Da, stiu, nici prin strainatate nu umbla cainii cu covrigi in coada, cu siguranta si acolo iti vine sa urli cateodata ( de cele mai multe ori de dor).
In Romania, insa, in ultima vreme, am trecut de faza cu urlatu' si incep sa ma intreb (cam tarziu, ce-i drept) daca am facut bine ca am decis sa fac copii. Pai cum, Doamne iarta-ma, sa nu-mi pun intrebari ? De mai bine de o saptamana stau si ma intreb ca proasta, cum e posibil ca o tantita, vanzatoare la metalo-chimice in Huedin, doar cu liceul, ca facultatea absolvita la Bogdan Voda nu o pun, a ajuns ministru. CUM e posibil asa ceva? Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic cu nimeni, nu cred ca toata lumea trebuie sa faca facultate. Dar e suficient ca sa ajungi ministru? Ce sau ar trebui sa intreb cine te califica pentru pozitia asta?
Si cum stateam eu si-mi rumegam indignarea, vad azi o stire: "Adrian copilu' minune a fost facut cetatean de onoare al nu stiu carei localitati, pt contributia la evolutia artistic-culturala" . Am fost la un pas de apoplexie, rau, lesin...toate.
Pai bine, domnilor, care luati astfel de decizii, sa-mi spuneti si mie si miilor de parinti din tara aceasta, ce sa le spunem copiilor cand ii trimitem la scoala? " Du-te, puiule si invata, poate prinzi un job pe salariul minim ? " sau mai bine inchidem scolile, ca tot nu avem nevoie de ele in tara unde CULTURA se face pe ritm de manele, iar ca sa ajungi in guvern e suficient sa inveti sa folosesti "copy-paste".
Sincer, regret azi, ca prea legata de casa si familie ( nu-mi pot imagina cum mi-as creste copiii departe de bunici) am ales sa raman in tara aceasta, care arunca peste granita tot ce e bun .
un blog despre orice
E o onoare c-a rezistat la câte nopțâi a plââââââns!
RăspundețiȘtergereStai, ăla era Costi Ionita
Ar fi de ras,daca n-ar fi chiar de plaaaaans:))
Ștergere