Cand acasa ramane doar tata

Pentru ca, asa cum va spuneam in articolul trecut, eu ma aflu in mijlocul procesului de recrutare, proces care a necesitat un drum de Bucuresti, copiii, cei doi, au ramas timp de cateva ore pe mana consortului.
Inainte de a intra in firul povestii, pe care daca sunteti barbati si inca nu aveti copii, va recomand cu caldura sa nu o cititi, pentru a nu decide sa ramaneti fara mostenitori inainte de vreme, am sa va fac cunostiinta cu cele trei pesonaje. Consortul, in rolul tatalui responsabil, Alexandru- 3 ani si jumatate , in rolul fiului cel mare si Rares-9 luni, personajul principal .

Totul a inceput miercuri, cand unul dintre cei cu care ma intalnisem la o discutie in Cluj, a decis sa mai avem o noua intalnire la Bucuresti, asa ca sa zicem ca am mai parcurs un pas in drumul spre angajare. M-am sfatuit cu Consortul si am decis ca lucrurile nu sunt foarte complicate. Alexandru e la gradinita, Rares mergea deja de doua zile la cresa, eu porneam din Cluj noaptea la 3, urmand ca pana seara sa fiu inapoi. Prin urmare, Consortul trebuia sa pregateasca piticii dimineata pentru gradi/cresa, sa-i transporte pana acolo si sa-i ia pe la ora 17. Nimic complicat pana aici. Eu, mama, am pregatit de seara hainele copiilor, bagajul fiecaruia, lista cu indicatiile si iata-ma cu noaptea in cap la drum. Acasa liniste si pace, pruncii inca dormeau, tatal se pregatea sufleteste pentru dimineata.
Trebuie sa recunosc ca am fost mandra si mirata cand, pe la ora 7, m-a sunat vesel consortul sa-mi comunice ca totul e sub control, copiii sunt gata pregatiti, el deja face cafeaua, urmand doar sa transporte copiii la gradi/cresa.
N-a durat mai mult de 15 minute pana la urmatorul telefon, cand bietul sot imi anunta avaria,
cerand haine de schimb pentru Rares. Ouups...asta nu avea cum sa sune bine. Toti cei care au copii, indiferent de varsta, stiu deja ca bebelusii au darul de a face caca ( scuzati expresia, dar incerc sa redau tabloul exact) fix atunci cand te grabesti sa pleci. Totusi, barbat cu picioarele pe pamant, tatal a ramas calm, a asezat copilul pe covor ( fara salteluta sub el) si a desfacut scutecul. Gresita miscare. Lucrurile aratau mult mai rau decat isi imaginase, fiind atinse toate hainele si evident, covorul. Deci, sus copilul, pus in vana cu tot cu haine, dezbracat sub dus si acum mai lipsea o mana de ajutor. Cum singurul la indemanna era bietul Alexandru, caruia i se explicase deja ca " avem o situatie", lui i-a revenit rolul de a spala bebelusul cu dusul, in timp ce consortul il tinea. Imaginati-va tabloul, tatal tine copilul mic in vana in picioare, in timp cel fiul de 3 ani il spala cu dusul. Nici n-as stii sa spun care dintre ei e eroul pana acum, dar pana la urma a fost o lectie de responsabilitate pentru amandoi, ca micutul va cunoaste patania doar din povesti.

Dupa ce va opriti din ras ( mie mi-a luat vreo 15 minute) trebuie sa recunoasteti ca, de data aceasta Consortul a fost la inaltime, desi practic s-a aflat la munca de jos.