Mamiii, maman, mom....mamaaa!!!
Da, Rareș?!
Tu chiar m-ai auzit? Am vrut să văd dacă răspunzi.
Română, engleză, mă rog, o tentativa de engleză, vorbit, cântat, toate una peste alta, în timp ce mă învârt de nebună prin bucătărie să pregătesc cea de-a 15 a masă a zilei, adică cina. Iar mama, maaaama, dna învățătoare.... ah, nu, mama, ca și-a amintit că nu e la școală.
Rareș, taci că nici nu mă aud gândind!
Dar trebuie să te auzi? Gândești și gata!
Are dreptate, mai bine nu mai gîndesc, că mi-ajunge zumzetul din casă. In timpul ăsta zboară pe lângă mine o minge, din fericire e de burete, Dragonul cel mare e răcit și așteaptă un ceai. Vrea și Dragonul mic un ceai, in încercarea de a mă convinge că e cam răcit și el și nu poate merge la școală. De fapt s-a răzgândit, vrea la școală, că are ghiozdan nou și vin în vizită la clasă copiii de a 7a din fosta clasă a dnei. Deci fără ceai dacă nu mai e răcit. Totuși, e cu miere? Atunci vrea. Intre timp coboară scările în săritură pentru a 45 a oară de vineri incoace.
Rareș, te lovești! Aseară te plângeai că ți-ai luxat glezna, acum sari iar!
Nu mă doare când sar, mă doare când merg!
E deja de 5 minute intins pe spate, acum îl doare genunchiul. Mamiii, maman, mama...
Minge, engleza, puțin baschet in casă, un copil in alergare, unul întins în pat, reușesc cumva să urle amândoi aceeasi piesă deodată, aproape pe același ritm, în timp ce incerc să mă gândesc dacă le-am dat deja să manânce sau doar am intenționat. Ceai, cina, sirop de tuse, haine călcate pentru mâine, sincer, îmi vine și mie să strig ....mamaaaa! Că dacă stau bine să mă gândesc, oricum ea e de vină, că mi-a urat să am doi copii fix ca ai ei. Na, că mi-a ieșit!
Mamiiii, mama....
Daaa
Pot să mănânc ceva semi-dulce? Adică nu dulce, ceva așa, semi-bun, niște gustărele, ceva.
Acum ai mâncat, nu mai poți nimic!
Bine, că oricum simt ceva în gât ....
Încă două ore și îi pun la somn. Las poza pentru exemplificare, de undeva, mingea strigă : mamiiii!
