Trebuie sa recunosc ca am avut destul noroc sa lucrez cu sefi -lideri, cu oameni adevarati, de la care am avut mereu ce invata, oameni care dincolo de sefi mi-au devenit prieteni, unii dintre ei chiar au auzit ca mai si citesc blogul de fata. Dar pentru ca uneori e nevoie si de o palma ca sa poti aprecia binele, am avut ocazia sa cunosc si notiunea generala de "sef" . Ca sa-l citez pe consort, sefii astia sunt cei care-si luau palme peste cap in curtea scolii in copilarie si care, odata ajunsi la putere, dau palme cu si fara motiv, ca sa-si linisteasca frustrarile .
Sefi care uita ca au in fata lor o persoana in toata firea, care uita de respectul fata de colegi, care urla ca la copiii de scoala, care folosesc apelative nepotrivite, care te suna seara la ora 20:00, care cer explicatii absurde despre nimicuri.
Am crescut intr-o familie, in care amandoi parintii au ocupat functii de conducere inca de cand eram eu la gradinita, insa nu i-am auzit niciodata jignind pe cineva, nu i-am vazut urmarind pe nimeni. I-am vazut muncind mult zi de zi, m-am intrebat mereu la ce le foloseste ca sunt sefi daca muncesc tot ei cel mai mult. Am crescut si am inteles ca asa se face, ca sefii muncesc cu echipa, apoi mai muncesc si singuri, ca au si indatoriri si responsabilitati. Si acum nu pot sa nu ma intreb cum poate un "sef " sa aiba suficient timp monitorizeze rapoarte gps, convorbiri telefonice, rapoarte inutile cu date care exista deja pe net.... Cat timp poate ramane sef o persoana care nu reuseste sa pastreze un angajat intr-o firma mai mult de 1 an, care se lauda cu numarul de persoane rulate pe o pozitie. Oare toti cei care au trecut la un moment dat prin mana lui au fost incompetenti ?
Si pentru ca asa cum am stabilit de la inceput ca "seful" nu se transforma in "lider" cu de la sine putere...nu-ti ramane mare lucru de facut decat sa-ti aranjezi din nou cv-ul.