Vreo 6 veri, cam atat am socotit eu optimista ca mai avem toti 4. Asa, noi 4. Cu "mama, ma plictisesc", "lasa telefonul, copile", "hai cu mine in apa, tata", "trebuie sa ma spal si pe cap?" "Nu vreau tricoul ala!" ...si toate cate nu le vom mai tine minte. Doar 6 veri si multi ani in care vom retrai clipele cu ei mici in mintea noastra. Nici nu mai stiu de cate ori am spus concediu asta " nu mai pot!". Dar pot si stiu si eu si stiu si ei. Pot si vreau! Vreau sa-i tin aici in lumea de dragoneala, unde fiecare zi e o lupta si un castig. Unde ziua incepe cu cereale cu lapte si promisiunea ca vor bea doar doua sucuri si se incheie tarziu, cu nisip in papuci, sare in par si prea multe sucuri baute. Aici unde prieteniile vin si pleaca cu zgomot, dar ramanem inca toti 4 in liniste. Unde pozele prind parinti zambitori si copii strambandu-se. Aici. Acum. Noi 4.
Simt uneori ca toate pozele noastre vor deveni la un moment dat alb-negru si le vom privi pe hartie ingalbenita, ca nu ne vom putea uita la ele pe ecrane digitale, unde vor parea prea vii pentru timpuri asa indepartate.
Dar inca mai avem anii astia, in care bagajele cu multe jucarii mici de plaja s-au schimbat in experiente mari, in drumuri cu barca si zboruri cu parasute zambitoare. Cum sa le ambalez toate astea sa le pot pastra? Ce cutie magica poate inchide in ea atatea minunatii si unde sa o pui?
Dar pana sa pun cutia asta undeva, fugim sa cumparam niste inghetata, ca abia ne-am miscat dupa ultima tura de pancakes cu iaurt si miere si nu am vrea sa venim din concediu mai slabi si mai amarati. Las aici poza asta, sa va zambeasca si voua parasuta asta simpatica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu