Concediul nebunilor...iarna

      In fiecare an, de la primii fulgi de zapada, apar si postarile cu copii abia intarcati, care deja aluneca zambitori pe schiuri. Pe cuvant, am impresia, ca toti copiii au invatat sa schieze inaintea alor mei, asa ca manati de dorinta de a completa si noi tabloul de iarna, ne-am rezervat 5 zile pline sa le petrecem pe partie. Nu ne-am aventurat foarte departe, fiind prima incercare, am zis sa ramanem pe plaiuri mioritice, asa ca am plecat, asa lejer, de luni pana vineri, la o pensiune la Straja. Si pentru ca 4 nu eram destui, ne-am lipit de inca o familie destul de asemanatoare ( 2 bucati parinti+2 bucati dragoni), in ideea ca se vor impulsiona cei mici unii pe altii si vor deveni campioni la sporurile de iarna instant.
     Primele semne de intrebare am inceput sa ni le punem cu vreo 2 zile inainte, cand am realizat ca avem 3 genti, 3 rucsacuri, clapari, schiuri, sanie, cizme, casti, plus costumele de baie si prosoape inghesuite intr-o plasa, ca na, poate intram si la spa, vezi doamne :) si astea doar noi, ca ceilalti au dublat efectivul. Buuun, am reusit cumva sa le impingem toate in masina si am reusit sa umplem lejer duba care ne transporta de la parcarea oficiala pana la cabana propriu zisa. Am ajuns intr-un final cu bine si ne-am petrecut vreo 2 ore cautand monitori de schi, negociind cu ei si cu copiii.
     Practic, toata vacanta pornise de la deja frecventa intrebare ” dar nu puneti si voi copiii pe schiuri?”, asa ca optiunea Dragonilor de a nu schia, era practic inexistenta. Ne-am prezentat la o ghereta de inchirieri si le-am asigurat echipamentul pentru toate zilele de vacanta, evident cu plata in avans, ca urma sa fim foarte ocupati cele 5 zile. Atata minte am avut si noi, sa nu platim din prima toate sedintele cu monitor de schi, nu de alta dar ne ramasese pretul in gat si ne-a trebuit o noapte sa ne acomodam cu ideea, deci in prima faza le-am luat cate o ora de incercare. Daca Dragonul cel mare a fost destul de cooperant de la prima ora, piticu ne-a aratat ca si statul in fund pe zapada poate costa 60 lei/ora. Si cand zic statul in fund pe zapada, imagina-ti-va exact asta, cu schiurile in picioare, cu ochii pe frate su, cu explicatia ferma ca el asa invata. Asa ca am lasat copilul sa invete, apoi am renuntat la ideea de a ne chinui reciproc in urmatoarele zile. Ne-am scos parleala cu Alexandru, care mai mare fiind, s-a ales cu responsabilitatea de a justifica toate pregatirile, asa ca el s-a scolit pana la capat in ale schiului.
   Sincera sa fiu, n-a fost rau la schi si ma consolez cu faptul ca ceva economie tot am facut, ca nu ne-am dus pana in Austria, nu de alta, dar ma gandresc ca acolo ar fi fost mai scumpa ora de stat in fund pe schiuri. In caz ca va intrebati, Dragonul Alexandru a invatat sa schieze, coboara decent o partie, spre disperarea Dragonului Rares, care acum e ofticat ca el nu e ”profesionist”. Noi, astia mari nu prea am vazut partia, ca am facut cu schimbul la baby-sitting, dar macar am profitat de vinul fiert.
Acum, bine ca iarna s-a dus, am facut-o si pe asta, ”am pus si noi copiii astia pe schiuri”, chiar daca pe unii doar in fund. A dat putin soarele si am reluat lectiile de inot cu Alexandru si negocierile cu Rares, ca el tot in fund sta si pe malul marii.
  Poze n-am apucat sa fac prea multe, ca intre  imbracarea a doua bucati Dragoni in costume, carat casti, sanie, schiuri, dezbracat una bucata Dragon mic ca vrea la baie, imbracat Dragon la loc, sincer efortul de a face poze devenise dintr-o data prea mare.
   Nu avem poze de pe partie, nici toti patru n-am reusit sa stam cuminti, dar va las o poza din telecabina, unde i-am prins pe Dragoni efectiv la inaltime...nu aveau unde sa fuga 😉.