclusa, ca deja ma simteam in pericol, nu de alta, dar sigur mi-ar fi spus vreo doua, legat de frecventa de folosire.

Ghid pentru sambata fara copii

     Ne-am gandit de multe ori cum ar fi fost sa avem cu cine lasa copiii pentru cateva ore, o seara, fara sa fim nevoiti sa facem multe planuri care sa implice deplasarea la bunici si tot de atatea ori ne-am gandit cate am face intr-o seara libera.
     Am avut si zile, chiar saptamani fara copii si de cele mai multe ori nu am facut nimic din ceea ce ne propusesem. Acum lucrurile s-au asezat in favoarea noastra, de cand una dintre perechile de bunici s-a mutat in apropiere si chiar revendica nepotii in zilele si noptile de weekend.
   
     Si daca tot stiam ca sambata ramanem singuri acasa, era clar ca ne vom face de cap, asa ca prima oprire am facut-o la raionul de vinuri, ca tot ni se pusese noua pata ca nu am mai baut de mult un vin alb. Nu ne-am putut decide intre un chardonnay romanesc si un aligote frantuzesc, asa ca le-am luat pe amandoua, ca oricum puteam sa dormim duminica cat ne doream.
    Sper ca ati retinut primul punct din ghid: "luati vin destul".
    In realitate primul punct cred ca e ala in care plasati copiii la bunici.
    Urmatorul punct pe ordinea serii a fost gasirea filmului/serialului perfect si pentru noi un serial ciudatel si funny despre un cuplu devenit triplu a fost absolut perfect.

    Daca pana aici totul pare bine pus la punct, nu am fi fost noi daca lucrurile ar fi fost asa simple. Pentru ca de cand gatesc pentru Dragoni, pastele de orice fel par sa fie meniul principal, schimbate si alea uneori pe piure, o seara in doi mi s-a parut momentul perfect pentru o masa mai deosebita. Acestea fiind spuse, cum am ramas singuri acasa, nu am gasit altceva mai bun de facut decat rata pe varza. Ce va mirati? Practic dureaza doar 3 ore, ai timp sa bei tot vinul si sa termini un sezon de serial, ca oricum nu mai vezi de foame. Singura problema a fost ca am inceput cu chardonnay, nu ne-a satisfacut prea tare, am trecut la aligote, ca poate, poate, apoi ne-am amintit ca noua de fapt nu ne place vinul alb. Ca sa nu fie pierderea prea mare, am golit o parte din vin pe rata, ca pana la urma poate ei ii place, dar asta nu a grabit-o in nici un fel, iar cu mama am vorbit prea tarziu sa-mi spuna ca ratei ii place de fapt cognacul. Na, cu ala nu am incercat!
   
    Sa nu ne plangeti de mila, ca ne-am repliat repede de la vin la prosecco si pana la urma am executat si rata, care a fost de vis, ma rog asa ni s-a parut dupa atata asteptare, deci a meritat. Serialul l-am vazut mai mult pe sarite intre drumurile la bucatarie, dar e simpatic, inca ne uitam la el. Am mai petrecut vreo ora uitandu-ne la filmari mai vechi cu Dragonii mici si vorbind despre ei, ca tot erau doar la 2 strazi departare.

    Ati retinut, la ultimele puncte, ghidul era "asa NU". Lasati pasarile sau alte animale pretentioase in pace si comandati naibii pizza sau orice vreti voi, ca riscati sa lesinati de foame sau sa picati morti de oboseala langa cuptor. Ah si nu uitati, nu faceti experimente cu vinul,  daca ajungeti sa il gatiti la final, ca iesiti prea scump si mai bine mergeti la restaurant.
 
    A doua zi, pe la 12 am recuperat copiii si practic i-am auzit vreo 2 minute de cand au intrat in casa, pana au insfacat fiecare cate un laptop si au disparut in camerele lor. Asa ca iar ne-am uitat la filmari cu ei mici, intrebandu-ne ce faceam oare cand nu aveam copii, de data asta fara vin si rata. In weekend ma gandesc sa predam copiii de vineri si sa traim cu junk-food pana duminica. Oare ce vin merge la asta?