Prieteniile din timpul verii aduc cu aventurile amoroase de vara .E simplu sa ai prieteni vara. E cald si soare si toata lumea socializeaza, alearga de la unii la altii, de la terase in parcuri cu copiii.
Provocarea prieteniilor e constituie iarna. Iarna pentru prietenii e ca distanta pentru iubire. Ziua se sfarseste repede, e frig, si odata intrat in casa e greu sa te mai pornesti, chiar si pentru un vin fiert la un amic bun.
Si totusi, tanjim toti dupa serile cu acei prieteni buni, care vin si-ti deschid frigiderul, care stiu singuri de unde sa ia berea si, care vin uneori cu o plasa de ingrediente, ca sa incercati impreuna o reteta de midii.
Prieteni buni, care se plang ca de cand ai copii, nu mai ajungi la ei, dar care vin de fiecare data, desi promit mereu sa n-o mai faca, care-si fac timp sa treaca pe la tine in drum spre petrecerea la care tu nu ai cum sa ajungi, prieteni cu care iti bei cafeaua la telefon si vinul fiert fata in fata.
Eu sunt satula de iarna de cand cade primul fulg de zapada, dar n-am sa ma satur niciodata de serile de iarna cu casa plina de prieteni si copii, de diminetile de duminica cand cafeaua se bea in vecini.
Si pana la urma, poate gasim motive sa ne placa si iarna sau, cel putin prieteniile ei.
un blog despre orice
joi, 30 ianuarie 2014
luni, 27 ianuarie 2014
De profesie SINISTRATI
Ca "iarna nu-i ca vara " ar fi trebuit sa stim deja. Totusi, in Romania , se pare ca nu doar autoritatile sunt luate in fiecare an prin surprindere. Drumurile sunt dovada clara ca nu e nevoie de prea multe ca sa ingropi o tara ca a noastra. Daca ai ghinionul sa ramai inzapezit cu masina , nu uita sa-ti faci poza ca sa ai dovada in caz ca ti-a expirat rovineta. Aceasta este principala grija a politicienilor nostri responsabili. O idee ar mai fi sa trebuiasca sa prezinti rovineta celor care vin sa te scoata din nameti ( ai hartie valabila, te scoatem, nu-i hartie, revenim dupa ce platesti ).
Si daca pe cei ramasi accidental pe drumuri ii inteleg, nu pot sa nu ma mir de prostia celui care a fentat politia ca sa intre pe o autostrada inchisa si a ramas blocat acolo. Pe ala il lasam acolo, daca era dupa mine. Ia fenteaza, tu, frairere gerul si descurca-te, daca ai fost smecher!
Si daca acestea ne sunt autoritatile, nu pot sa nu ma enervez cand aud pe toate posturile tv de SINISTRATII ramasi fara paine si apa dupa 1 ZI de ger. O singura zi !!! Nu trei luni de iarna. O zi ( atat trecuse ieri) de iarna, anuntata in prealabil la toate buletinele meteo. De cel putin 5 ani, aceleasi sate din tara raman izolate de cum ninge. De tot atata vreme , reportajele se fac in aceleasi zone ale tarii (ba uneori mai folosim si imagini din anii precedenti). E doar o propunere neavizata, dar nu ar fi cazul ca aceste zone sa-si faca niste provizii de alimente si apa, in caz ca totusi mai ninge si anul acesta? Sincera sa fiu, in satul unde erau bunicii mei venea painea in mod normal doar o data pe saptamana, martea. Totusi, nu am vazut in nici o zi de joi nici un car de televiziune sa filmeze oamenii din sat ramasi fara paine.Pai nu, ca isi cumparau oamenii paine pentru toata saptamana si aveau faina pt mamaliga pt tot anul , la nevoie.
Azi e la moda sa fim sinistrati, sa asteptam sa ne salveze cineva. Ajung, insa, de fiecare data televiziunile in zona. Acolo unde ambulanta nu reuseste sa patrunda, nu-i problema, ca ajung sigur niste reporteri. Poate, data viitoare le dam lor sa duca apa si paine pt sinistratii de meserie.
Si daca pe cei ramasi accidental pe drumuri ii inteleg, nu pot sa nu ma mir de prostia celui care a fentat politia ca sa intre pe o autostrada inchisa si a ramas blocat acolo. Pe ala il lasam acolo, daca era dupa mine. Ia fenteaza, tu, frairere gerul si descurca-te, daca ai fost smecher!
Si daca acestea ne sunt autoritatile, nu pot sa nu ma enervez cand aud pe toate posturile tv de SINISTRATII ramasi fara paine si apa dupa 1 ZI de ger. O singura zi !!! Nu trei luni de iarna. O zi ( atat trecuse ieri) de iarna, anuntata in prealabil la toate buletinele meteo. De cel putin 5 ani, aceleasi sate din tara raman izolate de cum ninge. De tot atata vreme , reportajele se fac in aceleasi zone ale tarii (ba uneori mai folosim si imagini din anii precedenti). E doar o propunere neavizata, dar nu ar fi cazul ca aceste zone sa-si faca niste provizii de alimente si apa, in caz ca totusi mai ninge si anul acesta? Sincera sa fiu, in satul unde erau bunicii mei venea painea in mod normal doar o data pe saptamana, martea. Totusi, nu am vazut in nici o zi de joi nici un car de televiziune sa filmeze oamenii din sat ramasi fara paine.Pai nu, ca isi cumparau oamenii paine pentru toata saptamana si aveau faina pt mamaliga pt tot anul , la nevoie.
Azi e la moda sa fim sinistrati, sa asteptam sa ne salveze cineva. Ajung, insa, de fiecare data televiziunile in zona. Acolo unde ambulanta nu reuseste sa patrunda, nu-i problema, ca ajung sigur niste reporteri. Poate, data viitoare le dam lor sa duca apa si paine pt sinistratii de meserie.
marți, 21 ianuarie 2014
De prin vecini
Articolul acesta mi se invarte prin cap, evident ca are loc, de ceva vreme. V-am promis ca am sa scriu despre Aurel si Traian, deci iata.
Aurel si Traian sunt vecinii pe care ii vrei pe strada/scara ta. Stiti reclama aceea cu " Barbatul de 30 de ani, frumos, destept si cu bani"? Cam asa sunt, cu relativitatea de rigoare, Traian si Aurel.Oricare ar putea fi un coleg sau chiar seful tau, dar asta e mai putin important. Cu adevarat important e ca cei doi s-au intalnit pe strada noastra.
Si ce daca e iarna sau, ma rog, e decembrie sau ianuarie.Daca o singura raza de soare reuseste sa apara pe cer, urmeaza Traian: " Bro, prajim si noi ceva? " si pana apuca si nevasta sa scoata capul din casa, curtea e deja plina de vecini invitati la un gratar ad-hoc. (urmarile le cunosc doar ei) . Si pentru ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita , si nici o nevasta fara musafiri, a doua zi Aurel isi ia revansa, cu aceeasi gasca de vecini plimbareti.
Nu i-am cunoscut la vremea respectiva, dar sunt sigura , ca in urma cu 10 ani, cei doi isi masurau potenta in cai putere, astazi, insa, dupa ce toate celelate valori au fost deja confirmate, valoarea se judeca in carnati atarnati in pod , in litri de palinaca, vin , cognac pusi la pastrare .Ce vreti, oamenii sunt gospodari si au de toate (uneori chiar si cate un miel sacrificat, atarnat de balcon,dar asta e alta poveste) si pana la urma ce poate fi mai romanesc, decat o ciorba de fasole cu afumatura de la porcul propriu, servita in 3 ianuarie in compania vecinilor , desigur ( norocul nostru, al celor invitati).
Ce ziceti, nu-i asa ca-i bine la noi pe strada ? E deja marti si daca se opreste ploaia sau daca cumva apare prima zapada, sigur se pune de un gratar pe undeva, cu tuica fiarta si tot tacamul, ca vorba ceea a trecut deja mult de la sarbatori, deci , "Bro, prajim si noi ceva?"
Aurel si Traian sunt vecinii pe care ii vrei pe strada/scara ta. Stiti reclama aceea cu " Barbatul de 30 de ani, frumos, destept si cu bani"? Cam asa sunt, cu relativitatea de rigoare, Traian si Aurel.Oricare ar putea fi un coleg sau chiar seful tau, dar asta e mai putin important. Cu adevarat important e ca cei doi s-au intalnit pe strada noastra.
Si ce daca e iarna sau, ma rog, e decembrie sau ianuarie.Daca o singura raza de soare reuseste sa apara pe cer, urmeaza Traian: " Bro, prajim si noi ceva? " si pana apuca si nevasta sa scoata capul din casa, curtea e deja plina de vecini invitati la un gratar ad-hoc. (urmarile le cunosc doar ei) . Si pentru ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita , si nici o nevasta fara musafiri, a doua zi Aurel isi ia revansa, cu aceeasi gasca de vecini plimbareti.
Nu i-am cunoscut la vremea respectiva, dar sunt sigura , ca in urma cu 10 ani, cei doi isi masurau potenta in cai putere, astazi, insa, dupa ce toate celelate valori au fost deja confirmate, valoarea se judeca in carnati atarnati in pod , in litri de palinaca, vin , cognac pusi la pastrare .Ce vreti, oamenii sunt gospodari si au de toate (uneori chiar si cate un miel sacrificat, atarnat de balcon,dar asta e alta poveste) si pana la urma ce poate fi mai romanesc, decat o ciorba de fasole cu afumatura de la porcul propriu, servita in 3 ianuarie in compania vecinilor , desigur ( norocul nostru, al celor invitati).
Ce ziceti, nu-i asa ca-i bine la noi pe strada ? E deja marti si daca se opreste ploaia sau daca cumva apare prima zapada, sigur se pune de un gratar pe undeva, cu tuica fiarta si tot tacamul, ca vorba ceea a trecut deja mult de la sarbatori, deci , "Bro, prajim si noi ceva?"
vineri, 17 ianuarie 2014
Sambata nu fac curat
E vineri si uneori asta imi aduce aminte de copilarie, de senzatia aceea de respiro ; " maine nu am scoala",
de drumul spre casa de la liceu, de planuri de iesit la cafea , .....si de mama: " maine dimineata facem curat"
Daca v-ati bagat vreodata sub dus inainte sa verficati daca s-a incalzit apa suficient, atunci cunoasteti senzatia.
Programul de sambata dimineata incepea intotdeauna promitator: miros de cafea proaspata (senzatie pe care nu o s-o mai retraiesti decat daca face sotul vreo nazbatie si se simte dator sa se trezeasca inaintea ta si sa faca cafeaua), fosnet de reviste "de moda" (multumesc mami pt aceasta dependenta) si invariabila speranta ca poate azi uita si nu mai aspiram. Speranta era spulberata in fiecare sambata pe la ora 11 si urmata de minunata discutie dintre mine si frate-mio: " e randul TAU !", apoi de interventia mediatorului :" fiecare aspira in camera lui, apoi unul ia dormitorul si celalat sufrageria ."
Am facut dreptul dupa 2000, deci nu sunt foarte familiarizata cu legile ante '89, dar cu siguranta ramasese macar o ordonanta de urgenta referitoare la curatenia de sambata dimineata ( sa nu-si iasa din obisnuinta oamenii invatati sa munceasca sambata), altfel cum sa-ti explici sunetul a 15 marci diferite de aspiratoare pe scara noastra de bloc, pornite amenintatoare ca o armata in fiecare sambata.
E vineri dupa masa, oricum a fost o saptamana lunga, deci, cu un ultim efort, mana pe aspiratoare si haideti sa salvam dimineata de sambata. Sambata chiar nu am chef sa fac curat.
de drumul spre casa de la liceu, de planuri de iesit la cafea , .....si de mama: " maine dimineata facem curat"
Daca v-ati bagat vreodata sub dus inainte sa verficati daca s-a incalzit apa suficient, atunci cunoasteti senzatia.
Programul de sambata dimineata incepea intotdeauna promitator: miros de cafea proaspata (senzatie pe care nu o s-o mai retraiesti decat daca face sotul vreo nazbatie si se simte dator sa se trezeasca inaintea ta si sa faca cafeaua), fosnet de reviste "de moda" (multumesc mami pt aceasta dependenta) si invariabila speranta ca poate azi uita si nu mai aspiram. Speranta era spulberata in fiecare sambata pe la ora 11 si urmata de minunata discutie dintre mine si frate-mio: " e randul TAU !", apoi de interventia mediatorului :" fiecare aspira in camera lui, apoi unul ia dormitorul si celalat sufrageria ."
Am facut dreptul dupa 2000, deci nu sunt foarte familiarizata cu legile ante '89, dar cu siguranta ramasese macar o ordonanta de urgenta referitoare la curatenia de sambata dimineata ( sa nu-si iasa din obisnuinta oamenii invatati sa munceasca sambata), altfel cum sa-ti explici sunetul a 15 marci diferite de aspiratoare pe scara noastra de bloc, pornite amenintatoare ca o armata in fiecare sambata.
E vineri dupa masa, oricum a fost o saptamana lunga, deci, cu un ultim efort, mana pe aspiratoare si haideti sa salvam dimineata de sambata. Sambata chiar nu am chef sa fac curat.
marți, 14 ianuarie 2014
Am nevoie de o vacanta !!!
"Cel mai tare avem nevoie de o vacanta, atunci cand tocmai am revenit din una"
Deci, despre ce alt subiect mai potrivit as putea scrie , decat vacanta de vara.Se pare ca dl sot este si mai marcat decat mine de lipsa concediului in anul care a trecut. Am fost ocupati cu nasterea de "pui vii", cum tot el se exprima elegant. Eu am fost foarte ocupata si cu mancatul si pana m-am dezmeticit depasisem limita admisa pentru un scaun in avion.
S-a apucat Consortul sa caute vacante care mai de care mai exotice si mai calde , departe de frumusetile patriei noastre, dar si de cei doi copii ,lasati in grija bunicilor (pe care ,apropos, nu i-a intrebat nimeni-imi pun reminder sa nu uit )
Ca sa intelegeti, procesul cautarii concediului include, in cazul barbatilor, cateva etape total diferite de cea ce se intampla in capul nostru cand auzim cuvantul "vacanta". Eu deja impachetasem , in cap, 15 rochite de vara si cinci costume de baie ( toate mici, desigur, dar pana la vara mananc doar grapefruit) si eram in cea mai mare si zdrobitoare dilema legata de sandale.
In capul lui ( si pe via michellin) lucrurile stateau, insa, complet diferit: marea dilema o reprezentau 3 rute distincte (pentru mine toate la fel, du-ma doar la plaja) fiecare drum cu frumusetea lui, cu consum diferit de benzina,si mai stiu ce diferente majore.
Si de aici marele blocaj : el blocat pe harta , eu in debaraua de pantofi. Pregatirile pentru concediul asta m-au facut deja praf, acum chiar am nevoie de o vacanta. Voi nu ? Deci, ce sandale punem in bagaj? Plate, cu platforma, cu toc ....depinde de traseul ales de sot.
Deci, despre ce alt subiect mai potrivit as putea scrie , decat vacanta de vara.Se pare ca dl sot este si mai marcat decat mine de lipsa concediului in anul care a trecut. Am fost ocupati cu nasterea de "pui vii", cum tot el se exprima elegant. Eu am fost foarte ocupata si cu mancatul si pana m-am dezmeticit depasisem limita admisa pentru un scaun in avion.
S-a apucat Consortul sa caute vacante care mai de care mai exotice si mai calde , departe de frumusetile patriei noastre, dar si de cei doi copii ,lasati in grija bunicilor (pe care ,apropos, nu i-a intrebat nimeni-imi pun reminder sa nu uit )
Ca sa intelegeti, procesul cautarii concediului include, in cazul barbatilor, cateva etape total diferite de cea ce se intampla in capul nostru cand auzim cuvantul "vacanta". Eu deja impachetasem , in cap, 15 rochite de vara si cinci costume de baie ( toate mici, desigur, dar pana la vara mananc doar grapefruit) si eram in cea mai mare si zdrobitoare dilema legata de sandale.
In capul lui ( si pe via michellin) lucrurile stateau, insa, complet diferit: marea dilema o reprezentau 3 rute distincte (pentru mine toate la fel, du-ma doar la plaja) fiecare drum cu frumusetea lui, cu consum diferit de benzina,si mai stiu ce diferente majore.
Si de aici marele blocaj : el blocat pe harta , eu in debaraua de pantofi. Pregatirile pentru concediul asta m-au facut deja praf, acum chiar am nevoie de o vacanta. Voi nu ? Deci, ce sandale punem in bagaj? Plate, cu platforma, cu toc ....depinde de traseul ales de sot.
vineri, 10 ianuarie 2014
postasul cu pensia
" Ea isi astepta printul pe cal alb, care sa vina sa o salveze.Si a asteptat, si a asteptat,si....a venit postasul cu pensia"
E un subiect care ridica multe semne de intrebare.Oare femeile au asteptari prea mari, nerealiste? Oare barbatii nu se inscriu si ei in aceeasi categorie?
Pai, din punctul meu de vedere (dar sunt deschisa la pareri pe aceasta tema) lucrurile stau cam asa.
La o petrecere de fite, Ea asteapta felul principal, deoarece a auzit ca se servesc fructe de mare. Nu a mancat niciodata, insa stie, tot din auzite, ca sunt perfecte .Si rabda foame, trece pe langa aperitive, stie ea de ce. Intrebarea mea e daca nu ai mancat niciodata fructe de mare, de unde stii ca nu o sa ti se aplece de la ele? Pana se serveste felul principal ii va trece foamea si cel mai probabil va pleca acasa nemancata, dar asta e, e femeie, ea decide.
Pe de alta parte, El, la aceeasi petrecere, nici macar nu a citit meniul sa vada ce se mai serveste. E mult prea ocupat cu varietatea de aperitive, care trebuie incercate si savurate pe rand. Si incearca, si gusta, si e destul de probabil, ca pana la fructele de mare sa fie prea satul si sa le rateze,dar asta e ,e barbat, el decide.
De data aceasta nu stiu care ar fi concluzia,cred ca ceata de afara a lasat lucrurile cam neclare. Ideal ar fi sa incercati cateva aperitive, sa dansati mult si sa nu ratati felul principal. Daca vi se potriveste sau nu depinde doar de voi. Cu siguranta urmeaza si alte petreceri, dar, odata cu varsta se mai schimba codul vestimentar.
E un subiect care ridica multe semne de intrebare.Oare femeile au asteptari prea mari, nerealiste? Oare barbatii nu se inscriu si ei in aceeasi categorie?
Pai, din punctul meu de vedere (dar sunt deschisa la pareri pe aceasta tema) lucrurile stau cam asa.
La o petrecere de fite, Ea asteapta felul principal, deoarece a auzit ca se servesc fructe de mare. Nu a mancat niciodata, insa stie, tot din auzite, ca sunt perfecte .Si rabda foame, trece pe langa aperitive, stie ea de ce. Intrebarea mea e daca nu ai mancat niciodata fructe de mare, de unde stii ca nu o sa ti se aplece de la ele? Pana se serveste felul principal ii va trece foamea si cel mai probabil va pleca acasa nemancata, dar asta e, e femeie, ea decide.
Pe de alta parte, El, la aceeasi petrecere, nici macar nu a citit meniul sa vada ce se mai serveste. E mult prea ocupat cu varietatea de aperitive, care trebuie incercate si savurate pe rand. Si incearca, si gusta, si e destul de probabil, ca pana la fructele de mare sa fie prea satul si sa le rateze,dar asta e ,e barbat, el decide.
De data aceasta nu stiu care ar fi concluzia,cred ca ceata de afara a lasat lucrurile cam neclare. Ideal ar fi sa incercati cateva aperitive, sa dansati mult si sa nu ratati felul principal. Daca vi se potriveste sau nu depinde doar de voi. Cu siguranta urmeaza si alte petreceri, dar, odata cu varsta se mai schimba codul vestimentar.
miercuri, 8 ianuarie 2014
Uite de-aia ! Sic
Dupa primele postari pe blog, a aparut si intrebarea, cu ridicare din spranceana: Da' de ce ti-ai facut blog?
Uite de-aia ! (sic) Ca tot vorbesc singura prin casa , de se mira copilul de mine.Stau acasa cu al doilea copil si desi, fizic, n-as putea sa ma plang ca nu am ce face, am ajuns la concluzia ca am mintea odihnita.
Cum sa-mi explic altfel lungile discutii din capul meu, unele se poarta chiar in contradictoriu, parca ar fi mai multe vedete pe o canapea, la o emisiune de cancan.
Si uite asa, mi-am gasit eu mediul unde sa ma desfasor, ca in definitiv nu fac rau la nimeni. Asta nu inseamna ca nu mai vorbesc eu cu mine prin casa, ci doar ca unele discutii se sintetizeaza in idei numai bune de plantat pe blog.
Ca tot e iarna si vreme de scris si de stat in casa, nu va asteptati la prea multe evenimente, ca viata noastra sociala e putin in stand-by. Cred ca intr-unul din episoadele urmatoare am sa va povestesc despre vecinii de pe strada noastra Aurel si Traian, si lupta lor in gospodarie.
Pana atunci, insa, seara faina, eu fug sa mai amestec niste ganduri :)
Uite de-aia ! (sic) Ca tot vorbesc singura prin casa , de se mira copilul de mine.Stau acasa cu al doilea copil si desi, fizic, n-as putea sa ma plang ca nu am ce face, am ajuns la concluzia ca am mintea odihnita.
Cum sa-mi explic altfel lungile discutii din capul meu, unele se poarta chiar in contradictoriu, parca ar fi mai multe vedete pe o canapea, la o emisiune de cancan.
Si uite asa, mi-am gasit eu mediul unde sa ma desfasor, ca in definitiv nu fac rau la nimeni. Asta nu inseamna ca nu mai vorbesc eu cu mine prin casa, ci doar ca unele discutii se sintetizeaza in idei numai bune de plantat pe blog.
Ca tot e iarna si vreme de scris si de stat in casa, nu va asteptati la prea multe evenimente, ca viata noastra sociala e putin in stand-by. Cred ca intr-unul din episoadele urmatoare am sa va povestesc despre vecinii de pe strada noastra Aurel si Traian, si lupta lor in gospodarie.
Pana atunci, insa, seara faina, eu fug sa mai amestec niste ganduri :)
luni, 6 ianuarie 2014
Fericirea la vitrina
Nu stiu altii cum sunt, dar poporul nostru are o afinitate pentru afisarea fericirii.Va mai amintiti ( cei nascuti inainte de '89) vitrinele frizeriilor si a studiorilor foto ? De pe fotografii, evident alb-negru, de mari dimensiuni ne zambea cate o mireasa in extaz sau un domn care parea ca tot ce-i lipsise pentru a fi fericit era o tunsoare perfecta.
Nu suntem nici azi departe, facebook-ul ne-a oferit fiecaruia vitrina personala pentru expunerea fericirii. Poate ca fericirea e autosuficienta, insa astazi nu mai poate fi completa daca nu aduna like-uri.
Ceea ce lipseste din vitrinele noastre este nefericirea.A mai aparut cate un post, pe ici, pe colo, cu " feeling depressed" .Nu am vazut nici o poza, insa. In functie de gradul de discretie al fiecaruia, gasim una, doua...o suta de poze de la nunta, insa toti, absolut toti cadem prada facebook-ului cand vine vorba de copii. ( eu una ma recunosc vinovata ). A zambit plodul strengareste, poza de facebook, are caciula noua-facebook, si exemplele pot continua.( eu am doi,deci stiu)
Ar fi interesant sa vedem si cateva poze de divort ( in ziua de azi evenimentul nu mai e chiar o raritate) sau macar ceva poze cu farfurii sparte sau haine trantite jos langa dulap( nevestele stiu despre ce vorbesc).
Ce mi se pare interesant, este ca toti prietenii cu care vorbesc, in mediul real, se plang de ziua de azi, de ziua de maine, de viata, de bani.Virtual, insa, lucrurile se schimba radical. Online toata lumea zambeste, toata lumea are poze fabuloase din concedii, familii perfecte.
In capul meu s-a nascut concluzia: Fericirea se arata, Nefericirea se povestete. Nu ma luati in serios.E perfect asa.Ar fi trist sa nu ne mai putem manipula propria vitrina si, pe de alta parte, nici nu cred ca vreo pritena aflata in culmea fericirii, ma va chema la o cafea sa-mi ridice glicemia cu povesti despre fericirea ei.
Cele mai bune cafele se beau atunci cand una dintre noi are nevoie de un container emotional, important e doar sa schimbam rolurile intre noi din cand in cand.
Nu suntem nici azi departe, facebook-ul ne-a oferit fiecaruia vitrina personala pentru expunerea fericirii. Poate ca fericirea e autosuficienta, insa astazi nu mai poate fi completa daca nu aduna like-uri.
Ceea ce lipseste din vitrinele noastre este nefericirea.A mai aparut cate un post, pe ici, pe colo, cu " feeling depressed" .Nu am vazut nici o poza, insa. In functie de gradul de discretie al fiecaruia, gasim una, doua...o suta de poze de la nunta, insa toti, absolut toti cadem prada facebook-ului cand vine vorba de copii. ( eu una ma recunosc vinovata ). A zambit plodul strengareste, poza de facebook, are caciula noua-facebook, si exemplele pot continua.( eu am doi,deci stiu)
Ar fi interesant sa vedem si cateva poze de divort ( in ziua de azi evenimentul nu mai e chiar o raritate) sau macar ceva poze cu farfurii sparte sau haine trantite jos langa dulap( nevestele stiu despre ce vorbesc).
Ce mi se pare interesant, este ca toti prietenii cu care vorbesc, in mediul real, se plang de ziua de azi, de ziua de maine, de viata, de bani.Virtual, insa, lucrurile se schimba radical. Online toata lumea zambeste, toata lumea are poze fabuloase din concedii, familii perfecte.
In capul meu s-a nascut concluzia: Fericirea se arata, Nefericirea se povestete. Nu ma luati in serios.E perfect asa.Ar fi trist sa nu ne mai putem manipula propria vitrina si, pe de alta parte, nici nu cred ca vreo pritena aflata in culmea fericirii, ma va chema la o cafea sa-mi ridice glicemia cu povesti despre fericirea ei.
Cele mai bune cafele se beau atunci cand una dintre noi are nevoie de un container emotional, important e doar sa schimbam rolurile intre noi din cand in cand.
sâmbătă, 4 ianuarie 2014
De ce mai plecam de acasa zilele astea
Eu plec cel mai des zilele astea dupa sirop de tuse sau, in cel mai bun caz, sa platesc vreo factura, dar cu atatea zile libere, rar mai prind si eu cate una ( cred ca s-a prins si Consortul ca sunt motiv bun de plecat de acasa).
Motivele de genul acesta sunt cele light, din punctul meu de vedere, avand ca simplu scop o ora de liniste departe de fericirea unei case pline.Cele cu adevarat interesante sunt motivele ( mai mult sau mai putin dragalase ) soldate cu scurte intalniri sau lungi apeluri telefonice ( doar cel fara de pacat se arunce piatra ).
Un bun prieten de-al meu, in incercarea de a absenta cat mai mult timp din casnicie, se transformase, fara sa realizeze, desigur, intr-un sot model. Facea de toate : ducea gunoiul de 3 ori pe zi, ducea covoarele la curatat ( nu are sens sa astepti firma sa le ridice ca oricum nu vin la timp), aducea covoarele de la curatat, schimba cauciucurile de vara cu cele de toamna si invers ( ce vreti, a fost sot model timp de mai multe sezoane).Pana la urma a gasit un motiv sa lipseasca de tot de acasa, cred ca era mai blonda si mai tanara.
Un alt domn, cu aspiratii la titlul de sotul anului ( pe care il castigase in primul an de casnicie), nu a mai avut rabdare sa adune mai multe nominalizari si dupa o serie de absente motivate de numeroase partide de pescuit la mare sau mica departare, a decis ca invocarea de motive este pentru cei slabi, el nefiind obligat sa ofere explicatii. Motiv de desfacere a contractului de colaborare intre cei doi si, evident lipsa oricarui premiu pe viitor.
De departe cel mai bun motiv pe care l-am auzit in ultima vreme, este cel al unui domn respectabil, tata a doi baieti, unul de varsta ingrozitor de frageda, care a plecat deoarece avea nevoie de odihna. E normal dupa o sarcina grea si o nevasta insensibila care nu reusea sa alapteze pruncul in liniste. A decis ca somnul e mult masi linistit intr-un pat nou, alaturi de o ocupanta mai tacuta sau, eventual, vorbitoare a unei limbi mai putin studiate in scolile noastre, pe care la o adica poti pretinde ca nu ai inteles-o.
In speranta ca fugiti de acasa doar la o cafea, sa aveti o sambata linistita in familie !
vineri, 3 ianuarie 2014
joi, 2 ianuarie 2014
revelionul la romani
De ce acum ? Pentru ca revelionul la romani pare cel mai bun subiect de deschis un blog .
De ce blog pentru cinci prieteni ? Pentru ca atatia prieteni au fost cu mine la masa de revelion si pentru ca lor le-am promis sa incep acest blog.
Deci ,dragii mei ( cei care va stiti deja) pentru ca nici nu astept mai multi cititori decat voi ,haideti sa facem praf revelionul acesta.
Si pentru ca nu am pretentia sa fiu originala ,am sa deschid subiectul cu observatia prietenei mele: " tipic romanesc : sa nu se respecte ora de sosire si dress code-ul".Astfel la un revelion cu tematica rock,numarul papioanelor prezente in sala ,a sacourilor elegante si a rochiilor de dantela a fost coplesitor.De ca sa ne batem capul sa ne incadram in tema? Doar "fraierii" merg la revelion sa se distreze ( aici sunt de amintit cei cinci de la care am pornit ,plus subsemnata si inca maxim 10 persoane pe care tin sa le felicit pentru originalitate ) La ceea ce credeam noi ca avea sa fie o dezlantuire de forte rock, ne-am trezit la ora indicata pe program ( motiv de cearta in familia largita) intr-o sala goala, dar frumos aranjata, cu tinutele gandite si accesoriile incomode pe noi ,gata sa ne dezlantuim. surpriza,insa, cu intarzierea caracteristica vedetelor bine cotate de la hollywood,au inceput sa apara invitatii.Nici vorba de piele ,lanturi,tinte si tot ce mai speram sa vedem ,in schimb o mare de rochii de o eleganta specifica nuntilor de pe la noi.Cum sa nu apreciezi clasica rochie cu corset,marea de rochite de dantela( doar 2013 a fost anul dantelei purtate pe orice silueta),paietele,oh,da paietele ( cu singuranta pot fi si rock) si pentru ca nici domnii nu au putut porni in noul an decat in tinutele atent alese de consoartele cu coafuri intepenite, elegantele sacouri negre ,camasi albe si desigur accesoriul atat de ROCK -papionul.
Si cum nu e revelion fara DJ ,pierdut saracul,probabil intre atatea teme neintelese,acesta a incercat sa satisfaca absolut toate gusturile invitatiilor,realizand un "purpuriu muzical" care ar fi facut gelos orice adolescent intarziat cu pretentii de dj la caminul cultural.
.Nu pot sa nu ma gandesc ,daca normalitatea e data de majoritate, cat de ciudati am parut noi in fata celor aflati la eveniment ,inclusiv un grup de politicieni de o anumita culoare politica,decisi sa nu renunte nici o clipa la eleganta impusa de statutul de persoana publica .
Dar pentru ca nu vreau sa ramaneti cu impresia ca a fost un revelion ratat,vreau sa va asigur ca ne-am distrat extraordinar si asta pentru ca eram singurele persoane "la locul potrivit" ,cu prietenii potriviti si dispozitia potrivita.Asa ca va multumesc voua pentru un inceput de an fabulos si gazdelor pentru organizarea minunata( data viitoare va sfatuiesc sa le data participantilor sa semneze ca au inteles si si-au asumat tema)
Sa avem un an exact asa cum a inceput: colorat si cu prieteni buni aproape ,ceea ce va doresc si voua!
La multi ani!
De ce blog pentru cinci prieteni ? Pentru ca atatia prieteni au fost cu mine la masa de revelion si pentru ca lor le-am promis sa incep acest blog.
Deci ,dragii mei ( cei care va stiti deja) pentru ca nici nu astept mai multi cititori decat voi ,haideti sa facem praf revelionul acesta.
Si pentru ca nu am pretentia sa fiu originala ,am sa deschid subiectul cu observatia prietenei mele: " tipic romanesc : sa nu se respecte ora de sosire si dress code-ul".Astfel la un revelion cu tematica rock,numarul papioanelor prezente in sala ,a sacourilor elegante si a rochiilor de dantela a fost coplesitor.De ca sa ne batem capul sa ne incadram in tema? Doar "fraierii" merg la revelion sa se distreze ( aici sunt de amintit cei cinci de la care am pornit ,plus subsemnata si inca maxim 10 persoane pe care tin sa le felicit pentru originalitate ) La ceea ce credeam noi ca avea sa fie o dezlantuire de forte rock, ne-am trezit la ora indicata pe program ( motiv de cearta in familia largita) intr-o sala goala, dar frumos aranjata, cu tinutele gandite si accesoriile incomode pe noi ,gata sa ne dezlantuim. surpriza,insa, cu intarzierea caracteristica vedetelor bine cotate de la hollywood,au inceput sa apara invitatii.Nici vorba de piele ,lanturi,tinte si tot ce mai speram sa vedem ,in schimb o mare de rochii de o eleganta specifica nuntilor de pe la noi.Cum sa nu apreciezi clasica rochie cu corset,marea de rochite de dantela( doar 2013 a fost anul dantelei purtate pe orice silueta),paietele,oh,da paietele ( cu singuranta pot fi si rock) si pentru ca nici domnii nu au putut porni in noul an decat in tinutele atent alese de consoartele cu coafuri intepenite, elegantele sacouri negre ,camasi albe si desigur accesoriul atat de ROCK -papionul.
Si cum nu e revelion fara DJ ,pierdut saracul,probabil intre atatea teme neintelese,acesta a incercat sa satisfaca absolut toate gusturile invitatiilor,realizand un "purpuriu muzical" care ar fi facut gelos orice adolescent intarziat cu pretentii de dj la caminul cultural.
.Nu pot sa nu ma gandesc ,daca normalitatea e data de majoritate, cat de ciudati am parut noi in fata celor aflati la eveniment ,inclusiv un grup de politicieni de o anumita culoare politica,decisi sa nu renunte nici o clipa la eleganta impusa de statutul de persoana publica .
Dar pentru ca nu vreau sa ramaneti cu impresia ca a fost un revelion ratat,vreau sa va asigur ca ne-am distrat extraordinar si asta pentru ca eram singurele persoane "la locul potrivit" ,cu prietenii potriviti si dispozitia potrivita.Asa ca va multumesc voua pentru un inceput de an fabulos si gazdelor pentru organizarea minunata( data viitoare va sfatuiesc sa le data participantilor sa semneze ca au inteles si si-au asumat tema)
Sa avem un an exact asa cum a inceput: colorat si cu prieteni buni aproape ,ceea ce va doresc si voua!
La multi ani!