marți, 31 decembrie 2019

Speranta pentru noul an

      S-ar putea sa fim inconstienti sau pur si simplu foarte optimisti, dar noi chiar perseveram si am plecat cu Dragonii la schi si anul acesta. Si pentru ca la noi in casa e pe sistemul " ori la bal ori la spital", am renuntat la prudenta si am fugit pana aici in Slovacia sa probam partiile. Daca tot am gasit zilele libere de sarbatori si nici revelioane cu Dragonii nu prea avem la activ, anul asta am decis sa imbinam activitatile si sa fugim la schi fix de revelion. Pana la urma, ce mod mai bun de a intra intr-o noua decada, decat intr-o alta tara a carei limba nu o vorbesti, cunoasteti?
   
     Am luat cu noi oameni experimentati, un cuplu de prieteni care a fumat deja povestea asta, ca fiul lor e deja major si schiaza minunat si ne-am gandit ca un sfat documentat nu strica si pe frate-meu, care e bun la casa omului, ca nu se sfieste sa te aduca cu picioarele pe pamant la nevoie. Bine, nu stiu daca e la fel de sincer cu toata lumea, dar cu mine nu se sfieste deloc, deci ma pot baza pe luciditatea lui.
   
     Fata de experientele trecute, diferentele au inceput sa apara de la prima ora. Dupa ce toata lumea a fost echipata in costume, castile puse si claparii incaltati, eu am mai stat 1 minut pe loc asteptand sa aud " vreau la baieeee", insa cum nimeni nu am urlat, am pasit chiar increzatori spre partie. Spre surprinderea mea sincera, chiar am reusit sa ajungem toi 4 pe telescaun fara probleme, am coborat in siguranta la finalul cursei si iate-ne sus, la cota x, pregatiti de o coborare de vis. Si ce daca am coborat partia in 40 de minute? Am facut-o impreuna, toti 4, fara sa ne omoram, am lucrat cu schimbul la Dragoni si chair am ajuns jos cu zambetul pe buze. Ok, nu ma laud, un zambet stramb si obosit, in special Consortul, ca el a adus practic Dragonul mic, dar un zambet. Si credeti-ma ca nu a fost asa rau, daca am repetat chestia asta de inca vreo 5 ori, cu mici pauze de vin fiert, ca xanax nu vindeau astia.

     Partea faina e ca maine vrea toata lumea sa o ia de la capat! Partea mai nasoala e ca in cateva|putine  ore se schimba anul si singurii in picioare suntem eu si Dragonii. Ei, ca asa au chef, eu, ca cineva trebuie sa stea cu plozii. Consortul doarme un somn binemeritat si sigur zambeste in somn, la gandul ca in 2-3 ani vom cobori partia in 4 ca niste "profesionisti" ( aia pe care nu ne lasa de tot spatele pana atunci) .
 
    Despre prima zi atat am avut de spus, va las cu urari de bine si sa aveti rabdare cu copiii in 2020! Noi asa ne-am propus si speranta exista, daca si fra a recunoscut ca a fost mandru de mine azi, ca pe o partie plina de rusoaice care urlau la copii, nu m-am facut deloc remarcata :) Credeti-ma, asta e cea mai buna dovada ca exista speranta .
     Va las aici si dovada ca am supravietuit primei zile si nu glumesc, dupa ultima tura, eu si Consortul ne-am imbratisat si ne-am felicitat. La multi ani si voua!
               

                         
   

joi, 19 decembrie 2019

Cum ma pregatesc de Craciun ca sa-mi placa

      Stiu ca va ganditi cum alerg acasa, ma apuc de facut cozonaci si sarmale, dar tin sa va dezamagesc anul asta si va invit sa faceti la fel.

      Anul asta am inceput sa cumpar cadourile din octombrie, incet si mai ales online. Am avut timp sa prind oferte, sa schimb si sa personalizez, ceea ce trebuie sa recunosc ca e tare fain.
      Nu am mai rupt casa cu curatenia, ba chiar am gasit pe cineva care sa ma ajute constant si  sigur pot sa spal perdele si in ianuarie, dupa ce revenim de la schi. Sincer, nu ca n-as fi vrut, ca nu le spal cu mana, dar efectiv nu am mai apucat si ultimul weekend inainte de Craciun nu mi se pare momentul ideal pentru asa ceva. Am cumparat vreo 3 cozonaci, drept e ca unul s-a topit deja, dar nu-i bai, tot sarbatoare se cheama si daca ma port frumos, sigur imi trimite mama unul bun si adevarat, sper... Daca nu-mi trimite, iar nu-i bai, ca n-ar fi Craciun daca i-am lasa pe parinti sa se odihneasca, asa ca mergem sa mancam cozonacul direct la mama lui, adica a mea.
    Sarmale nu stiu sa fac, deci nu are rost sa incerc acum, sa pun toata familia in pericol, asa ca ma las cu incredere pe mana mamei soacre si promit solemn sa fiu o soacra exemplara peste niste ani, in speranta ca pana atunci invat totul despre sarmale. Totul despre cum se fac, ca la mancat sunt experta si daca nici la vremea aia n-oi fi in stare sa le fac, promit sa platesc eu comanda :).
    Prajituri sigur pica niste capete de tava de pe la mame, deci o dreg eu cumva.
    Bun, acum ca v-ati convins ca nu fac nimic, aflati ca am muncit 3 ore sa fac bradul impreuna cu Dragonii si am reusit sa ramanem si cu aproape toate globurile intregi.
    Ce fac totusi? Am cumparat bilete la Star Wars 3D si la Trenul lui Mos Craciun si asta nu a fost deloc usor pentru Consort, mergem cat de des putem la Targul de Craciun ( Rares si-a cumparat o acadea cat capul lui) si mancam ciocolata de casa, am cumparat ciocolata calda pentru fiecare zi pana la Craciun si cat ne mai ramane din vacanta.  Vom face turta dulce si biscuitii Dnei Craciun, vom lua muuulte gustarele la filme siropoase, mai ales eu, vom vedea Singur Acasa3, mai ales ei, ca 1 si 2 le-am revazut deja. M-am pregatit exact asa cum am avut chef, fara reguli si “trebuie”, fara “ce zice lumea” si anul acesta chiar fara “ nu e voie zahar”. ( dar nu le spuneti bunicilor)
                 
    Si daca vreti sa fiti cu adevarat pregatite in Ajun, musai sa va luati un ruj rosu ( eu sunt pregatita), daca tot nu aveti platouri pentru musafiri, macar sa iesiti bine in poze.
   
    “ ...razbim noi cumva la lumina”
                                IONA Marin Sorescu

joi, 12 decembrie 2019

Sa traiesti cu o pasare cantatoare.

    Recunosc ca atunci cand am ”comandat” al doilea copil, am cerut de fapt fata. Intre timp am realizat ca si 5 comenzi daca as face, tot baieti as primi, motiv pentru care mi-am asumat in totalitate rolul de #mamadragonilor si cu timpul chiar am inceput sa vad avantajele vietii de mama de baieti. Prima data mi-am spus ca va fi mai usor cu hainele, fara fite, fara rochite, fara asorteuri si asa mai departe. Da de unde? Pai ce credeati, ca Dragonii se imbraca cu orice? Nuuu! Sosetele trebuie neaparat sa se asorteze cu pantalonii, iar vesta de la uniforma nu merge cu orice pereche de blugi. M-am obisnuit si cu asta, dupa multe dimineti in care am schimbat hainele pregatite chiar de ei inca de seara. Acum stiu fiecare soseta cu ce se asorteaza si avem cateva haine la care am renuntat din principiu.
    Apoi mi-am zis ca fetele sunt oricum mai galagioase, vorbesc prea mult, mai ales daca au cu cine semana si, pana la urma, uneori si eu ma obosesc pe mine cu atata vorbarie. No, aici m-am inselat cu adevarat. Sa stiti ca unele gene sunt atat de puternice incat nu tin cont de sex cand se transmit. Dragonul Rares, ca despre el este vorba, nu doar tine pasul cu orice fata la vorbit, dar le poate reduce pe multe la tacere.
   Sincera sa fiu, eu nu mai aud tot ce spune si nu sariti pe mine cu sfaturile de parenting, ca vi-l dau 2 zile si va pun sa-mi faceti un rezumat dupa. Sau si mai bine, va trimit sa o inlocuiti pe invatatoarea lui,  ca sigur are si ea nevoie de 2-3 zile de liniste.
  
   Trebuie sa recunosc ca e simpatic micutul, mai ales daca te prinde odihnit, ceea ce nu e intotdeauna posibil cand te intalnesti dupa masa acasa. Frate-su e deja antrenat, isi face temele, mananca si reuseste chiar sa adoarma pe fundalul povestilor lui, dar uneori cedeaza si el:
                                       Alexandru - Tu asa ai venit din fabrica sau a baut mama prea multa cafea cand erai tu in burta?
                                       Rares - Chiar nu stiu. Oare mama sa fie de vina?


  In concluzie, oricum am da-o, tot vina mea e, indiferent ca e genetica sau cafeaua.


  Sa nu aveti impresia ca nu incercam sa-l tinem ocupat cu activitati sau sa-i umplem timpul. Pe langa orele de scoala si activitatile aferente, are si activitati extra, gen baschet sau inot. Acum incep sa inteleg de ce nu a rezistat la sah si nu ma mir ca nici profesorul nu a insistat sa ramana. Voi cati copii stiti care sa reuseasca sa articuleze perfect cuvintele si chiar sa povesteasca cu intonatie in timp ce se spala pe dinti?


  In copilarie aveam un papagal tare simpatic, Kity care ciripea non stop. Rares imi aminteste foarte mult de el, dar avantajul era ca daca puneai o patura peste colivie si se facea intuneric, Kity tacea instant. La Rares nu functioneaza figura.