De la prima zi de scoala, la sedinta cu parintii

      Am aflat saptamana aceasta, de la un trainer, ca scrisul ajuta cica, sa-ti pastrezi firul ideilor. Vezi sa nu! Pai de cate ori n-am luat eu ideea de cap, m-am apucat de scris si pana la sfarsit eram cu gandul la distanta de doua romane. Dar inainte de a o lua de tot pe aratura, sa va zic doua vorbe, ma rog, cate or fi, despre prima saptamana de scoala si cum se vede ea de la noi din casa.
     In primul rand, am aflat inca din prima zi de scoala, care apropo', nu inteleg de ce a fost pe 11 septembrie, nu pe 15, ca nu eram pregatita cum trebuie. Bag seama ca am fost una dintre putinele mame care nu a dormit cu parul pe moate sau nu a trecut macar asa, in fuga pe la coafor. Apoi, daca tot te-ai urcat pe tocuri, musai sa te urci pe invatatoare si copii, sa dai din coate si sa tii plodu de mana pana la intrarea in clasa, chiar daca era incolonat saracu' cu colegii  si dupa aceea, sa stai tot tu si sa te intrebi de ce o fi asa sensibil bietul copil. Serios daca nu m-am intrebat la un moment dat daca copiii intrau in grupa 0 sau plecau vreu 6 luni undeva, dupa cum se purtau unii parinti pe acolo. Nu zic ca nu a fost emotionant momentul si sa nu credeti ca n-am facut 1536 de poze, dar asa, mai pe furis, sa nu simta Dragonul ca vine sfarsitul lumii.
      Daca prima zi a fost cum a fost, sedinta cu parintii trebuie sa recunosc ca mi-a deschis noi orizonturi. Recunosc ca de mai bine de 10 ani, servesc periodic sedinte corporatiste, dar sincer, alea sunt joaca de copii pe langa asta. In primul rand, dupa nici doua zile, am realizat ca daca esti mama de baiat, vei afla ce se intampla la scoala doar daca apare ceva in ziar, pe cand mamele de fete, se pare ca stiu tot, de la ce a purtat in picioare fiecare coleg la ora de sport, pana la cum si pe cine a certat dna. Si sa nu credeti ca nu avem zilnic sesiune de intrebari, evidente deschise, sa-i dau sansa copilului sa se exprime, sa mai aflu si eu una, alta, dar nimic. Acum, surpriza nu-i foarte mare, ca  m-a antrenat Consortul in timp cu nevorbitul. La el replicile de baza sunt "da, nu, bine", deci de ce ar fi fiu'su altfel. Spre deosebire de sedintele de la birou, aici nu ai timp nici sa amortesti, nici sa te plictisesti. Nu amortesti, ca-ti sare instant cate un muschi de cate ori mai auzi  de o noua suma de dat si cum naiba sa te plictiseti cand achizitiile se fac mai ceva ca la consiliul local si fiecare parinte trebuie sa aprobe creioane, culori, mape, bibliorafturi s.a, din cel putin 3 oferte fiecare. N-as vrea sa va plictisesc cu alegerea perdelelor pentru clasa sau a mobilierului, ca daca nu ati amenajat macar o garsoniera pana in clasa 0, aveti acum ocazia sa sa va jucati de-a designerul de interior. Practic, scoala romanesca iti ofera sansa de a te dezvolta multilateral, tie, ca parinte, ba mai mult, te invata si munca in echipa si organizarea, ca altfel, cum s-ar putea face toate si asta, doar daca ai norocul sa dai peste un comitet de parinti pregatit sa miste lucrurile.
     Dar cum ar zice mama, important e sa fie copilul fericit, asa ca ma duc sa-i dau consortului lista de plati pentru clasa 0, sa vad cum i se zbate si lui ochiu', macar asa sa ma distrez si eu dupa 2 ore petrecute dupa job, intr-o banca de pitici.