Despre colega

Mi-am imaginat azi cum as fi intrat intr-o zi in biroul ei ( lucra in banca), m-as fi uitat la ea si as fi decis: "noi doua vom fi prietene".

Din fericire, m-a ferit Dumnezeu de penibil si am cunoscut-o firesc, cand intr-un moment de ratacire a trimis la noi la firma un cv, care a ajuns absolut intamplator pe mana mea. M-am uitat cu ciuda la poza ei ( eu aveam alte recomandari personale pentru postul vacant) si am mormait printre dinti ca " sigur pe blonda asta o angajeaza" .
N-am reusit sa ma uit prea mult la ea asa, dintr-o parte, ca sincera sa fiu, m-a cucerit la primul si ardelenescul "No, Serios!".
Acuma sa nu va imaginati ca e vreo poveste cu final si intelepciune. Au trecut aproape doua luni de cand suntem colege si am gasit deja cateva motive sa o urasc. Citisem undeva ca fiecare femeie are macar o prietena care mananca " ca o, ma scuzati, v..a" si nu se ingrasa. Ei bine, eu deja stateam bine la capitolul acesta ( aveam deja vreo 4 prietene de genul acesta), dar de cand cu noua colega, am intrat iar la cura de slabire. Ea nu . Ea mananca linistita in continuare si degeaba. Dar , ma rog, asta sa fie pacatul ei.

Partea buna la job-ul nostru e ca avem timp de ras. Azi am tras masina pe dreapta, ca pana la urma, am ajuns la concluzia ca si rasul la volan poate fi periculos, mai ales daca e vorba de doua blonde ..
Pai ce, e vina mea ? Ea s-a apucat sa-mi explice cat sunt de potrivita sa fiu mama de doi baieti si implicit, la vreme, soacra de doua biete nurori, deoarece am deja dezvoltata vederea dupa colt si in curba. Eu nu inteleg de ce daca vezi un magazin de haine dintr-o pozitie mai ciudata, chiar daca e ascuns dupa alta cladire , esti considerata ciudata, dar, ma rog...colega mea are fata, deci cu ochii in 4 se antreneaza tatal, nu ea.

Partea mai putin buna la job, e ca avem de plecat in alte localitati, la ore imposibil de matinale, când nici una dintre noi nu are toti neuronii activi, ceea ce in cazul nostru, al blondelor poate fi devastator.
Asa ca, de obicei marti dimineata, noi doua si doua cafele la purtator, pornim la drum. Sa nu ne sunati sa ne intrebati pe unde suntem, nici daca drumul e aglomerat sau mai stiu eu ce alte detalii din trafic. Nu ca n-am vrea sa va tinem la curent, dar de atatea povesti habar n-avem nici noi.