Despre copilărie si tocuri

 
    Fac orice prin casa, orice, dar nu ceea ce ar trebui, adica teme. Am vreo 14-15 ani, sunt acasa, la Alba ( nu va obositi cu glumele despre soferi, le-am auzit pe toate,mai astept cateva bancuri bune cu blonde), in apartamentul nostru de la etajul unu, cand aud pe casa scarii, tocurile. Da, tocurile, unicele, singurele, inconfundabilele tocuri ale mamei, cu o bataie mai apasata decat cealalta, scurte, grabite, se opresc in fata usii. Un singur set de scari si inca vreo trei pasi pana la usa sunt mai mult decat suficient pentru ca eu sa fiu asezata regulamentar in fata caietului de teme..salvata de tocuri.
  Cobor azi, adult, pe tocurile mele din masina si-n spate aud tocurile mamei. Nu, nu ma urmareste, nu e in spatele meu pe strada, doar pasii scurti, grabiti, mai apasati pe stangul, au devenit ai mei. Merg exact la fel, ma misc la fel, peste cativa ani, Dragonii vor stii exact ca am ajuns la usa, dupa bataia tocurilor si asta imi place. E partea mea de " om mare" care imi place. E un fel de cantec al caprei cu trei iezi, la care ei sa deschida usa.
   

Parinti seriosi, copii sinceri..

Imi amintesc bine ziua cand m-am imbracat eu ca o lady( sa par si eu mama serioasa) si am purces la vizitarea creselor/gradinitelor din zona, ca trebuia sa gasesc locul perfect pentru una bucata copil( la vremea aceea).
Am gasit ce cautam, numarul copiilor din dotare s-a dublat intre timp, m-am relaxat si ma mai duc si in trening dupa ei, ca deja ma stie tot personalul, parca as lucra si la ei o juma de norma.
Sa nu va ganditi acum ca oi fi vreo mama din aia care sta pe holuri ca sa auda ce/cum vorbeste educatoare, nici vorba. Atat eu cat si Consortul, am devenit cunoscuti la gradi datorita Dragonilor.
Prima data cand m-a intrebat educatoarea lui Rares daca bem des șampanie, m-am blocat. Noroc cu Consortul, care i-a spus "mai bem, dar doar dupa ce culcam copiii". Se pare ca Rares striga, de cate ori vedea o sticla de suc " sa puste șampania!!!!" I-am explicat apoi femeii, ca nu avem ceva ritual in casa, nici motive atat de frecvente de sărbătorit, replica pustiului era preluata de la petrecerile de copii.
Daca la prima faza ne-am mai explicat, a reusit Alexandru sa ne puna iar intr-o lumina roz ...
Se pare ca a gasit el o metoda originala de a-i explica unei colege care pronunta "roză" in loc de "roz", ca e total gresita pronuntia   " culoarea e roz, iar roze e un vin scump".
De data asta, n-am mai gasit nici o scuza sau influenta externa, singura mea nelămurire e de unde stie copilu' preturile, ca daca-i spun ca lego e scump, se uita la mine de parca n-ar cunoaste termenul. Dar, e plin de surprize Dragonul, ca dupa ce-ti face praf imaginea de om serios, iti mai zguduie si increderea in tine cu intrebarea magica       "mami, dar tu câți ani ?"
"34" raspunde sec subsemnata si aici vine lovitura de gratie
" pfooooaaai, Bibi (educatoarea) are 26".
 Si te intrebi ca omu, nu merit eu un roze dupa asa zi?
Partea buna e, ca la noi, la grădiniță, educatoarele sunt minunate, se amuza cot la cot cu noi de replicile copiilor si m-am convins in timp, ca nu eticheteaza parintii dupa povestile celor mici( ca altfel, sigur ne facea protectia copilului o vizita), asa ca, poate n-ar strica sa pastram aceeași atitudine si noi, parintii fiorosi, atunci cand avem senzația ca educatoarea copilului a facut sau a spus ceva nepotrivit. Numa zic, ca lucrurile sunt interpretabile in ambele sensuri sau cum zicea bancul:
       Afis la grădiniță" dragi parinti, nu credeți tot ce spun copiii acasa, de la grădiniță, nici noi nu credem tot ce spun de acasa"

De la "Cats" la "Pokemon Go"

     Despre ce sa vorbesti zile acestea, daca nu despre isteria "Pokemon"? Nu sunt eu vreo inraita a jocurilor, dar trebuie sa recunosc, ca uneori m-a mai prins cate unul.

     Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
     Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
     In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
     Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?


   ( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
      - Ce faci?
      - Prind bazbidusi
      - Dar cum arata bazbiusii?
      - Nu stiu, ca inca n-am prins niciunul...)

Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?






 

De la "Cats" la "Pokemon Go"

     Despre ce sa vorbesti zile acestea, daca nu despre isteria "Pokemon"? Nu sunt eu vreo inraita a jocurilor, dar trebuie sa recunosc, ca uneori m-a mai prins cate unul.

     Acuma sa va vad cat de "tineri" va dati! Care dintre voi stiti jocul "Cats"? Eu una, cu acesta mi-am inceput cariera de "jucator". Treaba simpla, regulile erau cam asa; jucatorul avea cea mai puternica arma, o matura, iar inamicii erau niste mate ( pisici) isterice, care isi lasau urmele de labe peste tot, pe covor, iar treaba ta, a jucatorului, era sa faci ordine dupa ele. Sincera sa fiu, acum, daca ma uit in urma, a fost un antrenament foarte bun pentru rolul de mama, unde arma, adica matura, e cam aceeasi, doar Dragonii au luat acum locul matelor isterice. Simplu de tot, ei lasa urme pe covor, treaba mea e sa strang, plata in ceruri, ca puncte nu castig. Diferenta e ca, pe mate le puteai arunca de pe geam, cu o lovitura de matura, in cazul copiilor, tratamentul este intolerabil :).
     Urmatoarea mea aventura in lumea jocurilor pe PC (de la mama de la servici), a fost celebru Mario, un grasut simpatic si ager, despre care nu-mi amintesc prea multe, inafara faptului ca sarea vesel pe ecran si avea o salopeta de femeie gravida.
     In zilele noastre, am avuta o scurta aventura, de vreo 2 luni, cu Candy Crush, dar l-am abandonat, cand am realizat ca veneam acasa de la servici, hraneam puii in graba si ma puneam pe "facut rapoarte". Nu tin minte daca a incercat cineva sa vorbeasca cu mine in perioada asta, probabil ca raspunsul meu era monosilabic, asa ca, dupa ce m-am trezit la realitate, am divortat de Candy Crush, pe la nivelul 300 si ceva.
     Bag seama ca acum, in vremea lui Pikachu (daca i-am pocit numele, sa ma ierte), oi fi eu prea batrana, dar parca imi ajunge alergatul dupa Dragoni, pe care sincer, nu-i prind tot timpul. Job-ul meu e sa merg la medici, sa astept la usa pentru o intalnire cu ei, sa povestim stiintific despre medicamente. Ma si vad acum navalind peste un pacient in cabinet, eventual la ginecologie: " ma scuzati,doamna, va puteti da putin piciorul la o parte, am un pokemon sub scaun".Cum sa le explic eu sau Consortul copiilor care-i treaba. Parca il si aud pe Om:"las-o pe ma-ta ca vaneaza pokemoni, azi mancati iaurt". Oare cum functioneaza treaba cu indivizii astia? Ii vanezi doar in timpul liber sau cand suna goarna lasi tot si pleci la vanatoare? Poti sa-i vanezi si din masina sau doar pe jos? Plang cand ii prinzi? Se apara, se lupta, sar la tine? Acum serios, nu fac misto, dar mi se pare foarte aiurea sa o iau asa pe strazi dupa bazbidusi.
Stiti bancul cu bazbidusii ?


   ( Un tip isi flutura mainile in aer, a ca si cum ai prinde muste.Un prieten il intreaba:
      - Ce faci?
      - Prind bazbidusi
      - Dar cum arata bazbiusii?
      - Nu stiu, ca ina n-am prins niciunul...)

Cam asa e pentru mine treaba cu pokemonii, voi cum stati?
Alooo! Ati plecat dupa pokemoni?






 

Marea, nisipul si...halba

      Asa cum stiti deja din articolele precedente, presupunand desigur ca le-ati citit, concediile noastre se organizeaza in jurul plozilor din dotare. Vorbim aici de concediile importante, pentru care iti faci datorii pentru un an intreg, cu pasaport la purtator sau nu, dupa caz, ca altfel mai furam si noi cate 2, 3 zile singuri, dar alea n-au nici o organizare. Buuun, sa revenim asadar, la plecatu' in concediu cu toata satra disponibila, adica mama in cauza, Consortul/tata si Dragonii minunati, ajunsi acum la 2 ani si 10 luni si, respectiv 5 ani jumate.
     Fiind primul drum cu masina pe o distanta atat de mare( pana in Grecia), am decis sa calatorim noaptea, pentru odihna lor si linistea noastra. Sincera sa fiu, mi se pare cea mai buna varianta, mai ales daca sunt 2 soferi. Simplu: noapte, liniste, drumuri libere, vami fara cozi si, pana la ora 6 a.m. nici macar un "cand ajungem?". Eu una, as alege tot varianta aceasta.
    Am pornit noi la drum ca romanu', cu snitele si chiftele pentru tot sejurul si prajitura tot atata (multumim mamelor din dotare), desi, va spun din start, ca noi am plecat la all inclusive. Catre dimineata, ne-am fi oprit noi sa mancam pe capota masinii, adica eu si colegii de drum, respectiv frate-mio cu familionul, dar ne-a dus Consortul pana la hotel, tot ametindu-ne ca urmeaza imediat un loc cu "view' minunat, unde sa ne oprim.
   La hotel totul ok si, spre deosebire de anul trecut, am ajuns cu toate bagajele la noi. Frumos la greci, frumos hotel, marea un vis, poate doar cam multa plimbareala dintr-o parte in alta pentru bauturi. Nu ne-a luat mult sa descoperim barul cel mai dotat, nici noua, nici Dragonilor, care, dupa ce au invatat cum se da bacsisul, s-au abonat la dozatorul de sucuri. Pentru mine a fost simplu din start, mi-am facut repede o prietena noua, pe Margarita, motiv pentru care a inceput acum razbunarea antrenoarei de Kangoo Jumps. Consortul si fratele meu au decis repede, ca all inclusive-ul are nevoie de o suplimentare pentru seara, asa ca au descoperit repede un supermaket local. Baieti prietenosi, in special Consortul, si-au facut inclusiv card de fidelitate la magazin, ca deh, poate ajungem si anul viitor acolo, s-au pozat cu personalul si au ajuns la hotel cu o impresionanta rezerva de bere si vin.
Asta n-ar fi fost deloc o problema, daca nu ar fi plecat a doua zi Consortul iar la acelasi supermaket sa cumpere ceva suveniruri si nu s-ar fi intors cu inca 20 de beri, ca era oferta si primise 3 halbe gratis. Suvenirurile le-am achizitionat ulterior impreuna, ca nu plecase omu' cu atatia bani la el si doar nu era sa rateze oferta la..halba. Asa ca, daca altii isi iau bere cu ei cand pleaca in concediu, noi am mai adus si acasa.
    In alta ordine de idei, Dragonii au fost foarte cuminti anul acesta, s-au bucurat de mare, soare si aspersoarele de udat gazonul, evident, imediat ce i-am imbracat pentru cina. Dragonul Rares a decretat din start ca el " nu mai e bebelus", deci nu mai doarme in patut, ca el "merge la gradi la doamna" ( ceea ce tradus inseamna, din toamna). Au cumparat roboti cu perseverenta cu care a cumparat tatal lor bere, desi la acestia nu ne-a dat nimeni, nimic gratis.
   Drumul de intoarcere nu a mai fost atat de linistit, deoarece am calatorit ziua, am auzit de 11432 de ori intrebarea "cand ajungem", am tipat la ei de vreo 13 ori, m-am intors de vreo 152 de ori sa le dau apa, biscuiti, s.a si am amenintat in fiecare vama ca "aici va las, sa veniti cu autobuzul"( nu sariti cu parenting-ul pe mine, ca nu i-am lasat). Una peste alta, am ajuns toti acasa, nu stiu daca mai odihniti, dar cu siguranta mai relaxati si la anu' tot pe acolo mergem, poate ne fac cei de la supermaket o reducere in baza cardului de fidelitate si facem si noi de un set de 6 halbe.

Parintii singuri acasa...din nou

Lume, lume.....liniste mare la noi in casa: Dragonii au castigat o saptamana la bunici, la tara, spre bucuria intregii familii.

Bunicii au pregatit toata pensia pentru excursiile la mall, parintii le-au confiscat toate dulciurile din casa ( ma rog, cele aflate la vedere), iar piticii si-au pregatit tot repertoriul de fite si nazbatii, ca o saptamana are nevoie de toata pregatirea.
Buuun, toata lumea pregatita, masina plina, de parca mutam definitiv plozii de acasa, ii parcam la tara, dupa ce le smulgem formal toate promisiunile ca vor fi cei mai cuminti din lume.
Inca de pe drumul de intoarcere, noi, parintii de dragoni, am inceput sa ne facem planuri pentru cele 9 zile de huzureala care ne asteptau. N-are rost sa va plictisesc cu toate detaliile legate doar de cate ori aveam de gand sa iesim seara sau sa mergem in vizita la prieteni. Rezultatul?

Pai....sa vedem:

Am iesit intr-o singura seara si ne-am intors, ce-i drept la o ora la care Dragonii nu ne-ar fi permis.
Am decis sa ne trezim in fiecare dimineata la 6:30, dar n-am fost in stare in nici o zi, deci am dormit mult prea mult si ne-am iesit din ritm.
Am planuit sa facem curatenie generala, si azi, ziua 7, aspiratorul e tot in dulap, iar Consortul mi-a promis a 7-a oara "aspir maine"
Am iesit ( ca Pavlov n-a fost prost) la aceeasi plimbare de seara pe care o facem zilnic cu piticii, ba era sa luam cu noi si o trotineta o data...

In ceea ce-i priveste pe copii, acestia sunt mult mai parolisti decat noi si au facut lucrurile exact asa cum planuisera:

I-au carat pe bunici in "excursie" la cel mai apropiat mall, unde au cheltuit tot ce-au avut la dispozitie
Au facut fite, s-au dat cu fundul de pamant si au dat vina pe parinti pentru toate deprinderile proaste ( copiii, nu bunicii). Daca fac o prostie si-i intrebi de unde au invatat, ce credeti ca raspund? ...."Tata"
Au mancat de toate, au alergat cat au putut si cu siguranta, nu mai exista gaina nefugarita in ograda.

In concluzie, noi astia mai lenesi, mai avem in plan pentru urmatoarele 2 zile sa alergam la un cross, sa facem o bauta, sa mergem la un chef ( altul decat bauta), sa facem curatenie generala, evident. Muhahaaaa....

Habar n-avem ce mancam !

Am o problema. De fapt, noi toti avem o mare problema: habar n-avem ce mancam.

Aud zilnic la televizor, ca trebuie sa citim etichetele, ca suntem niste ignoranti, ca le dam copiilor prea mult zahar, din cauza ca nu deslusim lista ingredientelor. Buuun...
Nu stiu altii cum sunt, dar eu citesc. Citesc ingredientele, le etichetez in capul meu in bune si rele, incerc sa aleg raul cel mai putin rau. Dar cine raspunde pentru ceea ce scrie pe etichete?  Poate ati citit si voi articolul despre mierea poliflora, vanduta ieftin, ce-i drept, pe al carei borcan scria ca are in compozitie "miere poliflora dinafara UE", iar la analizele de laborator a iesit ca e 100% zahar, in diverse forme.
100% !!!!!
Nu 50%, nu 70% , ci 100% !!!!
Nu pot sa nu ma intreb cine raspunde pentru aceasta inselaciune? Imi veti spune ca nici nu avea cum sa fie miere adevarata la 10-14 lei borcanul, dar asta nu e relevant. Ma gandesc la romanul care abia isi permite un kg de zahar si care, cu gandul la sanatatea lui sau a copilului cumpara "mierea" asta. Cine raspunde pentru romanul acesta inselat, care cumpara zahar la suprapret, ambalat intr-o forma aparent sanatoasa????
Cine-i va spune ca a citit zadarnic eticheta?
Acesta e doar un exemplu, care s-a descoperit pentru ca niste apicultori care nu puteau concura pretul foarte mic, au dus acest produs la analize. Noi ce ar trebui sa facem? Sa ne plimbam cu fiecare produs cumparat pe la laborator  sau sa ne incredem linistiti in etichete si apoi sa ne miram de ce naiba creste vertiginos incidenta cancerului de stomac si colon in Romania?
Na, ca m-am enervat!
Si acum vine rezolvarea : vor aparea si la noi etichetele semafor, care vor cataloga alimentele in functie de cantitatea de zahar si/sau grasimi continuta, incadrandu-le in diferite grupe de risc. Pai daca ei, producatorii pot scrie ce vor la ingrediente, nu vom avea noi doar alimente cu bulina verde, eventual galbena? Nu vom fi noi, romanii, neamul cel mai bolnav, care mananca cel mai sanatos...pe eticheta vorbind ...

Sa ne salveze cineva !!!

Soc, soc, soc!!!!

Vin acasa, imi trantesc posteriorul pe canapea, beau o cafea linistita(sper eu) inainte sa aduc Dragonii de la gradi si inevitabil dau o tura pe canalele TV. Maaaaare greseala. Desi nu-mi doream, nu-mi doresc nicicand, dar pe un canal se vomita o stire despre...Ghici: despre GUTA !!! ( tipul ala mic gras, cu dinti mari, care canta manele).

 Cica individul acesta are o iubita gravida. Desi pana aici nu pare nimic anormal, ma rog, nimic inafara faptului ca a stat una sa o lase aratarea aia gravida( treaba ei, pana la urma), aflu cu stupoare ca nu a stat doar una si ca asta e a unspea! Da, dragilor, este al 11-lea mostenitor al acestui domn. Dreptul lui, din cate inteleg, din cariera lui de succes si din prostia nemarginita a unora, are omu cu ce creste progeniturile.
 Problema mea e alta. Va dati seama ca peste 20 de ani vor fi 11 Guta pe la TV, care vor urla de pe diverse canapelute, pe la diverse emisiuni mondene ?
 Peste 20 de ani, copiii nostri vor vedea cel putin 11 Guta, ca mai are timp sa faca si altii, debitand prostii la TV, batandu-se cu paparazzi pe urmele lor sau etalandu-si hainele sclipicioase pe la emisiuni de "Stil" ?

Acum, serios, n-ar fi oare de bun augur o lege, ceva care sa ne apere cumva ? Cati Guta poate suporta tara asta pana la urma?  Nu pot sa nu ma intreb cu cine se vor casatori progeniturile individului.Va spun eu cu cine: cu copiii lui Borcea , normal! Imaginati-va cum va arata apoi tara asta: o mare nesfarsita de fotbalisti care asculta manele sau manelisti care joaca fotbal...nu conteaza, la fel de trist.

Hai cu slabitu', ca vine primavara !!!

"Caloriile sunt chestiile alea mici si a dracului, care intra noaptea in dulap si ne stramteaza hainele "

Ce ma enerveaza pe mine maxim, maxim am zis, e faptul ca mi-au stramtat toate hainele faine, rochiile scurte si sexy si mi-au lasat niste rochii lalai si naspa, de lauza si pantaloni elastici de marime incerta. Pai pana cand ?!

Dupa ce tot anul 2015 l-am petrecut la dieta, pe principiul nici porc, nici magar, am incheiat apoteotic fix la aceleasi kg. cu care il incepusem ( anu',  nu porcu'). M-am enervat rau, dar rau de tot, mai ales ca de la o varsta se cam duce naibii tot ajutorul de la natura si singura forta care isi mai face efectul e gravitatia. Asa ca, motivata de dracii din mine si de toalele mici din dulap, am decis sa fac ce n-am facut niciodata sau cel putin, niciodata in ultimii ani....SPORT.
Mi-am luat colantii din dotare, aia pe care ii poarta toate mamele prin casa, tricoul mulat ( nu-i greu, la un moment dat toate hainele imi erau mulate) si iata-ma, ca o floricica la sala, inscrisa la kangoo jumps. Ca sa fiu sigura ca nu ma baricadez mai apoi in casa, mi-am facut direct abonament, ca na, cat de greu putea sa fie ? Pai, va spun eu cat de greu: am vrut sa plang de vreo trei ori pe parcursul primei ore, dar sincer mi-a fost rusine de restul fetelor, care pareau sa danseze pe ghetele alea, in timp ce mie imi batea inima in cap. Stati linistiti, ca n-am patit nimic, am ajuns cumva pana acasa, unde am vrut sa ma culc pe prag, dar nu am avut vreme ca trebuiau spalati Dragonii ( cele doua chestii mici din casa, care se ocupa de ceea ce ramane neatins de calorii, respectiv sistemul nervos al subsemnatei). Buuun, si uite asa m-am facut sportiva. Am fost la kangoo si a patra si  a saptea oara, inca merg si culmea imi si place, nu mai incerc sa ma culc pe pragul usii, intre timp reusesc sa ajung destul de sprintena in dormitor. Sunt evident la dieta si anul acesta si sper incet, incet sa ma intorc la rochiile alea dragute pana nu se demodeaza de tot si promit sa va tin la curent, zilele astea ies si la alergat...cred. Serios, ca imediat vine vara peste noi !