vineri, 22 iulie 2016

De la "Cats" la "Pokemon Go"

     Despre ce sa vorbesti zile acestea, daca nu despre isteria "Pokemon"? Nu sunt eu vreo inraita a jocurilor, dar trebuie sa recunosc, ca uneori m-a mai prins cate unul.

     Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
     Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
     In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
     Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?


   ( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
      - Ce faci?
      - Prind bazbidusi
      - Dar cum arata bazbiusii?
      - Nu stiu, ca inca n-am prins niciunul...)

Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?






 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu