We love retro...sau nu?

Stiu un banc fain :” Domnu doctor, am o problema
                                Ce anume?
                                Am dubii! sau nu?”


Bancul e chiar retro, ca daca imi amintesc bine il stiu de la un prieten din liceu, dar sincer cam asa simt si eu legat de seara de sambata.

     Dar sa o luam cu inceputul. Sambata am fost la discoteca. Da! De ce va mirati, ati uitat ca asa era acum 20 de ani? Dis-co-te-ca! V-ati prins, am fost la ”we love retro”. Fain! Atmosfera colorata, galagie, un DJ cu aptitudini de staroste, distractie, ce mai. Singura chestie care m-a socat a fost ce adolescenta chinuita am avut. Serios, voi ati ascultat vreodata E-Rotic? Chin gol. A venit tanti asta, a inceput sa strige Max, don t have sex with your ex, m-a luat cu groaza. Totul pana ne-a intrebat daca ne amintim cum faceam sex la telefon. Pe bune, femeie? In ce an a aparut piesa asta? Noi aveam telefon fix pe vremea aia si la cat costa apelul, terminai inainte sa incepi.


    M-am pregatit pentru seara asta, ca nu ma duce barbatu toata ziua la discoteca si ca sa se vada ca sunt in tendinte, m-am machiat corespunzator si tare. Alta dilema a mea: cum rezistam frate cu toata chestia aia pe fata seara de seara, ca sa nu mai spun ca de multe ori asa adormeam. Daca stau sa ma gandesc bine, nici nu aratam rau la varsta asta, tinand cont ce faceam atunci. Toata seara am avut senzatia ca mi se inchid ochii de la machiaj si mi-am cerut scuze in gand pentru fiecare atrocitate din facultate.
  Dar nu ma plang, ca am avut in gasca cu noi o prietena iesita cu o ora inainte din sala de operatie (era la munca, nu pe masa) si care duminica  dimineata, cand noi inca nu ne beam cafea, ea era inapoi pe metereze, unde a si ramas pana seara la 8. O suspectez ca a fugit la munca de frica sa nu ii punem pe replay E-rotic.
  Restul mi-au placut, doar doamna de la Culture Beat m-a speriat cand a intrat cu bastonul pe scena (glumesc, avea un sceptru), dar pana la urma sunt de inteles si artistii astia, ca au si ei o varsta. Apropos, stiati ca Coolio are 56 de ani? La Coolio m-am emotionat, recunosc. Cred ca aveam vreo 13 ani cand a aparut filmul Dangerous Minds si ne-a chemat mama de la somn si ne-a lasat pana la sfarsit sa-l vedem. Cand se lanseaza ultimul episod din Star Wars promit sa fac si eu vizionare cu Dragonii, sa ma tina si minte, ce mama cool sunt. La Rednex n-am mai rezistat, dar ma gandesc ca astia nu-s asa in varsta, mai am sanse sa-i vad cu alta ocazie :)))

  De departe cea mai mare distractie au fost spectatorii, nu toti, doar cei care incercau cu disperare sa para mai tineri si de data asta am vazut mai ales barbati. Din pacate rezultatul nu cred ca era cel dorit de ei, ca pareau mai degraba niste batrani scapati de la vreun bal mascat. Cred ca de la o varsta turul pantalonilor trebuie sa revina la locul lui, altfel lucrurile arata cel putin ciudat.

 Deci, care ati mai fost sambata la Retro Party, sariti cu comentariile, dar sa nu va luati de Coolio aici, ca nu-i loc.


P.S. Tot sambata am aflat si eu ce articol de imbracaminte e ”houdie”, pe vremea mea ii zicea ”solex” :))


 

Drumul spre ”sa imbatranim impreuna”

   Azi a aparut la noi in casa prima pereche de ochelari si nu ma refer la cele 15 perechi de ochelari de soare ale mele. Nu! Vorbim de ochelari seriosi, de vedere, pentru citit si privit ironic pe deasupra lor. Cum ar zice Consortul ” e de la varsta”, ca el e ala care a trecut de 40 de ani la noi in casa.
     

  
   Sincera sa fiu, nici eu nu prea ma laud, ca desi vederea mea pare sa reziste onorabil ( deocamdata) pe mine par sa ma tradeze altele. Daca acum ceva vreme, ma plangeam aici de semnele de uzura prezentate de electrocasnice, acum duc o durere de spate care ma pune uneori la pat, banuiesc ca tot ”de la varsta”. As rade daca nu m-ar durea, ca eu cand ma uit la noi, parca tot la 20 si ceva ne vad, singurii din peisaj care nu-mi dau la socoteala sunt Dragonii. Habar n-am cand am trecut de la caratul lor in brate peste tot, intr-o vreme in care cele 10 kg nu mi se pareau mare lucru, la ridicatul cu greu al ghiozdanelor lor. E drept ca intre timp oamenii de aproximativ 40 de ani mi se par incredibil de tineri, barbatii fara par sunt sexy, sutienele push up eficiente, ochelarii de vedere o fita, tocurile din indispensabile au devenit ”de ocazie” si lista ar putea continua, dar nu vreau sa va stresez.
 
    Nu ma intelegeti gresit, ca nu ma plang, doar profit de moment sa fac o balanta, daca tot am dat cu capul de realitate. Sunt si parti bune, nu zic nu, desi trebuie sa recunosc ca sunt uimita ca deja am ajuns la faza aia din viata cand vad ”live” ca moda revine, imi amintesc ca am mai purtat candva modelul de fusta de acum sau mai rau, cand m-am trezit vorbind de un moment din trecut cu ”acum 20 de ani”. Pe bune? Acum 20 de ani nu trebuia sa am vreo 5?


  
   Cand ne-am casatorit, sa imbatranim impreuna parea un drum foarte indepartat, dar acum, cand prin casa se ratacesc tuburi de diclofenac, ochelari de vedere, suporturi lombare si genunchiere, parca nu mai pare asa departe. Daca stiti cumva, sa-mi spuneti si mie cand incepe aia cu ”isi traiesc a doua tinerete”, ca din prima n-am inteles mare lucru. Si la ”a doua” ramai asa cu toate durerile, te obisnuiesti cu ele sau cum? Intreb pentru un prieten .