Tembeli impreuna

     Zile acestea intreba o prietena bloggerita pe facebook, daca avem articole despre viata la tara. Ma gandeam ca ar fi frumos si idilic, dar singura legatura cu viata noastra ar fi ca m-a prostit Consortul. Cand m-a luat, mi-a promis ca ma face doamna, iar acum imi scrie in buletin sat Floresti, comuna Floresti ( macar e cea mai mare din tara, sic).Dar asta face parte din farmecul existentei noastre de cuplu si de parinti pusi vesnic la incercare de Dragoni.
     Acum, sincera sa fiu, nici noi nu ne lasam cand vine vorba de pus la incercare. Ca sa fiu sigura ca nu iese copilul un rasfatat, care se asteapta sa aiba totul la indemana, l-am dus intr-o zi la scoala fara ghiozdan .Pfff, serios, am plecat ca o zaluda fara ghiozdanul copilului, mi-am dat seama dupa cativa km, cand intoarcerea nu mai era o optiune, asa ca a trebuit sa anuntam si invatatoarea ca ma-sa e cu pluta si vine ta-su cu ghiozdanul in cel mai scurt timp. Probabil, ca in mod normal, Consortul ar fi profitat de ocazie sa ma blagosloveasca, insa stie si el ce istoric de scapari avem. Acum 2 ani, de 1 Decembrie, am zi sa profitam de zapada si sa fugim cu copiii la munte, cateva ore. Am mai chemat cu noi niste prieteni, am echipat copiii cu salopetele de schi si dusi am fost. Am ajuns acolo entuziasmati, pe un viscol si o zapada, ca-n povesti. Cand sa dam copiii jos din masina, il intreb pe domnul sot unde a pus gecile plozilor. Raspuns : "in cuier...acasa" . Am imbracat copiii cu gecile noastre, pe sot cu geaca prietenei care ne insotea, iar noi, femeile am privit bulgareala din masina, ca era a naibii de frig afara doar in bluze.Am mai ajuns o data, cand avea copilul cel mare vreo 8 luni, la tara la bunici si cand i-am zis Consortului sa aduca geanta bebelului din masina , m-a intrebat candid; ' copilul avea geanta lui???". Va las pe voi sa va imaginati ce amuzant mi s-a parut mie atunci, cu piticu in regim de scutece si lapte praf.
    Daca pana in momentul asta v-ati cam facut o idee despre ce era vorba in titlu, sa stiti ca nici Dragonii nu raman niciodata datori. Rares, mi-a facut un cadou aparte in seara asta, evident din prea multa iubire. Mi-a tras un cap in nas, la propriu, cred ca a rupt ceva, m-a lasat umflata pe o parte si daca se invineteste, promit sa aduc si poze. N-ar fi asta mare lucru, pana la urma e exact a treia lovitura de genul, in 4 ani si nici faptul ca nu mai respir cu nara dreapta, momentan sper, nu mi se pare foarte tragic. Cu adevarat amuzant va fi maine, cand voi fi insotita toata ziua de un trainer, care vine sa ma evalueze si dupa cum decurge treaba, voi avea un ochi drept de un mov adorabil. Sincer, voi cum ati evalua o femeie abuzata, chiar si de fii'su de 4 ani? V-am spus ca suntem toti tembeli?