Liniste si pace pe blog in ultima vreme. Cred ca blogul a fost putin in concediu, ca eu l-am sarit si anul acesta.
Pai, normal, ca dupa valul de interviuri, trebuia sa urmeze si reintoarcerea in campul muncii. M-am imbracat frumos, m-am fardat, m-am aranjat si iata-ma la munca. Totul roz si frumos, problema e ca eu parca parca sunt din piesa aceea "iti arat ca POT "
Pot sa fiu mama, pot sa fiu angajata model, pot sa fiu sotie si tot asa. Si pentru ca nebuna, cand n-are de lucru, isi face, m-am gandit eu ca pot sa fac si torturi la comanda, activitate inceputa in perioada de mama casnica.
Asa ca primele zile de job au aratat cam asa: zile pline de training pe produse, cu seful langa mine, dupa-amieze cu copii energici si nopti petrecute in bucatarie ( am dat gata 4 torturi in 2 zile.
Noptile sunt in continuare active, deoarece bebelul, care intre timp se apropie de 1 an, face show. Adica imi da alarma de vreo 5 ori pe noapte, asta asa ca sa nu ma lenevesc si sa nu-mi ies din mana.
Nu ma plang, mi-am dorit sa ma intorc la munca, torturi fac din pasiune, copiii sunt tot ce mi-am dorit si pana la urma, la pensie voi recupera toate orele de somn.
Deci, daca mai aveati vreun dubiu...eu pot :)))
Pana pici lata...la ce folos?
RăspundețiȘtergerePt ca vorba lui fiu meu " poate asa esti construita, mami ! "
RăspundețiȘtergereSunt in asentimentul tau :) Monica
RăspundețiȘtergere