Sa traiesti cu o pasare cantatoare.

    Recunosc ca atunci cand am ”comandat” al doilea copil, am cerut de fapt fata. Intre timp am realizat ca si 5 comenzi daca as face, tot baieti as primi, motiv pentru care mi-am asumat in totalitate rolul de #mamadragonilor si cu timpul chiar am inceput sa vad avantajele vietii de mama de baieti. Prima data mi-am spus ca va fi mai usor cu hainele, fara fite, fara rochite, fara asorteuri si asa mai departe. Da de unde? Pai ce credeati, ca Dragonii se imbraca cu orice? Nuuu! Sosetele trebuie neaparat sa se asorteze cu pantalonii, iar vesta de la uniforma nu merge cu orice pereche de blugi. M-am obisnuit si cu asta, dupa multe dimineti in care am schimbat hainele pregatite chiar de ei inca de seara. Acum stiu fiecare soseta cu ce se asorteaza si avem cateva haine la care am renuntat din principiu.
    Apoi mi-am zis ca fetele sunt oricum mai galagioase, vorbesc prea mult, mai ales daca au cu cine semana si, pana la urma, uneori si eu ma obosesc pe mine cu atata vorbarie. No, aici m-am inselat cu adevarat. Sa stiti ca unele gene sunt atat de puternice incat nu tin cont de sex cand se transmit. Dragonul Rares, ca despre el este vorba, nu doar tine pasul cu orice fata la vorbit, dar le poate reduce pe multe la tacere.
   Sincera sa fiu, eu nu mai aud tot ce spune si nu sariti pe mine cu sfaturile de parenting, ca vi-l dau 2 zile si va pun sa-mi faceti un rezumat dupa. Sau si mai bine, va trimit sa o inlocuiti pe invatatoarea lui,  ca sigur are si ea nevoie de 2-3 zile de liniste.
  
   Trebuie sa recunosc ca e simpatic micutul, mai ales daca te prinde odihnit, ceea ce nu e intotdeauna posibil cand te intalnesti dupa masa acasa. Frate-su e deja antrenat, isi face temele, mananca si reuseste chiar sa adoarma pe fundalul povestilor lui, dar uneori cedeaza si el:
                                       Alexandru - Tu asa ai venit din fabrica sau a baut mama prea multa cafea cand erai tu in burta?
                                       Rares - Chiar nu stiu. Oare mama sa fie de vina?


  In concluzie, oricum am da-o, tot vina mea e, indiferent ca e genetica sau cafeaua.


  Sa nu aveti impresia ca nu incercam sa-l tinem ocupat cu activitati sau sa-i umplem timpul. Pe langa orele de scoala si activitatile aferente, are si activitati extra, gen baschet sau inot. Acum incep sa inteleg de ce nu a rezistat la sah si nu ma mir ca nici profesorul nu a insistat sa ramana. Voi cati copii stiti care sa reuseasca sa articuleze perfect cuvintele si chiar sa povesteasca cu intonatie in timp ce se spala pe dinti?


  In copilarie aveam un papagal tare simpatic, Kity care ciripea non stop. Rares imi aminteste foarte mult de el, dar avantajul era ca daca puneai o patura peste colivie si se facea intuneric, Kity tacea instant. La Rares nu functioneaza figura.