Glumesc, daca tot am deschis articolul, haideţi să vă povestesc cum decurge autoizolarea la noi in casă.
În primul rând, am furat startul la statul acasă, datorita herniei de care vă povesteam anterior. Între timp chiar am aflat că nu e doar o hernie, ci două, ca na, aşa sunt eu, iau tot la ofertă. Dragonul Rares mi-a făcut onoarea de a sta cu mine incă din prima zi, pe motiv de cazuri de gripă in clasa lor. Acum pare o poveste indepărtată, chiar uitasem că anul astă ne-am luptat şi cu gripa. Una peste alta, de două săptămâni suntem toţi în muncă de acasă. Practic, cam de aici a început distracţia.
În primul rând, să-mi scrieţi şi mie ăia care vă plictisiţi acasă, vă rog! Să-mi povestiţi şi mie cum e, că eu nu mai pot. Eu şi Consortul ne batem pe cate o cameră libera pentru teleconferinţele de la job, de multe ori fix pe acelaşi palier orar. Dragonii se luptă cu temele primite, dar şi pentru atenţie permanentă, de cele mai multe ori amândoi deodată si evident in palierul orar pomenit mai sus.
Noroc cu funcţia "mute"a telefonului, că nu mă aude toată firma cum gâfâi alergănd pe scări să rezolv o operaţie la clasa a doua şi când ajung iar jos în living, sunt chemată iar sus, să vad cum se ordonează o propoziţie la clasa pregătitoare. Ce mă enervează pe mine la şcoala de acasă, e faptul că nu mai vine mâncarea de la "after-school", aşa că săptămâna asta era să fac o prezentare in power point cu lingura de lemn. Mă rog, la final oricum aşa arăta, aşa că am primit-o retur la cosmetizat.
Pentru că cică acum e momentul, am inceput si programul de recuperare prin kinetoterapie on line, program cu care incep dimineaţa, după care aş fi bună de somn, dar eu o iau la alergat pe scări. Partea bună e că acum nu mă mă doare spatele, de fapt mă doare, dar am aşa o febră musculară că nu mai simt.
Nu credeam că stând acasă voi aştepta aşa tare weekend-ul, deşi mă ia cu frisoane când mă gândesc că trebuie să hranesc de 3 ori pe zi 3 bucăţi autoizolaţi. Care puteţi şi mai aveţi idei, împărtăşiţi cu noi variantele de meniu, că la activităţi stăm bine, deocamdată.
Pentru că şi eu şi Consortul aveam temerea că vom ieşi mai rotunzi din carantină, am decis sâmbătă să renunţăm la vin şi alte distracţii bahice. Ne-a ţinut abstinenţa până marţi, când am realizat că mai bine rotunzi, dar normali la cap...mă rog, măcar optimişti. Pastilele le păstrăm pentru nivelul următor!
Vreau să cred că va fi bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu