Sambata nu fac curat

E vineri si uneori asta imi aduce aminte de copilarie, de senzatia aceea de respiro ; " maine nu am scoala",
de drumul spre casa de la liceu, de planuri de iesit la cafea , .....si de mama: " maine dimineata facem curat"
Daca v-ati bagat vreodata sub dus inainte sa verficati daca s-a incalzit apa suficient, atunci cunoasteti senzatia.

Programul de sambata dimineata incepea intotdeauna promitator: miros de cafea proaspata (senzatie pe care nu o s-o mai retraiesti decat daca face sotul vreo nazbatie si se simte dator sa se trezeasca inaintea ta si sa faca cafeaua), fosnet de reviste "de moda" (multumesc mami pt aceasta dependenta) si invariabila speranta ca poate azi uita si nu mai aspiram.  Speranta era spulberata in fiecare sambata pe la ora 11 si urmata de minunata discutie dintre mine si frate-mio: " e randul TAU !", apoi de interventia mediatorului :" fiecare aspira in camera lui, apoi unul ia dormitorul si celalat sufrageria ."

Am facut dreptul dupa 2000, deci nu sunt foarte familiarizata cu legile ante '89, dar cu siguranta ramasese macar o ordonanta de urgenta referitoare la curatenia de sambata dimineata ( sa nu-si iasa din obisnuinta oamenii invatati sa munceasca sambata), altfel cum  sa-ti explici sunetul a 15 marci diferite de aspiratoare pe scara noastra de bloc, pornite amenintatoare ca o armata in fiecare sambata.

E vineri dupa masa, oricum a fost o saptamana lunga, deci, cu un ultim efort, mana pe aspiratoare si haideti sa salvam dimineata de sambata. Sambata chiar nu am chef sa fac curat.