Casnicie cu aer de concediu

      Am vrut sa incep cu faptul ca nu sunt o femeie cheltuitoare si desi vad deja niste sprancene ridicate, am suficiente argumente in favoarea mea. Nu sunt scumpa absolut deloc, cu conditia sa excludem gentile, pantofii si excursiile si nici macar la capitolele astea nu functionez la capacitate maxima. Adica chiar ar trebuie sa luam in considerare si termenele de comparatie, dar nu as vrea sa incalc normele de gdpr.

     Ma gandeam ca zilele astea am implinit un nr de ani de casnicie, 14 mai exact, dar cine mai sta sa numere :), si eu nici macar nu mi-am luat nimic sa marchez momentul. Daca esti femeie si in momentul asta te-ai gandit ca nu eu trebuia sa-mi iau ceva, ci sotul, sa stii ca de-aia am aniversat 14 ani de casnicie si fericita si linistita. Eu nu am asteptari ca el sa-mi faca surprize si sa aleaga cadouri, el nu se asteapta sa-mi placa ceva ce nu am ales eu. Preferatele mele sunt cadourile alese impreuna, la fata locului, daca se poate din destinatii din departare, sa fim siguri ca au originea autentica. In traducere, du-ma la soare undeva, sa fie mare si frumos, ca imi gasesc eu ceva ieftin la o taraba acolo. Exact cum spuneam, deloc cheltuitoare. Nu ca nu mi-as gasi eu ceva dragut si mai aproape de casa, dar am o fuga de idei teribila cand sunt imbracata de job si cumva ajung sa cumpar electrocasnice sau sa vreau sa comand un aparat AC. In schimb, in flip-flop, cu sare in par, scapi repede de mine cu ceva pleu cu pretentie de bijuterie unicat/arta locala. Ziceti si voi, in conditiile astea nu e mai safe sa te prinda aniversarea casatoriei pe o insula undeva?    

    Cam la fel e si cu ziua mea, e mai sigur sa nu ma tii prea pe langa casa. M-a dus Consortu' acum vreo 2 ani intr-un oras simpatic european fix cand faceam o frumoasa varsta, i-a dat 10 euro unei tanti care canta in fata Domului din centru, mi-a cantat doamna impreuna cu piateta de am plans si eu si toata familia care a vazut filmarea. A scapat al meu ieftin si cu respectul a trei generatii. Nu i-a placut, asa ca anul urmator m-a dus in mall. Plictiseala, nimic de vazut, nu mi-a cantat nimeni, m-am oprit la o bijuterie si aia a fost.... nici asa nu i-a placut. Anul viitor ma trimite la mama, cu 10 euro pentru cantare :).

    Ce vreau sa spun e ca pana la urma e doar o chestie de perceptie. E canicula si de fapt nu caldura ma enerveaza, ci faptul ca suntem nevoiti sa ne luptam cu ea, in loc sa ne dam batuti pe malul marii undeva, eventual sa cautam seara o taraba cu arta locala..

   Las dovada o poza cu noi, sa se vada ca ne prieste casnicia asta cu aer de concediu si buletin.

  P.S. revin cu update anul viitor

                                                

Puteam fi bogati de mult...

     Am citit la un moment dat, ca in spatele fiecarei afaceri de succes stau 11 afaceri ratate. In baza acestei credinte, cred ca e momentul sa ma apuc de business. Am vreo 2 si eu la activ, dar daca pun la socoteala toate sansele familiei, cred ca e cazul sa dau lovitura. Imi dau seama asa, ca puteam fi bogati de mult, dar nu au vrut inaintasii nostri. 

    Suntem de cateva zile in Italia si evident ca Dragonii fac norma la pizza pt localurile de pe partie si nu  numai. De cate ori vine nota de plata, nu pot sa nu ma gandesc ca, daca iau in considerare ce ne povestea tata de bunica lui, puteam avea acum cota parte din inventie. Nu fusese "Buna" in italia, dar de cate ori facea paine, baga resturile de aluat in cuptor  cu se mai nimerea in bucatarie pe ele. N-a stiut biata femeie ca putea sa-i zica pizza si daca nu strica afacerea italienilor, macar putea sa patenteze vreo reteta cu jumeri, carne fripta sau ce mai avea ea pe acolo. 

    Nu ma chinuie numai ideea ca am ratat sansa de a intra in istorie cu  "pizza ce Cărăstău" (cautati si voi pe google maps) mai am si off-ul ca putea macar Tzatziki local sa il inregistreze, ca facea "Buna" si castraveti cu smantana. Nu mai stiu daca punea usturoi, dar tin minte ca nu m-as fi atins de ei nici picurata cu ceara, ca mie imi plac doar la 7 euro portia la greci. 

    Dintre toate inventiile, tata a ratat-o pe cea mai de fita, ca aud din presa ca se vinde bine zeama de varza "rose". Pana aici! Asta nu pot s-o las sa treaca asa! Face tata o "moare" ( asa ii zice la noi la zeama de varza) cu o culoare "rose" de fite, perfecta de baut imbracata in rochie de seara inainte sau dupa negroni. Va las articolul dovada, dar sa stiti de la mine ca pt asta am depus deja "OSIM", asa ca nu va apucati de imbuteliat ca ne vedem in instanta. Daca sunteti curiosi, fac lista de inscrieri la 0,5l. Inca lucrez la modelul de eticheta, dar iau comenzi, ca productia de anul asta e deja pe sfarsite, sa nu ziceti ca nu v-am spus! 

!Disclaimer: poza nu imi apartine si nici textul care o insoteste

                    

Anul salbatic

     Nu știu exact daca definiția blogului in sine cuprinde si date legate de periodicitatea publicărilor, dar ințeleg că nu am cum să mă calific la noțiunea de blog. Să zicem, că dacă intreabă cineva, că am o publicație online cu apariții flexibile. Bun, acum că am stabilit detaliile legate de apariția articolelor, am vrut sa incep prin a ma lauda ca de fapt am decis sa-mi iau un an sabatic, dar in realitate a fost unul salbatic. 

    Pe 2023 l-am inceput undeva intr-o statiune de schi, cu ochii la partie pe post de suport moral pentru una bucata Dragon cu mana in gips la vremea respectiva. N-am schiat, am chibitat pe margine si mi-am jurat in gand sa ma prinda finalul de an undeva pe o plaja exotica. Ar fi fost sabatic anul, daca as fi scris acum cu picioarele in mare, cu nimic deosebit de punctat, dar am mai trecut de cateva ori pe la camera de garda, sa mai punem maini in gips cu alta bucata Dragon mic, pentru care o singura experinta nu era suficienta, asa ca si-a rupt cate ceva in doua ture anul trecut. Ca sa nu aveti emotii pentru noi, aflati ca suntem toti bine, sanatosi si cu toate oasele pe pozitii, nu la cald intr-o destinatie mirifica, ci undeva pe o partie de schi...surpriza!

    Si nu e rau, mai putin daca ne prinzi dimineata cand mai mult ne prabusim din hotel pe partie in echipamente, cu toate accesoriile in brate, transpiranti, bolborosind fiecare cate ceva despre ala care a ales vacanta, despre sport, conditia fizica distrusa si toate cate ne mai trec prin cap pana la prima pauza dupa care parca ni se mai aliniaza si noua schiurile in picioare. Mai mila decat de noi, mi-e doar de parintii aia curajosi, care trag dupa ei cate un plod mic, plans si obosit inainte de a ajunge pe partie si ma gandesc ca de cand i-au dat echipamentul pana l-au pus pe schiuri, s-a  cerut de 3 ori deja la baie. Dragonii sunt mari acum, e usor cu ei, practic mai ai 2 voci care sa te bolboroseasca daca ceva nu e bine. Si de obicei ceva nu e bine: ba nu e buna casca cumparata saptamana trecuta, ba e salopeta stramba, cagula ii strange de gat, picioarele dor si maine sigur mai gasim altele. Ei, nu noi, noi am platit, deci ne place, ei inca se mai decid. 

  Una peste alta, bine ca l-am inceput pe 2024! Sper sa fie cu mai putine peripetii, ca premiul de Mama Anului s-a dat si nu am fost pe lista. Sincera sa fiu, bine ca nu ne-am trezit cu Protectia Copilului la usa, la cate vizite la Urgente am avut. Dragonii au promis ca o lasa mai moale anul asta, noi am promis ca-i lasam mai mult in pace, sa vedem cum tragem linie la final. Ca sa nu-mi pierd antrenamentul, am pus Blogul la rezolutiile de anul Nou, ca pe aia cu slabitul si sportul le am in pending de la pandemie incoace si cam atat, deci un 2024 cu mai multe cuvinte si mai putine poze...de la o varsta cred ca e mai safe asa.

   Bine... va las o poza cu un peisaj, ca asta nu are cum sa nu iasa bine :)