Tembeli impreuna

     Zile acestea intreba o prietena bloggerita pe facebook, daca avem articole despre viata la tara. Ma gandeam ca ar fi frumos si idilic, dar singura legatura cu viata noastra ar fi ca m-a prostit Consortul. Cand m-a luat, mi-a promis ca ma face doamna, iar acum imi scrie in buletin sat Floresti, comuna Floresti ( macar e cea mai mare din tara, sic).Dar asta face parte din farmecul existentei noastre de cuplu si de parinti pusi vesnic la incercare de Dragoni.
     Acum, sincera sa fiu, nici noi nu ne lasam cand vine vorba de pus la incercare. Ca sa fiu sigura ca nu iese copilul un rasfatat, care se asteapta sa aiba totul la indemana, l-am dus intr-o zi la scoala fara ghiozdan .Pfff, serios, am plecat ca o zaluda fara ghiozdanul copilului, mi-am dat seama dupa cativa km, cand intoarcerea nu mai era o optiune, asa ca a trebuit sa anuntam si invatatoarea ca ma-sa e cu pluta si vine ta-su cu ghiozdanul in cel mai scurt timp. Probabil, ca in mod normal, Consortul ar fi profitat de ocazie sa ma blagosloveasca, insa stie si el ce istoric de scapari avem. Acum 2 ani, de 1 Decembrie, am zi sa profitam de zapada si sa fugim cu copiii la munte, cateva ore. Am mai chemat cu noi niste prieteni, am echipat copiii cu salopetele de schi si dusi am fost. Am ajuns acolo entuziasmati, pe un viscol si o zapada, ca-n povesti. Cand sa dam copiii jos din masina, il intreb pe domnul sot unde a pus gecile plozilor. Raspuns : "in cuier...acasa" . Am imbracat copiii cu gecile noastre, pe sot cu geaca prietenei care ne insotea, iar noi, femeile am privit bulgareala din masina, ca era a naibii de frig afara doar in bluze.Am mai ajuns o data, cand avea copilul cel mare vreo 8 luni, la tara la bunici si cand i-am zis Consortului sa aduca geanta bebelului din masina , m-a intrebat candid; ' copilul avea geanta lui???". Va las pe voi sa va imaginati ce amuzant mi s-a parut mie atunci, cu piticu in regim de scutece si lapte praf.
    Daca pana in momentul asta v-ati cam facut o idee despre ce era vorba in titlu, sa stiti ca nici Dragonii nu raman niciodata datori. Rares, mi-a facut un cadou aparte in seara asta, evident din prea multa iubire. Mi-a tras un cap in nas, la propriu, cred ca a rupt ceva, m-a lasat umflata pe o parte si daca se invineteste, promit sa aduc si poze. N-ar fi asta mare lucru, pana la urma e exact a treia lovitura de genul, in 4 ani si nici faptul ca nu mai respir cu nara dreapta, momentan sper, nu mi se pare foarte tragic. Cu adevarat amuzant va fi maine, cand voi fi insotita toata ziua de un trainer, care vine sa ma evalueze si dupa cum decurge treaba, voi avea un ochi drept de un mov adorabil. Sincer, voi cum ati evalua o femeie abuzata, chiar si de fii'su de 4 ani? V-am spus ca suntem toti tembeli?

De la prima zi de scoala, la sedinta cu parintii

      Am aflat saptamana aceasta, de la un trainer, ca scrisul ajuta cica, sa-ti pastrezi firul ideilor. Vezi sa nu! Pai de cate ori n-am luat eu ideea de cap, m-am apucat de scris si pana la sfarsit eram cu gandul la distanta de doua romane. Dar inainte de a o lua de tot pe aratura, sa va zic doua vorbe, ma rog, cate or fi, despre prima saptamana de scoala si cum se vede ea de la noi din casa.
     In primul rand, am aflat inca din prima zi de scoala, care apropo', nu inteleg de ce a fost pe 11 septembrie, nu pe 15, ca nu eram pregatita cum trebuie. Bag seama ca am fost una dintre putinele mame care nu a dormit cu parul pe moate sau nu a trecut macar asa, in fuga pe la coafor. Apoi, daca tot te-ai urcat pe tocuri, musai sa te urci pe invatatoare si copii, sa dai din coate si sa tii plodu de mana pana la intrarea in clasa, chiar daca era incolonat saracu' cu colegii  si dupa aceea, sa stai tot tu si sa te intrebi de ce o fi asa sensibil bietul copil. Serios daca nu m-am intrebat la un moment dat daca copiii intrau in grupa 0 sau plecau vreu 6 luni undeva, dupa cum se purtau unii parinti pe acolo. Nu zic ca nu a fost emotionant momentul si sa nu credeti ca n-am facut 1536 de poze, dar asa, mai pe furis, sa nu simta Dragonul ca vine sfarsitul lumii.
      Daca prima zi a fost cum a fost, sedinta cu parintii trebuie sa recunosc ca mi-a deschis noi orizonturi. Recunosc ca de mai bine de 10 ani, servesc periodic sedinte corporatiste, dar sincer, alea sunt joaca de copii pe langa asta. In primul rand, dupa nici doua zile, am realizat ca daca esti mama de baiat, vei afla ce se intampla la scoala doar daca apare ceva in ziar, pe cand mamele de fete, se pare ca stiu tot, de la ce a purtat in picioare fiecare coleg la ora de sport, pana la cum si pe cine a certat dna. Si sa nu credeti ca nu avem zilnic sesiune de intrebari, evidente deschise, sa-i dau sansa copilului sa se exprime, sa mai aflu si eu una, alta, dar nimic. Acum, surpriza nu-i foarte mare, ca  m-a antrenat Consortul in timp cu nevorbitul. La el replicile de baza sunt "da, nu, bine", deci de ce ar fi fiu'su altfel. Spre deosebire de sedintele de la birou, aici nu ai timp nici sa amortesti, nici sa te plictisesti. Nu amortesti, ca-ti sare instant cate un muschi de cate ori mai auzi  de o noua suma de dat si cum naiba sa te plictiseti cand achizitiile se fac mai ceva ca la consiliul local si fiecare parinte trebuie sa aprobe creioane, culori, mape, bibliorafturi s.a, din cel putin 3 oferte fiecare. N-as vrea sa va plictisesc cu alegerea perdelelor pentru clasa sau a mobilierului, ca daca nu ati amenajat macar o garsoniera pana in clasa 0, aveti acum ocazia sa sa va jucati de-a designerul de interior. Practic, scoala romanesca iti ofera sansa de a te dezvolta multilateral, tie, ca parinte, ba mai mult, te invata si munca in echipa si organizarea, ca altfel, cum s-ar putea face toate si asta, doar daca ai norocul sa dai peste un comitet de parinti pregatit sa miste lucrurile.
     Dar cum ar zice mama, important e sa fie copilul fericit, asa ca ma duc sa-i dau consortului lista de plati pentru clasa 0, sa vad cum i se zbate si lui ochiu', macar asa sa ma distrez si eu dupa 2 ore petrecute dupa job, intr-o banca de pitici.

Alarma,incepe scoala!!!!!

     M-am trezit de cateva ori, in ultimele saptamani, speriata ca s-a terminat vacanta mare si incepe iar scoala. Sigur va mai amintiti senzatia asta, de obicei se instala pe la inceput de august si tare te bucurai cand realizai ca ai visat si mai ai o luna de libertate. Sincer, asta era parfum pe langa senzatia cu care m-am trezit eu azi, senzatia aia de "no, acum chiar incepe scoala", de data asta nu eu, ci Dragonul cel mare, Alexandru. Nu sunt eu panicoasa din fire, si nici clasa 0 nu mi se pare asa bau-bau, dar stau si ma intreb " Cand am imbatrinit eu asa?" ,"Cum sa am eu copil de scoala?" .Daca o tinem in ritmul asta, sa mor de nu ma trezesc soacra mare peste noapte!!!
    Sigur a incurcat careva borcanele si anii, ca pe cuvantul meu,  numai ce am plecat catre maternitate sa-l nasc fix pe Dragonul asta. Numai ce am venit cu el acasa, mic cat o franzela si urlator ca o sirena, iar azi i-am calcat camasa si sacou petru scoala. Serios?!
    Dincolo de mirarea mea si emotia pe care se pare ca o impartim eu si ta'su, Dragonul pare in foarte mare forma si chiar nu pot sa nu ma gandesc ca e absolut singurul an cand abia asteapta sa inceapa scoala.Ma incearca asa o urma de sadism si sa vedeti cum il mai intreb eu peste vreo 6 luni cat e de frumos la scoala, sa vedem, tot cu capul pe ghiozdanul nou o sa vrea sa doarma?
    Pana sa jungem la careul din curtea scolii, ca am auzit ca unele obiceiuri pur si simplu nu se schimba, am avut de rezolvat problema florilor. Acum, greu tare n-a fost, ca e plin Clujul de florarii, una si una, dar mi-am amintit inevitabil de "aranjamentele florale" de pe vremea mea ( v-am zis eu ca-s batrana) . Pai aveam noi niste minunatii de garoafe sau mai fitoasele gladiole, putin mai lungi decat scolarii, stranse la coada cu staniol... o minunatie, ce mai..
   Nu mai stiu eu multe din prima mea zi de scoala, dar stiu ca frate-mio a castigat o iesire la restaurant, dupa ce m-au plantat pe mine in clasa,unde a mancat ochiuri de oua ( ca pizza nu era atunci) si mi-a povestit de asta vreo 3 saptamani, sa fiu sigura ca el a iesit mai castigat din afacerea respectiva.
  In 2017 prima zi de scoala dureaza aprox 1 ora si jumatate, iar restul zilelor din prima saptamana vreo 3 ore, asa ca dupa emotiile inerente, urmeaza inevitabilul " si noi ce facem cu plodu' toata ziua?
Pe noi ne-a salvat o prietena buna, care daca si-a luat ea concediu pentru fetita ei, il tine si pe al nostru cateva ore, ca sunt cuminti copiii, dupa care incepe saga afterschool si atunci sa vedeti distractie si material de blog .


   

Oups, naufragiaza bunicu'

Ultimii ani, mai exact de cand mergem in formula de 4 in concedii, trebuie sa recunosc ca au fost cei mai animati din toate punctele de vedere, de la drum, pana la timpul liber. Nu am avut niciodata timp sa ne plictisim, credeti-ma ca Dragonii se ocupa perfect de partea artistica indiferent de destinatia aleasa.
Anul acesta am schimbat putin formula de concediu si am plecat impreuna cu una dintre perechile de bunici, respectiv parintii subsemnatei, ca vorba aceea, suntem o familie moderna si relaxata si ne intelegem bine unii cu altii, indiferent de gradul de rudenie si alianta( in traducere, Consortul se intelege perfect cu ai mei, eu cu ai lui, deci nu avem motive pentru a evita intalnirile de clan).
Inafara de noi, adultii, evident ca cei mai incantati erau Dragonii, care aveau din start garantat un buget mai mare de shopping, fara doar si poate, dar si o mai mare libertate, ca doar erau in vacanta cu bunicii.
Dar, ca sa va introduc mai bine in atmosfera, faceti un exercitiu de memorie si ganditi-va fiecare la lucrul acela pe care vi l-ati dorit mult timp, nu l-ati avut la vremea lui, dar indiferent de cat de demodat sau nepotrivit ar fi, tot ati vrea sa vi-l luati. Eu, de exemplu, mi-am dorit toata viata pantofi de satin si sa fiu a naibii daca nu-mi iau pana la urma, ca tot n-am reusit nici cu doua nunti. Ei, uite asa, tatal meu, alias Nunu, si-a dorit tot timpul barca. Da, barca! Si ce daca nu era el pescar si nici nu locuia in Delta, si-a dorit omul barca toata viata lui. Si, surpriza, anul acesta, chiar inainte de concediu, si-a luat omul barca. Si-a luat o barca simpatica, gonflabila, de vreo trei metri, numai buna de concediu in Grecia(apropos, daca sunt doritori, o inchiriem ieftin, mai scoatem si noi din cheltuiala). Va dati seama de incantarea Dragonilor, cand au vazut ei ca suntem cei mai dotati de pe plaja, ca na, restul aveau colaci, saltele, fotolii...noi, BARCA.
Dar pentru ca umflatul ei reprezenta un efort considerabil, evident ca tot Nunu era singurul din hotel care dormea cu barca umflata in balcon( sau balconul in barca, depinde cum priveai). Si daca tot era umflata dracia, trebuia folosita la potential maxim.Am plecat, prin urmare intr-una din zile la o plaja din apropiere, aproximativ 30 km, cu barca sus pe masina, noi, 4 adulti, plus doi Dragoni, ce mai, familia lui Bula in vacanta. Vantul adia frumos din fata, barca aluneca de pe masina, copiii chitaiau, femeile radeau, barbatii se concentrau sa tina tot ansamblul impreuna. Am ajuns pana la urma pe plaja cvasivirgina, cu tot calabalacul, cu genti cu lichide, umbrele si saltele si evident, barca. Am reusit sa ne relaxam intr-un final, am plantat Dragonii in nisip, am pus barca pe directie si l-am trimis pe Nunu pe mare, sa-si implineasca visul. Dar nu, linistea nu e facuta pentru familia noastra, pentru ca Mima( asa au numit-o Dragonii pe mama) a decis la un moment dat ca lucrurile nu arata tocmai bine dupa cum privea ea barca in zare si a inceput sa se agite ca nu mai poate vasli omul inapoi. Degeaba am incercat noi sa o linistim, ca stai femeie la plaja, ca vine el,ca e mare si vaccinat, ea nu si nu, ca nu e bine. Dupa vrea 30 de minute de parlamentat, am realizat ca barca noastra nu se mai deslusea in larg, iar marinarul familiei nu dadea vreun semn ca s-ar intoarce. Am pornit cu consortul dupa ajutoare si l-am rugat pe un domn care inchiria skijet-uri(singurul motorizat de pe plaja) sa ne ajute in actiunea de recuperare. L-a adus omul tractat pe tata inapoi, pe care curentii mai aveau putin si il treceau pe alt brat. Ne-am bucurat sa-l vedem intreg la mal( desi a fost cam scump drumul inapoi) si speram ca asta sa-i potoleasca avantul pioneresc, insa nici vorba: acum vrea cu barca pe baraj la Oasa, ca vorba aia, are omul experienta.

Pana la urma, Rares a fost cel mai nedumerit, cand m-a intrebat senin: "Dar Nunu de ce mai face prostii si la varsta asta?"Sincera sa fiu, eu de mult n-am mai ras asa bine, asa ca luati-va parintii si plecati impreuna undeva, s-ar putea sa fiti suprinsi, iar daca ma gandesc si la ginul tonic cu extra gin de la piscina, eu sunt gata sa repet oricand experinta.
P.S. la anul ne luam caiac.

La nunta sau la balamuc ?

 Ma uit si eu mirata, ca uite ce frumos sunt machiata si coafata si sa mor de nu par chiar odihnita! Am avut timp sa ma si pensez, m-as pupa, nu alta. Asta-mi place mie la facebook, suntem toti niste frumosi, niste minunati si mergem doar in locuri extraordinare, sa moara prietenii de ciuda (dar asta e alta discutie, alta poveste)

Nu va lasati pacaliti, ca lucrurile nu-s nicicand atat de roz, ca-n poze. Ca s-o luam cu inceputul, ne pregateam noi pentru o nunta le neamuri, as spune. Fata  organizata, am inceput sa pregatesc hainele de pe la 10:30, desi incepea nunta la ora 20:00, ca asa e cu evenimentele, te agiti toata ziua, sa fii sigur ca ajungi acolo rupt de oboseala.

Nevasta de treaba (mai ales ca eram la socrii) am inceput cu camasa Consortului, care era sa mearga la nunta in tricou, ca i-am aplicat niste calcar din fierul de calcat . Buuun, cu chiu cu vai, am dres boroboata, am certat Omu, ca de ce n-are camasa de rezerva la el si asta e si pana la urma tot el era de vina ca m-a pus sa calc, aveam eu altele de facut.

Partea  a doua, rochia subsemnatei: am dat eu fieru' incet si zop poc, l-am pus pe rochie. Ghinion ca s-a lipit, noroc ca am ars doar captuseala! Toate bune, bine ca mai aveam rochie, totusi.

Si ca si cum nu-mi ajungeau pagubele asupra garderobei, cand am dat la o parte prosopul pe care am calcat, masa de sufragerie a soacra-mii praf, nu alta. Sigur ati reusit macar o data sa faceti o pata frumoasa, alba, pe mobila.Acuma, ganditi-va la mine, cu coada intre picioare, sa-i spun femeii ca am nenorocit masa. Asa ca astept sfaturi de scos pete din mobila, sunt deschisa la orice sugestii.

Update: nu va bateti capul prea tare cu solutiile minune, ca soacra e "pita lui Dumnezeu" cum se zice si decat sa schimbe nora, a decis sa schimbe masa, asa ca zic "sar'mana" si mergem mai departe.

Ziua Consortului

Pentru cei care n-au aflat deja, desi la cat a sunat telefonul, jur ca n-ati ramas multi inafara subiectului, zilele trecute a implinit Consortul 40 de ani. Da, stiu, arata mult mai tanar, neschimbat, dragul de el si la fel de in forma ca intotdeauna . Serios, cum ati vrea sa arate omul, cand are acasa doi Dragoni responsabili cu intretinerea ? Pai nu au ei grija de tatal lor, sa alerge( dupa ei pe scari),sa faca miscare ( dupa lego pe sub canapea), jogging ( dupa biciclete) si muuuulte alte exercitii menite expres sa-l mentina tanar?
Acum sa va spun eu cum a aratat pentru mine aniversarea domnului.

M-am trezit dimineata pe fundalul fluierat a unei minunate melodii de muzica populara, prietenii stiu ce spun, care mi-a tiuit ulterior intreaga zi in urechi. Am dat cu ochii de sarbatorit, intr-o suspecta si enervatanta bunadispozitie, careia cu greu am reusit sa-i fac fata inainte de cafea, dar na, o data face omul 40 de ani, asa ca, nevasta de treaba, am zimbit, l-am pupat si mi-am facut repede un espresso. Am spalat, imbracat, hranit Dragonii din dotare, i-am parcat la gradi si am fugit la job, totul pe ritmul fluierat deja instalat in capul meu blond si obosit. Am lasat Consortul sa se bucure singur de urarile directe sau de pe canalele de socializare si deoarece eram prost organizata la capitolul surprize, a trebuit sa acopar si acest capitol inainte de a ajunge dupa amiaza acasa, la sarbatorit, asa ca am alergat sa-i inscriptionez un tricou, sa mai cumpar un cadou, sa fac cumparaturi, sa-i termin tortul si, nu in ultimul rand sa fiu gata la timp pentru musafiri. Nu are rost sa va spun ca omul era la fel de binedispus si cand am ajuns eu acasa, doar era ziua lui, cu mentiunea ca mi-a continuat melodia cu tot cu versuri, ca vorba lui, de 15 ani astepta sa o cante pe aia cu "am trecut de 40 de ani".
Una peste alta, e bine ca el e tanar si in putere ( macar el, ca eu as dormi vreo doua saptamani legate), ca s-a simtit omul bine de ziua lui si ca inca nu da semn de  vreo criza a varstei si sincer, sper sa nu-l apuce, ca nici bani de decapotabila nu avem, nici nevasta parca nu l-as lasa sa o schimbe...

De-ale femeilor..

Nu stiu daca toate femeile sunt la fel, dar atunci cand vine vorba de complimente, nu ne deosebim prea mult, ne plac.
Stiu, nu v-am spus nimic surprinzator, dar ceea ce nu cred ca realizati e cat de tare ne plac. Si nu vorbesc de complimente dragute, finute, nuuuu, eu vorbesc de complimente din acelea grele, rasturnate cu camionul, incredibile. Nu doar ca ne plac, dar ne si straduim sa le  credem, oricat de cerebrale vi se pare ca am fi.
Sa luam drept exemplu subsemnata. Intr-una din serile trecute, ma pune naiba sa merg la sala ( de sport, nu de mese) mai tarziu decat de obicei, adica la cursul de la ora 21, cand doar domnitele sub 25 de ani se pare ca mai au putere sa topaie pe ghetele de kangoo jumps. Dar eu increzatoare, ca vorba aia, eu Batman, pot. Si stati linistiti, ca am putut, dar in timp ce ne dadeam noi duhul acolo, au inceput fetele sa se planga ce greu e, vezi doamne, dupa 24 de ani.....no da-i pace ! Am vrut sa le spun sa stea linistite, ca dupa 34 de ani si doi copii,  nu-i mai usor, dar esti asa amortita, ca nu te mai doare nimic, dar n-am vrut sa le stric seara. Mai ca as fi plecat de acolo cu coada intre picioare, hotarata sa caut niste ore de seniori, daca nu m-ar fi complimentat una dintre ele, ca cica n-am cum sa am mai mult de 26 de ani in dotare. Acum, sincer, sala-i toata numai oglinzi, dar credeti ca am mai avut eu ochi pentru ele? Pai nu, domne! La ce sa ma uit in oglinda, ca stiu eu bine de-acasa cum arat, lasa asa, sa ma simt si eu de 26. Mai ca ma apucasem sa calculez daca as fi avut timp sa fac copiii, ca era pacat sa-i stric fetei impresia buna.
Nu are sens sa va mai spun ca intre timp parca si fata imi arata mai bine, ridurile, fine de altfel, au disparut, ca eu de o saptamana am 26 de ani si gata! Ca pana la urma asta e treaba cu complimentele, au un fel de efect placebo teribil.
Asa ca reteta fericirii de moment e simpla: Femeie+ Compliment=LOVE ( aveti grija ca nu degeaba am scris compliment cu majuscula :))