Cand esti convins ca "pot mai mult", s-a terminat

Daca te trezesti dimineata, te uiti la cel sau cea de langa tine si iti spui "pot mai mult", nu mai are nici un sens sa te pui seara la culcare langa ea/el.

In relatii e ca la job: daca te gandesti ca poti sa ai o functie mai buna, un salar mai atractiv, atunci, cu siguranta nu esti la locul potrivit.
 Dragostea functioneaza atata timp cat te uiti in sus la cel de langa tine, atata timp cat te simti norocos ca face parte din viata ta. Cand lucrurile se schimba si simti ca esti mai bun de atat, cand simti ca meriti o femeie mai frumoasa sau un barbat mai realizat, s-a terminat. Poate nu recunosti, dar relatia voastra a intrat in preaviz. E doar o chestiune de timp, pana vei candida la alta functie, in alta relatie. In conditiile acestea, cel mai corect ar fi sa-i spui si celuilalt ca tocmai ai schimbat datele contractului, ca cel mai probabil totul a devenit provizoriu, sa nu se trezeasca doar in ziua in care iti dai demisia.

" Nu mergi sa-ti cumperi pantofi descult"
 Acesta e raspunsul pe care l-am primit referitor la un cuplu in care cel putin ea se afla provizoriu.                E adevarat ? E ok sa ramai intr-o relatie nesatisfacatoare doar pentru ca nu ai altceva mai bun de facut ? E ok sa-l lasi pe celalalt sa cladeasca o viata in jurul tau, daca tu stii ca n-ai de gand sa participi pe termen lung?

Poate sunt eu de vina, insa in cazul meu asta n-a functionat niciodata. Eu am nevoie sa ma uit in sus la cel de langa mine, am nevoie sa cred ca e cel mai bun pentru mine ( si sincer, cred ca am avut noroc ).

Vrem tot ceea ce vedem la altii

Dana e frumoasa si s-a casatorit de curand. Are cariera, bani, haine.
Carla a parasit tara pentru iubitul din strainatate si acum facebook-ul ei e plin de poze din concedii superbe in zone absolut magnifice.
Andra e casatorita de cativa ani si are doi copii minunati si o familie perfecta.
Diana are succes in afaceri si totul pare sa-i mearga brici.

Pe principiul "iarba e mai verde in vecini", privim fiecare dincolo de gard, in curtea vecinului, respectiv in pagina de facebook si vrem. Vrem cariere si bani si haine si concedii. Vrem tot. Asta imi aminteste de un banc vechi si sadic cu "n-au ele ce ai  tu "( stati linistiti ca nu ma apuc sa vi-l spun aici).

Problema nu este ca vrem tot ceea ce vedem la altii. Asa e normal, am invatat in gimnaziu de scara nevoilor. Azi obtinem ceva si deja ne dorim altceva.( Eu am problema asta la fiecare pereche de pantofi. Nu apuc bine sa-i iau pe cei pe care mi-i doresc, ca deja vad altii fara care nu pot sa traiesc). Problema noastra e ca vrem ceea ce vedem la TOTI ceilalti : cariera si banii Danei, concediile Carlei, familia Andrei, succesul Dianei...
De cate ori nu i-ati invidiat pe cei din jur pentru ceea ce au sau par sa aiba, fara sa va ganditi la ceea ce voi aveti deja ?

Sa fim seriosi, insa, cine isi poate permite tot ? Si daca am obtine tot, cand am avea timp sa ne bucuram ? Pai cu cariera perfecta, cand sa mai ai timp de doi copii, si daca astea doua mai merg, mai ales cu putin ajutor, cu doi copii cand sa apuci sa mai mergi in 5 concedii exotice pe an ? Sincer, parca doar banii merg cu toate. Gata, am gasit !!! Banii rezolva problemele de organizare, acum mai depinde de fiecare sa rezolve aspectele sentimentale, in definitiv, banii nu pot face copii. (sau, cine stie ?)

Daca e uituc, nu inseamna ca nu te iubeste

Peste 60% din barbati sunt discromati, adica nu deosebesc anumite nuante sau culori (procentele sunt aproximative, nu e un articol medical). E o boala care afecteaza doar genul masculin, prin urmare, nu are sens sa te enervezi pe el ca nu intelege ca nu ai unghiile rosii, ci grena sau ca l-ai trimis dupa o camasa mov si a venit cu una portocalie (caz real).

In acelasi fel, ar trebui sa acceptam ca barbatii mai sufera de niste afectiuni menite sa ne intunece noua zilele si sa porneasca toate reprosurile noastre si Dumnezeu stie ca la asta ne pricepem toate. Eu recunosc, sunt mama reprosurilor, daca ai reusit sa ma pornesti, jur ca nu-mi mai gasesti butonul de stop.

 Dar sa revenim la barbatii nostri. Barbatii nu au tinere de minte. Sigur, nu vor uita niciodata ora la care incepe meciul de fotbal, dar cu greu isi vor aminti aniversarea casatoriei . Nu inteleg de ce ne gravam data nuntii in interiorul verighetei, in definitiv nu o dam jos periodic sa verificam, prin urmare nu e de ajutor nimanui, iar chiar numele nevestei ( gravat tot acolo) ma gandesc ca nu-l uita, totusi.
Cu siguranta nu uita cand e ziua ta, dar s-ar putea sa uite care dintre cele 15 parfumuri pe care l-ai pus sa le miroasa in ultima luna ti-l doreai.( e bine daca tine minte ca iti doreai un parfum) . Totusi, asta nu inseamna ca te iubeste mai putin decat in primul an cand nimerea perfect orice cadou. Atunci o intreba pe prietena ta cea mai buna, care te intreba pe tine, apoi il punea in tema, iar tu te prefaceai surprinsa. Acum, cand sunteti impreuna de niste ani, parca nu-i mai vine sa intrebe pe altcineva, mai ales ca stie ca daca afli, e scandalul cat casa ca "dupa atata timp impreuna, habar n-ai ce-mi doresc".
 Prin urmare, va mai face doua, trei incercari sa te surprinda, iar, in cele din urma, vei primi cardul de ziua ta "sa-ti iei ce vrei, ca oricum nu-ti place nimic".
Dar nu te supara  pe el, e doar una din afectiunile care atinge doar barbatii (sigur exista pe undeva un studiu facut de cercetatorii americani, englezi..)

Locul femeii e in bucatarie ??!!!

Afirmatia acesta mi se pare din start o cretinitate, desi mai cunosc cateva exemplare masculine care o considera inca o normalitate. La fel de cretina, mi se pare insa, si replica unora dintre eve " EU, sa gatesc ?! Sa-i faca maica-sa !"
Daca nu cumva te-ai casatorit cu un chef, stii deja ca locul femeii este uneori si in bucatarie. Stiu, cand v-ati cunoscut ati reusit sa traiti o vreme doar cu imaginea celuilalt, apoi v-ati mutat impreuna si a urmat perioada cu pizza la domiciliu, iaurturi si cremvusti, iar el jura ca e perfect asa si ca nu e nevoie de nimic mai mult.
Daca l-ai crezut, ghinionul tau. Daca a vorbit serios, ghinonul lui.

Mie, personal, imi place in bucatarie ( in definitiv am decorat-o pe gustul meu) si uneori, e chiar placut sa inchid usa in urma mea si sa ma las prinsa de arome si liniste, asta atunci cand reusesc sa nu trantesc toate oalele unele de altele, vorba tatalui meu, ca un elefant in magazinul de portelanuri. Unde mai pui ca e si o scuza buna sa te mai dai ocupata " iubire, du-te tu la copil, ca mie mi se prinde asta".
Imi place sa gatesc, insa doar atunci cand vreau eu, cand am chef sa incerc ceva nou si cu toate ingredientele la indemana. Cred ca toate femeile urasc, de fapt, gatitul de zi cu zi, cand vrei nu vrei, trebuie sa livrezi familiei ciorba cea de toate zilele.

Ati observat cum gatesc barbatii ? Intai decid ce vor sa gateasca, apoi pleaca la cumparaturi si cumpara tot ce e in reteta, de la carne  la sare, chiar daca jumatate din ingrediente le aveati deja in casa. Ei cumpara tot, pun punga de cumparaturi langa ei pe masa ( ca sa nu fie nevoiti sa deschida vreun dulap) scot toate oalele si se apuca de lucru. Dupa ce termina, ies victoriosi din bucatarie cu farfuria aranjata, inchid usa in urma lor si nu mai calca pe acolo pana nu vine zana curateniei sa stranga tot.

Vreau si eu asa, dar de cele mai multe ori, noi incercam sa facem din magar cal. Cand te apuci de lasagna si e deja pe foc sosul, iti dai seama ca nu ai cuisoare, foi mai ai pentru jumatate de tava si la cumparaturi e exclus sa pleci acum, cand tocmai a adormit copilul, asa ca te descurci cu ce ai prin casa ( eventual ce a ramas de cand a gatit el cu o seara inainte ).
Sincera sa fiu, in ultima vreme, nimeni nu mai are nimic impotriva gatitului, atata timp cat el se desfasoara in cadrul emisiunilor de profil. Problema e ca el vede reteta la televizor si daca nu vrei sa se apuce el sa o reproduca si tu sa ramai cu curatenia de dupa ( nu vreau sa va dezamagesc, dar zana curateniei nu exista) care uneori dureaza mai mult decat gatitul in sine, te vei apuca tot tu de treaba.

Compromisul la care am ajuns noi e ca mancam mai multe salate in ultima vreme. E mult mai sanatos, rapid si nu necesita ore de stat in bucatarie.Merita sa incercati.

Cand trebuie sa imparti

Am iesit cu piticii la plimbare si pentru ca domnul consort isi lasase manusile acasa, iar eu, fata prevazatoare, luasem o pereche, just in case, i le-am dat lui.

"Mami, de ce ii dai manusile tale lui tati? "
"Pentru ca-l iubesc"

Si atunci, am realizat. Cand te casatoresti e ca atunci cand ai un frate, imparti lucrurile. Inainte sa vina al doilea bebe, l-am tot intrebat pe copilul cel mare daca vrea un fratior. Copilul a raspuns mereu ca da, insa nu i-a spus nimeni ce inseamna asta. Acum incepe sa se cam prinda, dar vorba ardeleanului " amu-i tarziu".
Corect era sa-l intrebam daca vrea sa-si imparta jucariile, camera, atentia familiei si, abia atunci ar fi putut bietul copil sa raspunda in cunostiinta de cauza.

Cam asa stau lucrurile si cu casatoria. In loc de intrebarea " vrei sa te casatoresti cu mine?", mult mai realist ar fi sa ne intrebam unii pe altii daca vrem sa impartim canapeaua, telecomanda, salteau, baia, etc. Majoritatea barbatilor s-ar gandi mult mai serios daca sa se insoare sau nu, daca i-am intreba inaintea casatoriei daca vor sa-si imparta masina cu noi ( imparteala care, de multe ori, se definitiveaza dupa incheierea casatoriei, cand ea pleaca cu jumatate din jucariile tale).

Cand vine vorba despre lucrurile noastre, indiferent ca sunt materiale sau spirituale, fiecare avem senzatia ca noi le stim folosi cel mai bine si nu avem nici un chef sa-l lasam si pe celalalt sa se deprinda cu ele. Eu, de exemplu, sunt absolut convinsa ca doar eu stiu exact cum se foloseste telecomanda de la televizor, insa l-as lasa pe consort sa se deprinda si el cu cuptorul ( uite, asta chiar sunt dispusa sa-l impart). El, insa, e singurul care stie sa conduca masina la perfectie ( ma si mir cum am reusit sa fac munca de teren 6 ani fara el in dreapta mea ), dar nu are nici o problema cu impartitul sarcinilor.

La fel e si cu fratii: si ce daca sunt mare si nu ma mai joc cu jucariile de bebe ? Daca mi le ia cel mic " eu nu mai am nici o jucarie !!!!"

Si totusi, decat o casa goala pe care sa nu o imparti cu nimeni, daca ar trebui sa o iau de la capat , tot da as raspunde la amandoua intrebarile care mi-au schimbat viata: " te casatoresti cu mine? " si pe vremuri : " vrei un fratior? "

Sarbatorim ?

Pentru ca se apropie Ziua Indragostitilor, mi-am pus intrebarea daca o tinem sau nu. Deja aud replicile cu sarbatoarea importata, cu patetismul, glumitele cu diabetul (de a caror folosire, recunosc, ma fac si eu vinovata)
In aceasta perioada, lumea pare impartita in doua. Cei pro si cei impotriva sarbatorii, intrate cu atata forta de la prietenii nostri straini. Desi , pana acum un an ti-as fi raspuns si eu prompt ca e patetic sa te iubesti dupa data din calendar, mai ales cand noi avem Dragobetele nostru, in ultima vreme, mi-am mai schimbat parerea.

Parca si vad vedetele de la tv, cum apar ele, dragutele, sa ne povesteasca despre marea lor iubire (de sezonul acesta) care nu are nevoie de o zi anume ca sa le aduca flori si sa le declare iubirea. Normal, vedetele au tot timpul micul dejun la pat, buchetul de lalele, indiferent de sezon, pe masa, asa ca nimic nu pare mai frivol decat Ziua Indragostitilor.

Mai exista o categorie speciala de vedetute, cele cu ocupatie principala cura de slabire si intretinerea parului, pentru care Valentines Day e un motiv perfect sa-l mai tapeze pe fraier de ceva bani, dar asta e alta poveste.

Pentru noi, cei de rand, care ne trezim la 7 dimineata si nu mai apucam sa luam micul dejun nici in picioare, daramite in pat, poate ca o zi care sa ne foloseasca pe post de ceas desteptator al iubirii (v-am omorat cu asta) n-ar strica. Nu zice nimeni ca daca sarbatorim Valentines Day trebuie sa renuntam la restul manifestarilor de iubire, dar o zi in plus de dragoste n-a omorat pe nimeni.

Acum  mi-am pus in cap toti cititorii de sex masculin, care oricum se gandeau cu groaza ca iar vine 1 si 8 Martie pe capul lor si nu mai aveau nevoie de una care sa instige la o noua sarbatoare cu flori si pufosenii rosii, pe care scrie I Love You. Vreau sa va spun ca poate fi si mai rau si asta va poate confirma consortul, pentru care perioada de cadouri si sarbatoare se prelungeste cu ziua subsemnatei.

Eu va propun sa nu lasati sa treaca ziua asta fara un pahar de vin bun si o floare, ca n-am vazut persoana care sa se supere cand primeste ceva, oricat de mic, indiferent de ziua aleasa, iar daca vreti sa va contraziceti cu cineva pe tema aceasta, comentariile sunt deschise atat pe blog, cat si pe facebook.

Austria din muntii nostri

Weekend-ul trecut am ales ca destinatie Straja. Dupa mai bine de un an de pauza, iata-ne din nou pe drumul spre partia de ski, dupa ce am parcat copiii la bunici. Minunata senzatie cand fugi chiar si pentru cateva ore, mai ales daca, la capatul catorva zeci de km, te asteapta minunata partie de zapada.

Stiu ca multi dintre voi ati testat deja partiile din tara, dar nu pot sa nu va povestesc despre Straja. Nu stiu cum e prin alte zone, dar aici chiar se vede ca se misca ceva, si asta, fata de acum doi ani cand am schiat aici ultima data.

Noi am plecat de la Hunedoara si, din start, drumul in sine a fost o surpriza placuta. Ne-am oprit la Petrosani, la Kaufland, intr-un mic parc de retail si acolo, in parcarea inconjurata de munti, ai senzatia ca esti intr-un orasel austriac de la baza partiei.

Am ajuns la Straja destul de tarziu, pe la ora 10:30 si deja locurile de parcare erau ocupate. Nu va grabiti sa spuneti ca asa e la noi. Exista totusi o parcare de 500 locuri, insa era deja plina. Eu zic ca e un inconvenient minor.
Ceea ce e neplacut, e statul la coada pentru bilet la telegondola, deoarece functioneaza doar o casa de bilete, iar asta chiar iti vine sa spui ca e tipic romanesc. Dupa 20 minute petrecute la coada, insa, ajungi in telegondola identica cu cea de pe partiile din Austria, iar drumul pe deasupra partiei Wolves Land e absolut minunat.
Partia are peste 3000 metri, asta daca alegi sa cobori doar pe sub telegondola, dar poti sa-ti creezi trasee mult mai lungi si poti sa alegi intre teleschi si telescaun. E frumos rau de tot si, desi anul trecut am ales o minunata destinatie de ski in Tirol, Straja e o varianta mai mult decat ispititoare.

Stiu ca mai sunt multe de facut la noi in tara, insa, acesta e un bun inceput si putin optimism nu strica. Daca muntii nostri ar fi plini de partii ca la Straja, Austria ar pierde ceva clienti. Fiti, asadar, indulgenti cu micile neajunsuri si incercati zona asta. E superba,e aproape si e a noastra.