Naiba s-o ia de scoala din Romania!

     Ma uit la femeile astea care au fost nevoite sa puna mana pe telefoane si sa cheme parintii la scoala. N-au avut alta optiune. E saracie mare si mai sunt doua saptamani si copiii aia mici cu ghiozdane prea mari vin iar la scoala. Cu visuri si galagie, cu uniforme noi si haine cumparate special pentru scoala. Si ele, Doamnele nu ii pot primii in clasele murdare cu pereti scorojiti.

     E 8 dimineta si parintii si-au luat ore/zile libere sa ajunga la spalat pereti si mutat mobila. Salile de clasa se rotesc in fiecare an si in fiecare an, Doamnele o iau de la capat cu sunatul. Exista in fiecare clasa un tatic, o mamica, uneori un bunic care ii poate anunta si pe restul. Se aduna oamenii si muta dulapuri pe scari, demonteaza jaluzele si zugravesc pereti. Doamna trage langa ei “pentru copiii ei”, muta materiale, da cu mop-ul, muta harti si biblioteci. Nu asa credea ca va fi meseria asta, dar copiii sunt mici si nu pot cara toate caietele in spate, au nevoie de dulapioare. Clasele nu mai miros ca pe vremuri a petrol din podele, acum trebuie spalate, reparate, sterse si copiii sunt buni  si merita. E o lupta totul si parintii se plang, dar vin la ajutor si la reparat si strang bani si renoveaza an dupa an alta  clasa.

    Si te intrebi pana cand? Pana cand Doamnele vor trebui sa sune dupa parinti? Pana cand vom face totul noi, parintii? Pana cand scoala din tara asta va fi asa? Nici nu mai stiu cine e ministrul educatiei acum si nici nu mai conteaza. Atunci cand scolile arata asa cu o saptamana inainte sa inceapa scoala, ai esuat ca tara, nu ca putere politica!
 
   

Inchiriez mama responsabila pentru activitatile enervante !

      Cum s-a luat vacanta de vara, am bagat ghiozdanul Dragonului in camara impreuna cu plasa plina de caiete, asa cum le-am luat din dulapiorul din clasa. Da, stiu, rusine sa ne fie!


      Am luat constiinciosi lista de lecturi pentru vara, caietul de lucru suplimentar si ne-am facut planul inca de la sfarsitul lunii iunie. Habar n-am ce s-a intamplat pe parcurs, cred ca ne-au incurcat concediile, drumurile peste tot si nicaieri, poate doar ne-a batut soarele in cap, ideea e ca ne-am trezit in 18 august cu cartile tot in plasa in camara. Lista de lecturi a ramas o nota, undeva in telefon, iar caietul de lucru mai are inca foile lipite din editura.


    Cat de grav poate fi pana la urma? Mai sunt 3 saptamani de vacanta, timp berechet sa rezolvam problemele, sa dam pisica de la unul la altul si sa ne facem mea culpa ca am lasat plodu de izbeliste.
Am convocat copchilu si i-am prezentat situatia dramatica, dar sincera sa fiu nu l-am vazut prea marcat si nici prea dornic sa remedieze situatia, asa ca a ramas pe mine sa trag de el sa-si faca temele, sa citeasca, sa intram si noi in randul oamenilor responsabili.


   Daca sedinta de familie am tinut-o duminica, am decis sa incepem si noi ca tot omu lunea, asa ca luni, am asezat copilul la masa, cu caietul in fata, gata de lucru. Dupa 10 minute scheuna deja de plictiseala, ca de ce el, de ce frati-su e la desene, ca vrea si el sa simta ca e vacanta etc. M-am luptat cu el cat m-am luptat, am dat gata niste exercitii de scriere si am fost obosita cat dupa o sedinta de 3 zile. Acum, sincer, caut mama responsabila sa ne traga pe toti de maneca la timp, sa faca teme cu Dragonul si care sa stie cum se fac literele de mana, conform programei scolare. Nu radeti, ca de va intreb acum cum se face ”K mic, de mana” sunteti varza toti. Acum ati dat toti o cautare pe google, ca asa am facut si eu, dar vedeti ca trebuie sa si respectati spatierea caietelor. Sic!

  Se da acum o lupta in mine, de fapt mai multe, dar sa le luam pe rand. Inca de cand au aparut Dragonii, principalul meu tel a fost sa-i stiu fericiti ( ce surpriza, nu?) Fericiti asa deplin, fara apasari, fara stresul care pana la urma tot il vor cunoaste, fara ”trebuie”, ” rusine”, ”ce zice lumea” si toate replicile alea care iti fura sufletul si te transforma zi dupa zi. Am incercat si eu si Consortul sa ii invatam cu ”ar fi bine”, ”poate ti-ar placea” si chiar periculosul ”ce vrei tu”. Cum sa fac eu acum sa-i explic copilului ca TREBUIE sa faca teme, sa citeasca si toate alea? Am incercat cu ”poate ti-ar placea”, dar a zis ca ”nope, am incercat si nu-mi place!!!” Ataat!
Asta a fost ieri, ca azi am cedat si am trecut la variantele mai dure: ” daca vrei sa mai mergi la bunici, ar fi bine sa iti termini temele pana in weekend” No, acu sa-l vad!


  Acum m-am linistit, ca am rezolvat 3 probleme deodata. Mananca din 10 in 10 minute, bea apa din 2 in 2 si s-ar duce si sa duca gunoiul in timpul de lectii. Atat de multe cu o singura fraza!!!


  In loc de concluzie, va rog pe astia care ati iesit cumva la liman in viata, incurajati-ma si pe mine. Spuneti-mi ca nici voi nu aveati chef de lectii la varsta lui, dar a mers si fara sau v-a lovit un dor de invatat la un moment dat si a fost ok. Aia care mai aveti pe acasa vreo mama gata sa struneasca copii, ziceti cu cat o inchiriati pe ora. Sa nu credeti ca n-o am si eu pe mama si cand vine vorba de facut lectii, mie inca mi-e frica de ea, dar cumva in rolul de bunica nu mai e asa convingatoare, nu stiu de ce.
  Cum o fi, cum n-o fi, o rezolvare trebuie sa gasesc, ca cica intra in datoria mamei. Pai nu stiu cum e prin alte parti, dar cand eram eu copil, replicile sunau cam asa ” foarte buni copii, amandoi au intrat la facultate, dar e tot meritul mamei! ea s-a tinut de capul lor!”