Iubesc mirosul de cafea dimineata, iubesc mirosul de cafea gata facuta cand ma trezesc eu ( ceea ce e practic imposibil) . Poate pentru ca-mi aminteste de diminetile cu mama, femeia care e practic atasata la aparatul de cafea ( cred ca in momentul in care deschide ochii, porneste singur expresorul).
Dar nu, diminetile nu miros a cafea suficient de devreme. Din momentul in care deschid ochii, fortata de sunetul magic " mamiiiiiiiiii", timpul pare ca se ia la intrecere cu mine, care ma lovesc ca beata de toti peretii.
N-am sa va descriu cursa care se desfasoara pana e toata lumea imbracata, nu de alta, dar mai am inca prietene insarcinate, care e bine sa nu se nelinisteasca inainte de vreme.
Ceea ce se desfasoara in capul meu, in paralel, e ceea ce ma preocupa acum. Inca din copilarie, mi s-a spus a seaman cu tata ( si recunosc, ca la ce gura are am, s-ar putea sa fie asa), insa uneori parca privesc dinafara cum ma transform in mama. A avut ea intotdeauna o vorba " doar nu sunt castigata la loz in plic", expresie care, acum cand ma aud repetand-o, parca nu mai pare asa amuzanta. Pai cum naiba sa se fii simtit si ea, cand incepeam sa o alergam pana nu se facea bine lumina afara !
N-am habar cand si de ce m-am certat cu somnul in copilarie, dar din ceea ce povestesc ai mei, se pare ca eram spaima oricui incerca sa se odihneasca in preajma mea, iar acum, Soarta/Karma/Universul se razbuna si am parte de doi copii dupa chipul si asemanarea mea. Pai n-am avut si eu norocul sa semene baietii cu Consortul, care are o relatie absolut speciala cu somnul, in orice conditii.
Eu, care pe vremuri, nu vorbeam cu nimeni pana nu imi savuram cafeaua, acum pana ajung sa ma vad cu cana mare de expresso in mana, mi se pare ca a trecut deja jumate de zi.
Am si eu o intrebare pentru cei ce au depasit etapa trezitului de catre copii ( mama, fii atenta) : De ce , Dumnezeu, va treziti tot la ore absolut imposibile ? Chiar nu vine nici o vreme cand vom profita de dimineti cu aroma de liniste ?
un blog despre orice
marți, 29 aprilie 2014
marți, 8 aprilie 2014
Nu poate fi nicicand prea devreme sa te indragostesti
Alexandru are 3 ani. Alexandru e indragostit de Miruna.
Ambele afirmatii sunt in egala masura de adevarate si, desi stiam de afinitatea dintre cei doi inca de cateva luni, zilele petrecute de Alexandru racit acasa, mi-au clarificat lucrurile. Credeti ca-i nesemnificativ sa ai trei ani si sa fii indragostit de colega de la gradi ? Nu e.
Am cunoscuti multi barbati indragostiti, unii la vreme chiar de subsemnata, insa fiu-mio e un adevarat spectacol cand vine vorba de Miruna.
Inainte de toate, pentru a respecta canoanele psihologice conform carora barbatii aleg femei care le seamana mamelor, Miruna are parul ca " mami, dar nu prins", ceea ce in traducere inseamna ca Miruna e blonda si poarta parul desfacut.
Sa iubesti la 3 ani, presupune sacrificii. Stiti ca multi copilasi la varsta lor isi folosesc cu dexteritate ambele maini pentru desenat, mancat. Alexandru e dreptaci, asta se vede clar sau cel putin asa stiam eu, pana cand nervoasa ca isi tot pune mancarea pe el, am remarcat ca se chinuie sa manance cu stanga, pentru ca ...surpriza: " asa face Miruna". Buuun, cu chiu, cu vai, am depasit aceasta criza existentiala si am reusit sa-l conving ca nu e nevoie sa se imite unul pe celalalt. Restul efortului i-a revenit ulterior mamicii Mirunei, cand aceasta a decis ca " daca Alexandru a plans cand mamica lui a fost educatoare o zi, si eu am sa plang cand vine mamica mea".
Sigur, dragostea, intalneste obstacole indiferent de varsta protagonistilor, si de acest aspect se ocupa colegii de grupa, care te anunta inca de pe hol ca "Alexandru si Miruna sunt prieteni !!!"
Piticul iubeste galant si prin urmare, la inceput de martie, singura aleasa sa primeasca martisor a fost, ati ghicit: Miruna. Zilele trecute am vazut chiar si cateva miscari lungite pe covor, zicea ca face balet si, desigur ca n-am mai intrebat, dar sigur Miruna e inscrisa la balet .
Are insa, si momente de independenta, cand recunoaste ca mai sunt si alte fetite cu care se intelege bine in grupa, unele chiar il plac, iar el se lasa iubit (ca doar e barbat si i se cuvine)
Ceea ce e minunat, daca ii observi pe cei mici, e candoarea si sinceritatea cu care se intampla totul in lumea lor. Totul e simplu si clar si vorba lui : "de ce nu stii, mami ?!"
De exemplu, desi cunoaste aproape toate marcile de masini si le si recunoaste fara greseala, e absolut convins ca Miruna are o masina marca "Miruna" . Sigur ca nu toti ceilalti au masini cu numele lor, doar ea si intr-o zi vor veni amandoi cu masina ei la noi acasa, sa se joace, cand va avea timp mamica ei si atunci vom vedea toti ca el are dreptate.
Sincera sa fiu, sunt convinsa ca asa e si sper doar sa nu creasca prea repede. Sunt minunati acum si cel mai important sunt fericiti.
In loc de P.S., am sa-mi cer scuze mamicii Mirunei ca am povestit despre fetita ei, dar e o poveste prea frumoasa, asa ca am pastrat numele reale ale piticilor.
Ambele afirmatii sunt in egala masura de adevarate si, desi stiam de afinitatea dintre cei doi inca de cateva luni, zilele petrecute de Alexandru racit acasa, mi-au clarificat lucrurile. Credeti ca-i nesemnificativ sa ai trei ani si sa fii indragostit de colega de la gradi ? Nu e.
Am cunoscuti multi barbati indragostiti, unii la vreme chiar de subsemnata, insa fiu-mio e un adevarat spectacol cand vine vorba de Miruna.
Inainte de toate, pentru a respecta canoanele psihologice conform carora barbatii aleg femei care le seamana mamelor, Miruna are parul ca " mami, dar nu prins", ceea ce in traducere inseamna ca Miruna e blonda si poarta parul desfacut.
Sa iubesti la 3 ani, presupune sacrificii. Stiti ca multi copilasi la varsta lor isi folosesc cu dexteritate ambele maini pentru desenat, mancat. Alexandru e dreptaci, asta se vede clar sau cel putin asa stiam eu, pana cand nervoasa ca isi tot pune mancarea pe el, am remarcat ca se chinuie sa manance cu stanga, pentru ca ...surpriza: " asa face Miruna". Buuun, cu chiu, cu vai, am depasit aceasta criza existentiala si am reusit sa-l conving ca nu e nevoie sa se imite unul pe celalalt. Restul efortului i-a revenit ulterior mamicii Mirunei, cand aceasta a decis ca " daca Alexandru a plans cand mamica lui a fost educatoare o zi, si eu am sa plang cand vine mamica mea".
Sigur, dragostea, intalneste obstacole indiferent de varsta protagonistilor, si de acest aspect se ocupa colegii de grupa, care te anunta inca de pe hol ca "Alexandru si Miruna sunt prieteni !!!"
Piticul iubeste galant si prin urmare, la inceput de martie, singura aleasa sa primeasca martisor a fost, ati ghicit: Miruna. Zilele trecute am vazut chiar si cateva miscari lungite pe covor, zicea ca face balet si, desigur ca n-am mai intrebat, dar sigur Miruna e inscrisa la balet .
Are insa, si momente de independenta, cand recunoaste ca mai sunt si alte fetite cu care se intelege bine in grupa, unele chiar il plac, iar el se lasa iubit (ca doar e barbat si i se cuvine)
Ceea ce e minunat, daca ii observi pe cei mici, e candoarea si sinceritatea cu care se intampla totul in lumea lor. Totul e simplu si clar si vorba lui : "de ce nu stii, mami ?!"
De exemplu, desi cunoaste aproape toate marcile de masini si le si recunoaste fara greseala, e absolut convins ca Miruna are o masina marca "Miruna" . Sigur ca nu toti ceilalti au masini cu numele lor, doar ea si intr-o zi vor veni amandoi cu masina ei la noi acasa, sa se joace, cand va avea timp mamica ei si atunci vom vedea toti ca el are dreptate.
Sincera sa fiu, sunt convinsa ca asa e si sper doar sa nu creasca prea repede. Sunt minunati acum si cel mai important sunt fericiti.
In loc de P.S., am sa-mi cer scuze mamicii Mirunei ca am povestit despre fetita ei, dar e o poveste prea frumoasa, asa ca am pastrat numele reale ale piticilor.
joi, 3 aprilie 2014
Cine a furat 1 aprilie ?
Aprilus-magarus ! Parca asa ziceam dupa o farsa de 1 aprilie in copilarie. Pe masura ce a trecut timpul, nu am mai simtit ziua de 1 aprilie ca in anii anteriori. Nu tin minte sa fi facut eu vreo farsa reusita, dar imi amintesc cateva facute de altii.
Prima care imi vine in minte e cea executata de colega mea de camin, care-l facuse pe iubitul de la vremea respectiva sa se prezinte la usa camerei cu o plasa de portocale, suc, o mutra spasita si promisiuni de viitor, cand l-a anuntat de 1 aprilie ca e insarcinata ( gluma desigur). Peste cativa ani, insa, ne-am prins ca teapa o luase ea, de fapt, cand l-a luat de barbat ( de bunavoie si nesilita de nimeni) lucru remediat apoi prin divort.
Un prieten de familie reusise, tot in vremea studentiei, sa o urce pe maica-sa in trenul spre orasul unde studia el, dupa ce o anuntase foarte credibil la telefon ca si-a rupt un picior, parca. Norocul lui ca doamna in cauza are un molipsitor simt al umorului, ca de eram eu in locul ei, chiar ii rezolvam piciorul.
Imi amintesc si ca am alergat odata cu un brat de prosoape in apartamentul bunicilor, care ne sunt si vecini, dupa ce tata ( specialistul nostru in farse) ne anuntase alarmat ca s-a spart nu mai stiu ce teava si pluteste casa.
Frate-meu era sa-mi provoace un atac, cand m-a sunat acum cativa ani pe 1 aprilie, sa-mi spuna ca fostul, cu care imi aruncasem farfuriile in cap cu cateva luni in urma, a venit si mi-a luat televizorul din apartament. Mi-am amintit ca e ziua farselor abia cand eram deja cu telefonul in mana, pregatita sa-i insir omului toti sfintii cunoscuti.
Anul acesta un singur prieten de pe facebook si-a trecut ziua pe 1 aprilie si, desigur ca i-am urat La multi ani, desi e nascut in iunie. Draguta farsa, mai ales daca dadea si de baut.
Ce s-a schimbat in ultimii ani, ca parca ne-a furat cineva 1 Aprilie ? Mie mi-e dor de niste farse bine facute, nu pun la socoteala poantele rasuflate si stirile penibile care apar in fiecare an la posturile tv. Pe de alta parte, cu doi baieti, cred ca voi fi satula de glume in cativa ani .
Prima care imi vine in minte e cea executata de colega mea de camin, care-l facuse pe iubitul de la vremea respectiva sa se prezinte la usa camerei cu o plasa de portocale, suc, o mutra spasita si promisiuni de viitor, cand l-a anuntat de 1 aprilie ca e insarcinata ( gluma desigur). Peste cativa ani, insa, ne-am prins ca teapa o luase ea, de fapt, cand l-a luat de barbat ( de bunavoie si nesilita de nimeni) lucru remediat apoi prin divort.
Un prieten de familie reusise, tot in vremea studentiei, sa o urce pe maica-sa in trenul spre orasul unde studia el, dupa ce o anuntase foarte credibil la telefon ca si-a rupt un picior, parca. Norocul lui ca doamna in cauza are un molipsitor simt al umorului, ca de eram eu in locul ei, chiar ii rezolvam piciorul.
Imi amintesc si ca am alergat odata cu un brat de prosoape in apartamentul bunicilor, care ne sunt si vecini, dupa ce tata ( specialistul nostru in farse) ne anuntase alarmat ca s-a spart nu mai stiu ce teava si pluteste casa.
Frate-meu era sa-mi provoace un atac, cand m-a sunat acum cativa ani pe 1 aprilie, sa-mi spuna ca fostul, cu care imi aruncasem farfuriile in cap cu cateva luni in urma, a venit si mi-a luat televizorul din apartament. Mi-am amintit ca e ziua farselor abia cand eram deja cu telefonul in mana, pregatita sa-i insir omului toti sfintii cunoscuti.
Anul acesta un singur prieten de pe facebook si-a trecut ziua pe 1 aprilie si, desigur ca i-am urat La multi ani, desi e nascut in iunie. Draguta farsa, mai ales daca dadea si de baut.
Ce s-a schimbat in ultimii ani, ca parca ne-a furat cineva 1 Aprilie ? Mie mi-e dor de niste farse bine facute, nu pun la socoteala poantele rasuflate si stirile penibile care apar in fiecare an la posturile tv. Pe de alta parte, cu doi baieti, cred ca voi fi satula de glume in cativa ani .
marți, 1 aprilie 2014
Sa ai de toate, ca poate trebuie..
Barbatii au cu uneltele aceeasi relatie pe care noi, femeile, o avem cu cosmeticele. Cumparam cosmetice in toate formele, culorile, pentru fiecare particica a corpului, in ideea ca poate trebuie. Asa fac ei cu sculele. Au nu stiu cate masini de gaurit, de taiat, de decupat, de sapat.....si nu mai stiu de care, toate tinute la loc de cinste, tot in ideea ca poate trebuie.
Recunosc, doua bai au devenit neincapatoare de cand tot cumpar tot felul de culori, lotiuni, rujuri si creme. Toate mi se par absolut necesare.
Consortul se razbuna, insa, cand vine vorba de scule. Cutii si cutiute, de la piese mici, cat bijuteriile mele, pana la cateva instrumente masive si necunoscute ( habar n-am de ce am cumparat aparat de spalat cu presiune, daca oricum masina o ducem la spalatorie), doua chestii de tuns iarba ( avem 90m patrati de gazon) si o gramada de alte masinarii pe care le zaresc in debaraua din curte. O categorie cu totul speciala e constituita de uneltele pentru gratar, ca doar omul gospodar trebuie sa aiba pe ce pune mana.
Si daca aveti toate chestiile astea prin casa ( daca nu, sigur gaseste el un vecin amabil sa-i imprumute) nu va bucurati prea tare cand vedeti barbatul cu masina de gaurit in mana. L-ati bombanit 2 luni sa puna galeria cazuta sus sau sa repare raftul din bucatarie si acum, iata-l gata de munca. Ei na ! Intai masoara, face semne cu markerul pe pereti, pregateste terenul .....si in sfarsit, gaureste peretele. Dupa 5 minute, stop. S-a rupt burghiul. Acum vine partea frumoasa, cand incepe sa foloseasca toate cutiutele alea in care stau inghesuite sute de cuie si suruburi, dar surpriza, nu mai exista nici un burghiu potrivit. Asa ca dupa ce toate casa e cu susul in jos, toate sertarele rascolite si cel putin un perete gaurit ( nu suficient), Barbatul ajunge la concluzia ca nu are toate uneltele necesare, deci se mai aprovizioneaza si dupa alte doua saptamani de bombaneala mai incearca o data.
Nu va suparati doamnelor, important e ca atunci cand au chef cu adevarat, fac totul in 10 minute, totul e sa avem rabdare pana atunci. Nici ei nu se supara ca abia mai au o jumatate de raft in baie pe care sa-si puna deodorantul si after-shave-ul.
Recunosc, doua bai au devenit neincapatoare de cand tot cumpar tot felul de culori, lotiuni, rujuri si creme. Toate mi se par absolut necesare.
Consortul se razbuna, insa, cand vine vorba de scule. Cutii si cutiute, de la piese mici, cat bijuteriile mele, pana la cateva instrumente masive si necunoscute ( habar n-am de ce am cumparat aparat de spalat cu presiune, daca oricum masina o ducem la spalatorie), doua chestii de tuns iarba ( avem 90m patrati de gazon) si o gramada de alte masinarii pe care le zaresc in debaraua din curte. O categorie cu totul speciala e constituita de uneltele pentru gratar, ca doar omul gospodar trebuie sa aiba pe ce pune mana.
Si daca aveti toate chestiile astea prin casa ( daca nu, sigur gaseste el un vecin amabil sa-i imprumute) nu va bucurati prea tare cand vedeti barbatul cu masina de gaurit in mana. L-ati bombanit 2 luni sa puna galeria cazuta sus sau sa repare raftul din bucatarie si acum, iata-l gata de munca. Ei na ! Intai masoara, face semne cu markerul pe pereti, pregateste terenul .....si in sfarsit, gaureste peretele. Dupa 5 minute, stop. S-a rupt burghiul. Acum vine partea frumoasa, cand incepe sa foloseasca toate cutiutele alea in care stau inghesuite sute de cuie si suruburi, dar surpriza, nu mai exista nici un burghiu potrivit. Asa ca dupa ce toate casa e cu susul in jos, toate sertarele rascolite si cel putin un perete gaurit ( nu suficient), Barbatul ajunge la concluzia ca nu are toate uneltele necesare, deci se mai aprovizioneaza si dupa alte doua saptamani de bombaneala mai incearca o data.
Nu va suparati doamnelor, important e ca atunci cand au chef cu adevarat, fac totul in 10 minute, totul e sa avem rabdare pana atunci. Nici ei nu se supara ca abia mai au o jumatate de raft in baie pe care sa-si puna deodorantul si after-shave-ul.