Vremea copilariei lor

   Doi Dragoni,7 ani de gradinita, 14 Serbari, 7 activitati de 8 Martie, plicuri cu poze de toate dimensiunile, magneti de frigider, cei mai frumosi magneti de frigider cu ”te iubesc, mama”, felicitari colorate, plase intregi de hartie colorata transformata in flori si pasari si cadouase ... sute de amintiri pentru mai tarziu.
   Habar nu am unde au fugit toate si cum m-am trezit de mana cu ”ala mic” in fata unei usi albe, asteptand sa intram la evaluarea psihosomatica pentru inscrierea la scoala. Mai stresata eu decat copilul, m-am dezmeticit cu foaia de inscriere in mana, intrebandu-ma ce urmeaza. Serios, ce urmeaza?
  In jurul meu unii dintre prieteni au bebelusi de cateva zile, altii isi pregatesc copiii pentru facultate. Ar trebuie sa ne simtim puternici acum? Am scapat de noptile nedormite din cauza plansului si a sticlelor de lapte. A trecut vremea scutecelor, a salopetelor flausate, vremea suzetelor si carucioarelor.
Am schimbat deja un rand de biciclete si trotinete, am rupt tobogane si jucarii, am calcat pe sute de piese de lego. Si acum? Ce urmeaza acum?
   M-am trezit intr-o seara, la masa, lucrand dintr-o gazeta matematica si mi-a venit sincer sa strig dupa mama. Simteam ca trebuie sa fie prin zona, altfel cum sa fac singura matematica? Dar mama nu era pe aproape si langa mine statea Dragonul cu ochii mirati de mirarea mea. In clasa a 9 a, cand am intrat la Liceu in clasa de Limba Franceza, am fost convinsa ca divortul meu de matematica avea sa fie definitiv si iremediabil. M-am inselat, s-a intors perfida sa ma chinuie dupa atat amar de ani. Pana la urma nici nu mai conteaza, uneori se pare ca si genetica isi bate joc de noi si uite asa ajunge copilul sa fie pasionat, ati ghicit...de matematica. Pana ajunge cel mic la faza asta, mai am doua sanse. Fie ma ajuta si pe mine mostenirea naturala si ajunge copilul pasionat de literatura (sansele bat vertiginos spre zero), fie pricepe asta mare cum sta treaba si il mediteaza el.
   Oricum ar fi, ma uit la ei naucita in timp ce-mi povestesc cu ardoare despre o melodie pentru ale carei versuri ma simt mult prea batrana sau in timp ce-mi explica ei ca ” Ianis e muuult mai tare ca Gica Hagi”.
   Am ascuns intr-o punga, in dulapul meu doua body-uri pufoase, primele cu care i-am adus din maternitate si bratarile albastre de plastic cu numele. Ma uit la ele, ma uit la ei si ma intreb ”Si acum? Acum ce urmeaza?”